2,462 matches
-
de la ieșirile care se sfîrșeau mereu nefericit - și nu depă șește în ruptul capului pragul apartamentului. De aceea nu umblă după pisici. Are opt ani și, deși nu l-am castrat, e în continuare virgin. Acum, după cum spuneam, e la socri, la Botoșani, unde a rămas dintr-o vară cînd nu mai aveam unde să-l lăsăm. Oamenii sînt singuri și Otto le dă, cum se spune, un sens vieții. În plus, tatăl Svetlanei e cardiac, iar pisi cile, se pare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
deloc ușor, pentru că a trebuit să vindem apartamentul din Reșița la un preț foarte mic, și să luăm alt apartament la Oradea mai micuț dar mult mai scump. După o perioadă de 6 luni în care am stat și la socrii mei, și alte 6 luni cu chirie, am reușit să cumpărăm apartamentul în care stau și acuma cu familia, bineînțeles cu un credit semnificativ de la o bancă din Oradea. În toată această perioadă nu am reușit să mă ocup aproape
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
viețile anterioare din teoria reîncarnării. E vorba de Opening Night, în regia lui John Cassavetes. Am văzut filmul ăsta în sufrageria unui apartament din cartie rul bucureștean Ozana, o cameră încărcată cu de toate, inclusiv cu mileuri și bibelouri. Apartamentul socrilor lui Cristi Puiu, unde locuia el pe vremea aceea. Era perioada în care trăiam amândoi pasional prietenia care ne lega și ne vedeam aproape zilnic. De fapt, de cele mai multe ori ne întâlneam pe teritoriul lui, în Ozana. Și, tot pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Persona nu mi mai amintesc mare lucru, deși a fost întro vreme filmul meu preferat.) Eram, întradevăr, dornic sămi reamintesc Opening Night, mai ales cum se termină, dar de fapt nu vedeam filmul. Mă uitam la mine, privindul în sufrageria socrilor lui Cristi Puiu, din cartierul Ozana. Mai precis, eu, uitându mă la Ca ssavetes din film, unde are și un rol, și gândindumă că omul acela talentat nu avusese de unde să știe, când făcea Opening Night, că avea să moară
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mine cu milă și cu superioritatea unui demiurg care știe ce urmează să se întâmple. Peste alți câțiva ani, o altă persoană mă va vedea cum privesc la Cinemax și cum mă gândesc de fapt la mine însumi din sufrageria socrilor lui Cristi Puiu, uitândumă la sărmanul Cassavetes, și tot așa. Nu știu ce părere aveți, dar mie acest lanț al privirilor mi se pare tulburător. (2012) „Ai văzut aseară?“ Când eram mic, ai mei aveau pentru mine o pedeapsă teribilă: îmi interziceau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Încovoiat semitic” <endnote id="(663, p. 8)"/>. Pentru filozoful român de origine evreiască Ion Ianoși, „premisa biologică” la identificarea etnică este „cu totul și cu totul insuficientă pentru o aproximare cât de cât valabilă”. Cu toate acestea, el Își descrie socrul - evreu sefard - ca având „pregnante trăsături semite” : „nas mare și coroiat”, „buze groase”, „smead” etc. <endnote id="(495, pp. 120-121)"/>. În 1910, liderul conservator Nicu Filipescu susținea că linia Încovoiată, chipurile, „semitică” a nasului lui Take Ionescu cores pundea „liniilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la un prieten și nu un prieten, ci cel mai bun și mai loial prieten. Duminică (adevăratul eveniment, nescris, e pe 4) ne-am întîlnit aici cu părinții mei, cu toți frații mei, cu cumnata mea. N-au putut veni socrii mei. A fost o zi liniștitoare. Pe seară a început să ningă frumos cum poate numai în Moldova noastră ninge așa frumos. Iar azi e o zi cu soare, frumoasă de tot. La Bacău, pentru lansarea Eminescienei, n-am mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
75”> Dragă Domnule Călin, Mulțumesc pentru scrisoare și caldele cuvinte. Eu am depășit frica grea din vară, tatăl meu e mult mai bine acum, după operație. În schimb - ceea ce Eugen Uricaru n-avea cum ști - mi-a căzut altă fatalitate: socrul meu, bolnav de cancer, inoperabil, a făcut recent metastaze la creier și acum e internat aci, în ultimele sale zile. Vă dați seama ce greu ne e din nou. Aștept cartea - Camilar - și propunerea G. Bacovia ne-ar interesa mult
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aduce în apărarea acestei viziuni artistice ? Ingenuitatea ? Dar ingenuitatea n-ajută la nimic fără prospețime, or, imagistica asta de tip îngeri-pitici clovni-iele-cu-flori-în-păr numai proaspătă nu e. Chiar și o imagine care prin comparație poate părea proaspătă, cum e aceea a socrului mic (Valentin Teodosiu) încasînd un glonte sovietic și scormonind cu degetul în gaura nou-apărută în trupul său, nedumerit de sîngele care iese pe-acolo, e de fapt o găselniță veche : Spielberg a executat-o mult mai elegant (adică fără cabotinaj
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bun ca acela din Fargo. Acolo, un idiot de vînzător de mașini (William H. Macy) angaja doi infractori unul mic și nervos (Steve Buscemi), altul mare și tăcut (Peter Stormare) ca să-i răpească nevasta (scopul lui era să stoarcă de la socru o sumă mare de bani). Dar infractorul cel mic și nervos se dovedea a fi un împiedicat, iar infractorul cel mare și tăcut se dovedea a fi un măcelar. Deși contrastau și se asortau la fel de artistic ca un cuplu de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
căsătorindu-se imediat ce tata a terminat armata. Deși avea posibilitatea să rămână în poliție (miliție, la acea vreme) a refuzat, acceptând să se căsătorească cu mama care era adventistă și astfel a îmbrățișat credința adventă (chiar dacă a mai consumat, împreună cu socrul lui, încă trei ani câte un pahar de vin, așa cum spun unii că a zis Pavel în 1 Tim.5 ,23). Au fost devotați unul altuia, s-au iubit și au fost credincioși lui Dumnezeu până în ziua de astăzi. Mă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a întâmplat acest lucru? Ca toți oamenii gospodari, și părinții mei au fost foarte muncitori. Aveau tot ce le trebuia. Tatăl meu a început cu meseria de zidar prin comună, apoi prin împrejurimi, meserie pe care a învățat-o de la socrul său, Anton Pană. Tatăl meu fusese milițian (polițist) și putea rămâne șef de post la Bicaz, în județul Neamț, dar a renunțat la această meserie pentru simplul fapt că a cunoscut credința adventistă prin mama mea. Pe lângă casă aveau animale
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
el membru al C.C. al P.C.R.); Ghiorgni Crosnev (secretar cu propagandă) și Petar Borilov (romanizat Petre Borila). Ultimul, fost membru al DRO și membru al Brigăzilor Internaționale din Spania, a făcut carieră ani de zile în cadrul C.C. al P.C.R., devenind socrul lui Valentin Ceaușescu, dar dezagreat se pare, din motivele de mai sus, de Nicolae Ceaușescu . Atât Vasili cât și Alexandru Iliescu aveau legături puternice printre comitagii bulgari din DRO, care militau - cum am menționat - pentru secesiunea Dobrogei, sub lozinca Trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
România. Iar Urf Von Daniken, șeful poliției elvețiene, a declarat într-un interviu din săptămânalul CASH, care apare la Berna, ca "în spatele băncii se afia serviciie secrete românești". Cert este că unul dintre acționarii Români a fost identificat în persoana socrului lui Virgil Măgureanu, în acel moment director al SRI. Ingineria de la Columna Bank - proprietatea unei societăți anonime din Elveția care rula, de fapt, fonduri provenind din România - s-a dovedit profitabilă doar pentru grupul de firme-satelit Euro-Columna. Cu creditele acordate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cu toate cele necesare vieții, ocupându-se de sănătatea și hrănirea lor, tot atât de mult ca și a propriilor copii. (știți cum decurg în general relațiile dintre nurori și soacre ! De data aceasta fenomenul e invers, nora ține mai mult la socri decât la proprii părinți, care, ce-i drept, trăiau în altă localitate. Această puternică apropiere între noră și soacră stârnește o ură foarte puternică ale celor două fiice ale lui Ion și Ruxanda, Marița și Ileana asupra Mariei lui Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pierdut cei doi copii ce s-au stins la vârste fragede, de boli ale copilăriei sau când se lovea de intrigile și șicanele cumnatei Marița, care prinsese ciudă pe ea datorită faptului că ea, ca noră, era foarte îndrăgită de socri, părinții lui Costache. A avut prilejuri, mai puține, ce-i drept, să verse și lacrimi de bucurie cînd a avut împliniri după vrerea inimii sale și a sufletului său mărinimos. Era o femeie de statură mijlocie, cu păr castaniu care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
înfiripat o dragoste, dar nemaiîntâlnindu-se o bună bucată de timp a venit uitarea, vorba aceea, „ochii care nu se văd, se uită” Venind odată la târgul din Pungești , unde auzise că vitele și caii îndeosebi sunt mai ieftini, tata socru, Ion, află că boierul Marcopol caută un slujbaș bine pregătit, „cu carte”, pe care să-l numească ajutor de administrator, acesta plângându-se boierului că nu poate cuprinde curtea, moșia și pădurile pe deasupra. Lui Ion i-a plăcut ideea, simțindu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
său din Cuci a adus-o și pe mama sa. Sora Vasilica a intrat în slujba boierului ca doică a copilului Jac ce fusese înfiat de boier, fiind părăsit de mama sa naturală, în ograda administratorului. în această împrejurare tata socru, prins în numeroasele sale îndatoriri, nu s-a mai întâlnit cu Elena Frasin din Rafaila, iar aceasta, știind că „ochii care nu se văd se uită”, și-a găsit un alt flăcău, pe care tot Ion îl chema, cu care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
priceperea lor cât și locuințe în târg prin grija boierului, iar administratorul ajutor Ion Gheorghiu, a primit permisiunea de a alege din pădure lemn pentru construirea casei și acareturilor gospodărești, casă în care locuiesc și acum. Multe amănunte din viața socrilor săi a aflat Maria și din povestirile soacrei sale, care i-a destăinuit noră-si că l-a îndrăgit pe Ion, acesta a fost și pe placul părinților săi, care au adăugat la ce adusese acesta de la Cuci și alte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cornute când auzi bătăi puternice în poartă. Merse acolo, deschise portița mică și spre bucuria lui, ochii săi întâlniră oaspeți dragi inimii sale: pe mama Elena, soacra lui de la CurseștiDeal însoțită de fiul ei, Ghiță Cocuz, și cumnatul lui precum și socrul acestuia, Negruș. Deschide poarta mare ca să poată intra căruța, apoi ajută pe mama Elena să coboare, îi sărută mâna și o îmbrățișează ca un ginere iubitor cei era și-l ajută și pe bătrânul Negruș. Cumnatusău Ghiță deshămase caii și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prăvăliile lor e din ce în ce mai scumpă, întrebă cumnatul Ghiță Cocuz. Costache nu se grăbește să răspundă, el este lămurit cu unele lucruri, dar trebuie să le spună mai pe înțelesul lor, de oameni mai puțin școliți. Aruncă o scurtă privire spre socrul lui Ghiță, moș Negruș, trase aer în piept și privindu-și cumnatul în ochi spuse: − Apăi, cumnate, îmi pare mie că nu prea știi de trebile politice din țară. Nici eu nu le cunosc prea bine dar am înțeles câte ceva
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai mult că cei de la guvern, politicienii, își văd numai de interesele lor. Apăi și regele a cam lăsat țara de izbeliște și îngăduie să-și facă de cap toți cei ce ne cârmuiesc din guvern. − Doamne, ferește, Costache, sare socrul lui Ghiță, cum poți să zici așa vorbe de Majestatea Sa, ce vină poate să aibă el? Azi-mâine o să vorbiți urât și despre Dumnezeu! − Am știut eu că matale ai să te superi, dar mulți dintre noi nu știu ce se întîmplă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să îngăduiți să aduc din zămnic o oală de vin, care nu știu dacă s-a limpezit cum trebuie, ca să nu vorbim, politică cu gurile uscate. Ghiță se simți vinovat că au adus vorba despre rege de față cu tata socru, care socotea că regele este trimisul lui Dumnezeu pe pământ. − Tată, merg în ogradă să văd de cai până ce se întoarce Costache, spuse dânsul și ieși din odaie ferindu-se să facă zgomot. După ce adună firele de lucernă împrăștiate de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
treburile lor, se așezară în jurul mesei și începură să spargă nuci, muind miezii în sare și din vreme în vreme, îi udau cu înghițituri de vin, încă tulburel și mai acruț, dar cu nuci se potrivea de minune. Ghiță și socru-său spuseră după ceva vreme că ar trebui să plece în târg să mai cumpere câte ceva și să potcovească caii. Costache le zise că vrea să meargă și el, că are de rânduit ceva chirii cu niște negustori, și trebuie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aștepta cu nerăbdare, întrebându-i dacă au făcut tot ce își puseseră în gând; - Da, mamă, am făcut totul, și am luat și medic amentele matale. Suntem mai dumeriți și cu prețurile și cu politica, o să vă spună el, tata socru mai de-a măruntul cum stă această treabă, cât mergem pe drum până la Cursești-Vale, dacă vreți să știți. Putem de acum să mergem către casă; - Bine, atunci hai să ne pregătim de plecare. - Ba mai întâi să stăm la masă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]