2,458 matches
-
nevinovat. Clericul Îl privi lung. Omul din fața sa se Închinase după moda orientală, ducând mai Întâi mâna la umărul drept și apoi la cel stâng. — Foarte frumos. După cum văd, te Închini ca un eretic și-am să pun să te spânzure ca pe-un eretic și ca pe un om de rea-credință, căci de când vorbești n-ai spus nimic. Pe mine nu mă poți duce ca pe Hugo și ca pe bădăranii lui, care nu știu decât să tragă sabia. — Părinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soarta m-ar fi adus aici ca să-mi pună capăt zilelor. De fapt, nici nu-mi pare chiar atât de rău. Am să scap de coșmarurile mele. Păcat numai că mă priviți ca pe un răufăcător și vreți să mă spânzurați, deși habar n-am de ce. Monseniore, spuse el cu o mină nevinovată. Am doar o singură rugăminte: nu mă lăsați să mor așa, ca un păgân. Spovediți-mă și dați-mi Împărtășania, ca să nu ajung În iad. — știi cine sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părerea mea, omul e nevinovat. Vine Într-ade văr din Răsărit, vorbește elina și e cu totul străin pe aici, pe deasupra și eretic. Cu treaba noastră nu are nimic de-a face. Vine din Colonia. Foarte bine, Încuviință Eglord. Să-l spânzurăm repede și să plecăm. Să sperăm că partea a doua ne va reuși mai bine decât prima. Nu, nu, Doamne ferește! La ce ne-ar folosi? De ce să ne grăbim? Mai Întâi vreau și eu un strop de vin. Ai un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
casă și mi-au cerut vin fiert. După ce-au băut toată bărdaca de vin pe care mi-o adusese o rudă de-a mea de la Marckolsheim, s-au sfătuit Între ei ce să facă cu mine, dacă să mă spânzure și să dea foc colibei. Dar unul din ei, cel mai falnic, un cavaler Înalt cu părul ca spicul de grâu și ochi albaștri și reci, i-a certat: „Proștilor, vreți să se știe că ați trecut pe aici? De ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi? țipă Adalbrecht, după ce tocmai parase o lovitură furioasă a prietenului său. Eglord, te-am crezut mai chibzuit! Așteaptă să treacă ziua de azi... O capeți Înapoi. Ei și? O voiai oricum numai de dragul moștenirii. O s-o ai. O să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
roi de săgeți zbură de jos spre creneluri. Eglord se trase Înapoi și le spuse oamenilor: — Nu vă temeți, nimeni n-a putut cuceri cetatea până acum. Nici acum n-o vor lua. Nu vă Încredeți În Conrad, Îi va spânzura pe toți cei care-i vor cădea În mână. Stăpânul vostru mai are o treabă de izbăvit, după care va veni alături de voi și vă va spune același lucru. Cei de jos sunt răzvră tiții Împotriva Împăratului, nu voi. Țineți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Freiburg: din istoria unui orașă, Rombach Verlog, Freiburg. 4. După cum se știe din istoria Veneției, În Evul Mediu viața În orașul lagunelor era primejdioasă. A se vedea un articol al lui Uli Schmetzer În cartea de călătorii Europa: „Venețienii au spânzurat sau au decapitat o serie Întreagă de dogi bănuiți că aspirau să pună definitiv mâna pe putere, a fost o natură mai războinică decât tatăl său. Iubea luptele și Încăierările. A murit Într-o Încăierare În apropiere de Molsheim.“ După
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noastră planetă? De ce?? Și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima... . (Matei 12:29) Ești "blând"?? Din două, una: ori ești blând cu adevărat, dar ai îmbătrânit, funcția Te depășește, iar apostolii și locotenenții Tăi taie și spânzură în numele Tău, ori, în realitate, ești de o ferocitate abominabilă, iar "iubirea" și "mila" Ta sunt niște "chimvale răsunătoare" bune de adormit copiii retardați și abulici. Doamne, sunt complet derutat. Nu mai știu ce să cred. Care este adevărul? Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la Facultatea de Drept din Iași, a fost condamnat la 4 ani de privare de libertate. După o scurtă ședere la Siguranța Piatra Neamț, unde a fost bătut cu frânghia udă, cu bastoane de cauciuc și cu ciomege, dar și ținut spânzurat de picioare, a fost încarcerat la Suceava. A nimerit în cameră cu Ion Negură, pe care îl cunoștea de la Iași, dar care era deja informator al administrației. Ca și ceilalți deținuți închiși la Suceava, a fost torturat în anchete: era
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
altul, până la zece rânduri. Mâncarea era servită în aceeași gamelă în care erau puși să-și facă necesitățile, de obicei în patru labe, ca porcii, ori li se turna direct pe gâtul plin de răni din cauza arsurilor. Timaru a fost spânzurat de picioare, cu capul în jos, și bătut la tălpi până i s-a rupt laba piciorului stâng, moment în care le-a spus călăilor că va vorbi. I s-a dat hârtie, însă el a denunțat toți activiștii de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu! Dar ar trebui să fie o modalitate ca aceia care au bătut și au ucis cu sînge rece să răspundă. Pentru că, în închisori, au murit cei mai buni și mai credincioși oameni ai țării. Înțelegîndu-și trădarea, Iuda s-a spînzurat. Cei care au trădat România și s-au vîndut URSS-ului și comunismului pentru niște arginți nu s-au spînzurat, ci au condus statul. Trebuie să răspundă! Nu pentru răzbunarea nenorocirilor noastre, ci pentru a se înțelege, o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
răspundă. Pentru că, în închisori, au murit cei mai buni și mai credincioși oameni ai țării. Înțelegîndu-și trădarea, Iuda s-a spînzurat. Cei care au trădat România și s-au vîndut URSS-ului și comunismului pentru niște arginți nu s-au spînzurat, ci au condus statul. Trebuie să răspundă! Nu pentru răzbunarea nenorocirilor noastre, ci pentru a se înțelege, o dată pentru totdeauna, că principiul "după faptă și răsplată" funcționează". Alexandru Constantinescu (n. 1930), profesor, a făcut parte din Gruparea albastră, relatează cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de vînduți diavolului, pentru ca nu cumva să rămînă curați la o eventuală judecată de apoi asupra poeziei române: Da, aprobase Stancu, nu prea încîntat, dar să-i puneți să mănînce rahat". Și explică, firește, această necesitate: Dacă vin americanii [...], ne spînzură pe amîndoi. Cu cît o să fim însă mai mulți, o să le fie mai greu să o facă și avem șanse să scăpăm!" Ilie Constantin este amendat de autorul Variațiunilor pe marginea subteranei pentru posibila complicitate (poetică) fertilă cu cerberii ideologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îi căutam pe ruși, îi rugam să ne însoțească, să ne asiste la ce rele făceam. Că erau numai instructori ruși. Eu n-am văzut ruși aici, decît că veneau cu automatele ca să-i însoțească pe români, ei tăiau și spînzurau, rușii erau numai de sperietoare. Vă spun, că am văzut asta în '46. Aici era unu, Șerban Nedelcu, unu Ștefănescu. Iese Măgureanu la televizor și spune că partidul a ordonat, ei a fost doar unealta. Dar ce făcea partidu fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru a-și salva familia, se predă autorităților comuniste. El și grupul său sînt, pentru înaltă trădare, condamnați la muncă silnică pe viață. În 1964, la grațierea generală a deținuților politici, este eliberat, și la numai cîteva zile este descoperit spînzurat în propria casă. Camarazii săi de luptă și suferință știu că a fost o falsă sinucidere. Mîna lungă a Securității și-a făcut datoria. Președintele SUA, aflat pe 11 iulie 1997 în Piața Universității de la București recunoaște: Nici un popor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sub patul lui, X-ul scrijelit pe piept și tentativa de sinucidere de luna trecută, mâna ruptă din cauza pumnilor dați în perete, nopțile lungit în pat numărând până la o mie, iepurele de casă găsit mai târziu, în aceeași dimineață, atârnând spânzurat de un cârlig într-o cămară - și, în sfârșit, imaginile de încheiere ale nenumăratelor rapoarte: steagul în bernă, serviciile memoriale, sutele de buchete și lumânări și jucării care acopereau treptele de la intrarea în școală, mâna însângerată a unei victime pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dacă v-am greșit cu ceva cândva, întru acesta ceas iertați-mă. Eu mă duc. Poporănii: Dumnezeu să te ierte, domnule părinte. Și s-a dus. Afară, între honvezi, mai erau și alți preoți. I-au dus și i-au spânzurat într-un loc care și astăzi se chiamă Dealul-furcilor. Băiatul pe urmă s-a dus după Axente Sever, de-au ars Dejul ș-au omorât și ei Unguri. Apoi el și încă un tovarăș s-au gândit să se facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alții, boieri ori slujitori de rând. Așa i-i scris, și nimene nu are a-i bănui. Boli de vărsat și de tifos băntuie; au ieșit în sate călugări care dau scrisori pecetluite pe care oamenii le poartă la gât spânzurate cu ață de cânepă, ca să fie apărați de molimă. Brăilenii, cași Venețienii, sunt bărbați mai vrednici decât oricare alții din lume, căci fiind corăbieri umblă pe ape și lipsesc cu anii; iar nevestele urmează a naște prunci și în vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din pricina dreptului de veto a nobililor în dietă. Sist IV (Francisco d'Abercola dela Rovvere) n. 1414 m. 1484 Tulburări în Florența, asasinarea lui Iuliu de Medici în care ar fi fost amestecat Papa prin episcopul său, care a fost spânzurat de popor de gratiile unei ferestre a palatului său. Și-a protejat familia, a strâns bani, a făcut războiu Florentinilor, a făcut războiu contra Turcilor prin prinții creștinătății bineînțeles. v. Mediu Mahomed II al șaptelea sultan otoman "El Fatâb" cuceritorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
probabil, jefuită). Am văzut un volum somptuos legat, cuprinzând catalogul numismatic al familiei Mansfeld Coloredo. Această bogată locuință a fost lucrată în mare parte cu țărani din regiune, care, cea mai mare parte n-au fost plătiți. Coloredo ar fi spânzurat câțiva care pretindeau dreptul lor mai energic, ca să-i învețe respectul față de nobili. Împrejurimile Dobrišului pădure de brad, pini, larice, mesteacăn, stejari bine întreținută. Vizitiul, slujbaș vechi al curții, deplânge schimbările din vremea nouă. Sluga ține cu stăpânul care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui de la Spanțov, cum a fost legea și obiceiul; iar tu, fecior de lele, nu bagi cărțile mele în seamă. Să cauți să-l lași să-și ia ce e obiceiul, că vom trămite Domnia mea de acolo, te va spânzura... Aceasta-ți scriu și însumi am zis Domnia mea. Scris Octomvrie 24, leat 7125. *1 Unui adevăr crud, adesea preferăm o mângâiere. *1 Celui care se plânge de femeia rea și urâtă: "Ți-a căzut un ciolan la împărțeală. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar cuveni să-și încheie cariera perpendicular. *1 Sunt unii care disprețuiesc oamenii pentru că s-au observat atent. *1 A pus să se strămute soba mai înapoi, pentru că îl dogora focul în fotoliul în care sta. *1 Sultan Soliman a spânzurat mai mulți viziri de un copac frumos și mare. Ne-ar trebui și nouă o mlădiță din acel copac, s-o plantăm la noi. Și-a mușcat o dată limba: era să moară. *1 Susține interesele țării ca funia pe spânzurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spânzurat mai mulți viziri de un copac frumos și mare. Ne-ar trebui și nouă o mlădiță din acel copac, s-o plantăm la noi. Și-a mușcat o dată limba: era să moară. *1 Susține interesele țării ca funia pe spânzurat. Un individ acostează pe altul: Punga sau viața! Ce întâmplare, se miră primul; tocmai asta voiam să vă cer și eu domniei voastre! O femeie pe care bărbatu-său o brutaliza în fiecare zi, se ruga, sara, lui Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dar un frig, venit pe neașteptate, îl împiedica să-și desăvârșească opera de distrugere, din care pricină se retrăgea iarăși în tabăra de la Vaslui. La Suceava trimitea pe prizonierii luați în timpul incursiunii sale din Țara Românească. 700 dintre ei erau spânzurați în fața cetății. Domnul continua să rămână și după această expediție tot la Vaslui, până la deslușirea intențiilor politice și militare ale vecinilor săi. Acțiunile sale vor fi determinate de felul cum se vor desfășura evenimentele în jurul hotarelor Moldovei. Radu cel Frumos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nădăjduia să-i câștige pe moldoveni de partea sa, din care cauză se purta foarte blând cu prizonierii. În schimb, când oștenii moldoveni au prins șase leși, Ștefan a trimis trei dintre ei împăratului turcesc și pe ceilalți i-a spânzurat. La 24 septembrie, oastea polonă ajungea la Suceava, iar la 26 începea asediul cetății. Regele „după ce s-au întins corturile... și după ce s-a așezat tabăra în formă de cerc, începură să așeze mașinile pentru dărâmarea cetății, care era durată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]