55,270 matches
-
îngrijește. Datorită ei, Oscar descoperă farmecul fiecărei întâmplări ce gravitează în jurul său. Datorită lui, Tânți Roz redescoperă la rândul ei valorile ce ne dirijează existența. Odată cu ei, spectatorii întâlnesc o lume în miniatură cu candoarea, comicul, ingenuitatea și curățenia specifică. Spectacolul este realizat în colaborare cu Asociația „Conil” și are un scop caritabil. Banii încasați pe vânzarea biletelor vor fi donați Fundației Sfântă Irina pentru proiectul construcției Clinicii “Nera” - prima clinică de recuperare oncologica din România. jucat de copiii: Rareș Luca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94049_a_95341]
-
Alexia Boangiu, Andrei Popescu, Maria Epurescu, Sară Calancia la pian Nicole Jerpelea cu participarea actrițelor Ileana Olteanu și Rodica Ionescu Mai mult informații despre proiectul Clinică Nera aflați de aici:www.clinicanera.ro Alte linkuri utile: www.conil.ro Durată spectacol: 1 h 20 min (fără pauză) Rezervări și informații: 0727.703.703
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94049_a_95341]
-
și morții etc. Lucrul era cu atât mai surprinzător cu cât Pinter nu avea nici un fel de pretenții intelectuale. Terminase liceul, scurtcircuitase universitatea făcându-se actor și trecuse la scrierea de piese de treatru.' Rândurile de mai sus pornesc de la spectacolul cu piesa Ashes to Ashes, pe care criticul o acuză de totală lipsă de umor: îPe timpul celor treizeci de minute de flecăreală banală, incredibil de plicticoasă, se fac nenumărate pauze, eroii se sucesc, aruncă priviri ucigătoare, răsuflă greu, se
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice fel de public - nu-mi plac adunările. Se știe că publicul e de fiecare dată altul; e o greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese.' Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, î...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
și morții etc. Lucrul era cu atât mai surprinzător cu cât Pinter nu avea nici un fel de pretenții intelectuale. Terminase liceul, scurtcircuitase universitatea făcându-se actor și trecuse la scrierea de piese de treatru.' Rândurile de mai sus pornesc de la spectacolul cu piesa Ashes to Ashes, pe care criticul o acuză de totală lipsă de umor: îPe timpul celor treizeci de minute de flecăreală banală, incredibil de plicticoasă, se fac nenumărate pauze, eroii se sucesc, aruncă priviri ucigătoare, răsuflă greu, se
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice fel de public - nu-mi plac adunările. Se știe că publicul e de fiecare dată altul; e o greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese.' Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, î...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
credeam să apuc 50 ani! Din ianuarie voi fi la pensie..." "Să ai 60 ani și să nu știi dacă trebuie să răspunzi invitației la t.v. - care ține să te sărbătorească... îmi promisesem să nu mă mai dau în spectacol. De la o anumită vârstă, femeile nu trebue să mai apară sub reflectoare..." "Acum, după 40 ani de scris, îmi spun că poate chiar însemn ceva, atât cât s-a putut pentru un om fără funcții, relații, lauri, privilegii... Cred că
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
a baba-oarba", dar datorită atât culorilor femeii, cât și contrastului dintre mișcările și gesturile ei, greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față și cu bluza udă leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața spre bloc și, privind în sus, spre terasele și ferestrele
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
se întoarce cu fața spre bloc și, privind în sus, spre terasele și ferestrele pline de spectatori - dovadă că "personaja" este apreciată pentru creațiile ei spontane, probabil numeroase -, întreabă, surâzând, dar obosită, ca o adevărată actriță de pantomimă după terminarea spectacolului și după aplauze, cu o surprinzător de blândă intonație: - Unde-i doamna măsa? (Pauză de așteptare a răspunsului.) Nu știți unde-i doamna măsa? (Altă pauză de așteptare a răspunsului.) Vă rog, spuneți-mi la ce etaj stă doamna măsa
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
mică măsură. Cu excepția unui singur poem, textele și ilustrațiile volumului provin din marea artă a secolului XX. Și dacă nu mă regăsesc în postura, propriu-zis, de autor, atunci ce sunt? Să spunem un fel de antreprenor liric, un organizator de spectacole, un intermediar poetic. În fond, aventura acestei cărți a pornit de la descoperirea unei idei fundamentale a omului etern și pierdută în pragul Lumii Moderne. O dorință obscură, un impuls secret, nostalgia unei alte existențe care să reîncorporeze spiritul genuin, bucuria
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
Prima, exaltând puterea transfiguratoare a artei, pune în surdină instanțele vieții "trăite" și abordează în termeni estetici până și iubirea. Cea de-a doua apare ca o răzvrătire a pornirilor joase, care otrăvește atmosfera, tergiversează și umbrește strălucirea mult așteptatului spectacol. A treia, în fine, ilustrează miza mondenă și socială a evenimentului, puterea snobismului ca criteriu de recunoaștere și instanță integratoare. Atât de discordante sunt cele trei voci angajate în dialog, încât e greu de imaginat că ele se vor contopi
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
searbădă, imorală exterioritate. Reverberația sacră a oratoriului din biserică a scos, în schimb, în evidență sensibilitatea, omogenitatea, vitalitatea robustă, într-un cuvânt, umanitatea lui. Ideia aceasta emană implicit din celebrul final al romanului, expediind într-o singură frază relatarea despre spectacolul pregătit pe tot cuprinsul cărții : "A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, șMarcianț avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach". Ipocrizia, cinismul, dorința de parvenire, snobismul nu mai apar ca
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
2004 (publicistică). 240 pag. Volumul cuprinde articole publicate de Șerban Foarță într-un săptămânal din Timișoara, Focus Vest, în perioada 3 mai 2002 - 2 iulie 2004. Cuvântul "articole" este însă inadecvat în acest caz. Textele din carte ar trebui numite spectacole de idei, jocuri de artificii lingvistice, carnavaluri ale limbii române (cu participarea mai multor limbi străine) etc. (Ne putem întreba cum clasifica aceste texte contabilul publicației timișorene și, mai ales, cum găsea aurul necesar ca să le plătească.) Nu lipsesc, din
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
despre sine era sobră și gravă, în timp ce, de fapt, Albert era un interlocutor volubil, indiscret, ironic, răutăcios chiar, plin de narcisisme și nu lipsit de masochism. Pentru că el, la fel ca orice manierist, nu putea rezista ispitei de-a face spectacol, de a produce stupoare. Îl văd în casa lui, în septembrie 2003. "Sînt ca o plantă într-un borcan așezat pe marginea ferestrei. Trebuie să mă mulțumesc cu bucuriile plantei din borcan", îmi spusese la telefon în 2 iulie. Acum
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
scriitori (ca Marin Preda, Al. I. Ștefănescu și Ov. S. Crohmălniceanu) adoptă o poză de militantă comunistă înflăcărată și scrie în cadrul acestei rubrici: "nădăjduiesc că voi putea termina, în cinstea aniversării a 15 ani de la Eliberarea patriei noastre, amplul poem Spectacol în aer liber, închinat frumuseții complexe a acestor ani. De asemenea, pe lângă o serie de proiecte mai puțin certe, voi încheia un ciclu de muzică și versuri, compus împotriva ororilor războiului de cotropire și spre slava unei păci creatoare." Iată
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
ipostază prin excelență mimică. Luat pe neașteptate, sufereai un șoc; în același timp însă erai cucerit prin vivacitatea și cadența ritmică a ceea ce se petrecea pe scenă, aidoma unui straniu ritual magic. în fond, poetul se autorecita, oferindu-ți un spectacol eminamente teatral, cu o sonoritate particulară ca și a versurilor sale, numai că le declama gestual și grimasier, asemenea eroilor din Commedia dellțarte. Reprezentația era de neuitat! Am socotit de cuviință să-i împărtășesc cititorului și această latură comportamentală a
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul lumii. Copilul, fascinat de spectacolul acesta al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării, este traumatizat de această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei amputată, dezintegrată, dizarmonică
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
întrebări ca mine. Ideea că și-ar putea iubi munca și pacienții o socot ipocrită, fiind doar de domeniul sfințeniei absolute, dar socot c-au mare merit fiindcă își stăpînesc repulsia și se poartă milos, că se obișnuiesc cu un spectacol dezolant, fiind zilnic confruntate cu el. Ba încă am aflat cu surprindere de la aceste îngrijitoare că există cazuri și mai disperate ca unchiul, cînd bătrînul nu conservă strict decît funcția digestivă, de la cea de îngurgitare la cea de excreție, adică
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
indica-o și numărul de centenari crescut, dar nu-mi pot învinge groaza, și asta nu numai cînd îmi văd unchiul, dar și cînd văd pe Jeanne Calment care a împlinit o sută douăzeci de ani. O performanță, dar ce spectacol trist! O formă de bătrînețe atît de urîtă că ideea morții e exclusiv izbăvitoare. (Martie 1995) Despre laudă În Franța, mulți se laudă cu regiunea de unde sunt, o regiune care face parte din ei, care i-a modelat și care
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
de secolul XVIII, un întârziat printre noi și reactualizat de poetica modernă, cea de azi" (1932). Petru Comarnescu are o viață literar-artistică și socială foarte bogată: publică în mai multe reviste, traduce Straniul interludiu de O� Neill, se duce la spectacole și concerte, susține cronica plastică și teatrală, vizitează expozițiile și atelierele artiștilor, participă la reuniuni mondene, conferințele devin aproape o permanență, călătorește în străinătate în Italia, Franța, Belgia și Anglia. La Paris l-a ascultat pe Aragon vorbind la un
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
într-o adevărată vehemență a senzorialității. Efectul liric irezistibil reiese, însă, din asocierea sugestivă a elementelor de robustă materialitate și a unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a zvîntat-o. Crezi că acest lucru va ajuta literatura română să devină mai cunoscută în occident? Eu deja simt un suflu nou. Glumesc, bineînteles, dar vreau, totuși, să-mi spui ceva. Faci ce faci și mă aduci la sport. La spectacolul fotbaliștilor Mutu, Surdu și Șchiopu (dacă-mi amintesc bine, a existat cîndva și un Ologu. Ba chiar și un Ologeanu). C"est toi qui l"a voulu. Minunații noștri băieți și fetele noastre de aur, care au făcut să se
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
iar în pitic un alter ego al său; trauma mersului silit la școală produsese, după doi ani, efecte literare, sublimîndu-se într-o ficțiune cu tîlc. în fine, denumirea circului: "Pompadur" - de unde și pînă unde?! Pasionat ca toți copiii de asemenea spectacole, autorul nu ratase nici unul din acelea care trecuseră prin Piatra Neamț: Kludsky, Franzini, Metropolis, Globus... în raport cu aceste premise, numele de "Pompadur" ne transferă în suprarealism; favorita lui Ludovic al XV-lea, protectoare în timpul vieții a scriitorilor și artiștilor, dobîndea onoarea postumă
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
afla în turneu cu Hamlet, iar în seara respectivă urma să joace la Piatra Neamț. Medicul chemat în ajutor era tatăl meu, unicul - la vremea aceea - specialist ORL din oraș.1) Recunoștința lui Ion Manolescu s-a exprimat prin invitarea la spectacol a doctorului și a familiei sale. Iată-ne deci - tata, mama și eu - instalați în primul rînd de fotolii al teatrului-cinema “Regal”. Sala, în ciuda titulaturii, nu era adecvată reprezentațiilor teatrale: nu dispunea nici de culise, nici de cabine, nici de
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
de cîteva ori! Tot ce s-a petrecut în continuare m-a lăsat mai mult sau mai puțin indiferent. Întregul sens al reprezentației se concentrase în aparițiile fantomei și în trucul tehnic care le făcea posibile. A doua zi după spectacol, am început și eu să fac pe fantoma. Înarmat cu o lampă frontală a tatei, din echipamentul lui de medic ORL, camuflată sub o pălărie cu boruri largi, stingeam seara lumina în cameră, aprindeam beculețul unind bornele unei baterii și
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]