3,995 matches
-
nu mai înțelegeam nimic. Apoi a ajuns să strige: «Ce se întâmplă?». Țipa de unul singur la microfon. Când l-am auzit, m-am gândit că nu prea era de bine. Însă cei din jur nu păreau chiar atât de speriați. Dacă s-ar mai întâmpla același lucru acum, cu siguranță s-ar instaura panica, dar atunci nu se știa nimic. Mie mi-a venit într-o clipită în cap incidentul cu sarin Matsumoto. Nu m-am gândit chiar la sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai rari decît aurul curat, și mai scumpi decît aurul din Ofir. 13. Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului oștirilor, în ziua mîniei Lui aprinse. 14. Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui. 15. Toți cei ce vor fi prinși, vor fi străpunși, și toți cei ce vor fi apucați, vor cădea uciși de sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec, Dimitrios îi spunea și despre... -...preafrumoasa lui Felicia, îl completează calm Filip. De unde știi!? sări speriat Carol, răsturnând paharul cu rom și făcându-i pe toți cei din jur să-și întoarcă privirea. N-are a face! spuse Filip, ștergându-și hainele. Păcat de romul vărsat. Zi mai bine cum se termină visul. Ești mână în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Și tocmai acum v-a găsit dormitul? Acum când cel mai bun dintre voi își dă duhul? Singur, pe o ladă de lemn, în întuneric... În spatele lui se aprindeau lumini, se ridicau jaluzele, se deschideau ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia și vroia să participe la ceremonie. Ca să nu fie recunoscut se gheboși, își schimonosi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ioanei trebuiau să fie cu atât mai mari.) Într-o seară, ca să fie exactă la gară când plecam, a fugit într-o goană să se îmbrace, și mi-a fost milă de inima ei, ce bătea ca a unei păsărici speriate. Cu un minut înainte de plecarea trenului i-am spus afectuos: "Ce bună ești cu mine uneori și alteori ce rea! Poate ne vedem prea mult, am pierdut orice sfială și destăinuim tot ce gândim. Ce ar fi să amânăm revederea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-i ascundă celuilalt. El - bănuitor, gelos (căci știa că succesul lui era aproximativ. Îi spusese Ioanei cu luciditate: Dacă te-ar chema, te-ai duce la dânsul ca un cîine!"), amical, deoarece se considera vinovat și avea oareșicare remușcări (ochii speriați, incapabili de a se preface, cu care primea anumite reflecții ce puteau fi cu dublu înțeles, dar eu le atenuam imediat, de frică să nu priceapă ceva, și apoi își produseseră efectul, neliniștindu-l), eu - crispat, gelos la culme, înfiorat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic nu este din România? întreabă el. Da, zic eu, uite și la tine pe spate este o etichetă - tu nu poți să o vezi - scrie: „roboțel sub formă de Drăgoșel fabricat în China“... „Nu cred!...“ râde el, mai mult speriat, și dă cu mâna pe spate. Mă întreabă dacă în toată camera nu este măcar un singur lucru făcut la noi. S-ar putea - zic eu - dar nu sunt sigur. Și îi spun să-mi aducă un puzzle de format
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată? De ce ne-am oprit? Waldomar se răsti la ea, spunând doar atât: — Taci și întoarce-te înăuntru. Mai mult surprinsă decât speriată, Frediana își opri, pentru o clipă, ochii întunecoși și adânci asupra chipului fratelui său, pe care citi teamă și îngrijorare. Atunci se retrase imediat după coviltir. în aceeași clipă, Waldomar se hotărî și trase de frâele calului, cu gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la început cu un cuțit în spate. Oricum, într-un fel sau altul, Eudoxiu și ai lui au reușit să-l aducă până aici și pe urmă l-au înjunghiat. — Vă dați seama că... Lui Rutilius, acum de-a dreptul speriat, cuvintele îi muriră pe buze. Sebastianus fu cel care completă ce intenționase el să spună: — Da: dacă Eudoxiu și ai lui erau jos lângă casa episcopului, cu siguranță puneau la cale ceva, se pregăteau pentru un atac prin surprindere. Venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec, Dimitrios îi spunea și despre... -...preafrumoasa lui Felicia, îl completează calm Filip. De unde știi!? sări speriat Carol, răsturnând paharul cu rom și făcându-i pe toți cei din jur să-și întoarcă privirea. N-are a face! spuse Filip, ștergându-și hainele. Păcat de romul vărsat. Zi mai bine cum se termină visul. Ești mână în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Și tocmai acum v-a găsit dormitul? Acum când cel mai bun dintre voi își dă duhul? Singur, pe o ladă de lemn, în întuneric... În spatele lui se aprindeau lumini, se ridicau jaluzele, se deschideau ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia și vroia să participe la ceremonie. Ca să nu fie recunoscut se gheboși, își schimonosi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bolta imensă de azur, acoperind priveliștile scânteietoare... Monștrii pietrificați de pe munte, culcați, ori în picioare, unii binevoitori, alții agresivi sau bizari. (Era și unul amical și hilar, în mijlocul platoului.) Culmile negre din vale tîrîndu-se spre piciorul muntelui colosal, ori alergând speriate în toate părțile și oprinduse brusc, halucinate. Când vineți, când roșii, munții înalți de pe Bistricioara, strălucind în soare cu toate stâncile lor... Departe, în singurătăți adânci, munții cei din urmă - aproape nori, albitranslucizi - încremeniți în gloria infinitului, impresionând mai mult
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Și zâmbetul ironic și afectuos i se stingea și i se aprindea mereu în ochi, ca și lucirea stelei de pe cer. După ce a dezbătut cu perfidie problema excursiei mele, a sărit din una în alta, și apoi, cu un aer speriat: - Iar fumezi? Știi câte țigări ai fumat în seara asta? Zece.Le-am numărat. Vezi că nu te ții de cuvînt? Pune țigările aici, lângă mine... Desigur că tot așa te ții de cuvânt și cu somnul. Dacă continui, să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lucrurilor. Iar peste toate, departe în adânc, dincolo de înălțimile Sihlei, clipea din secundă în secundă o pleoapă de foc colosală și sinistră ca reflexul unui incendiu din altă lume. Adela se opri, îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată. Ea nu știa că pleoapa sinistră de foc erau lucorile unei furtuni îndepărtate. Împrejurimile banale, cunoscute așa de bine de noi - valea pe unde fusesem de atâtea ori, cu ogoare și așezări omenești, munții Văraticului, pe care-i urcasem ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în al ei și stăturăm așa multă vreme..." (p. 132). Sau: "iar peste toate, departe în adânc, (...) clipea din secundă în secundă o pleoapă de foc colosală și sinistră (...) Adela se opri, îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată" (p. 154-155). Când se referă strict la sine, naratorul notează divagațiile bărbatului cu aspect aforistic: "Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje" (p. 140). Și mai direct: În strigătul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care ne vizitează. Am pierdut trenul de 5.52 și am întârziat cu un ceas la întâlnirea cu Muriel. Am luat cina la Lun Far pe Fifty-eighth Street. Muriel, irascibilă și gata să plângă pe parcursul întregii cine, realmente abătută și speriată. Mama ei crede că am o personalitate schizofrenică. Se pare că a discutat cu psihanalistul despre mine și acesta a fost de acord cu părerea ei. Doamna Fedder i-a cerut lui Muriel să se intereseze discret dacă există vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
M-am încordat, străduindu-mă să obțin ceva mai multă viteză din resursele corpului meu, dar fără nici un rezultat. Apoi am simțit o mână înșfăcându-mi maioul chiar în locul unde ar fi trebuit să se găsească numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am frânat fuga cu stângăcia unui albatros care se oprește din zbor. Urmăritorul meu era, bineînțeles, Seymour, care arăta și el la fel de speriat. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? m-a întrebat înnebunit. Continua să mă țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
înșfăcându-mi maioul chiar în locul unde ar fi trebuit să se găsească numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am frânat fuga cu stângăcia unui albatros care se oprește din zbor. Urmăritorul meu era, bineînțeles, Seymour, care arăta și el la fel de speriat. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? m-a întrebat înnebunit. Continua să mă țină de maiou. M-am descătușat din mâna lui și l-am informat în limbajul oarecum scatologic al cartierului, pe care nu-l voi reproduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Condrat și preceptor, rolul de dulgher, cărând pe spate o scândură stropită cu var pe acoperiș. Dar ceea ce-o sperie și mai mult fu propria sa imagine, umplând, preț de câteva secunde, o jumătate de ecran. Bătrâna Tatiana tresări speriată, dar nu scoase pe moment nici un cuvânt. Cine o mutase acolo, În cutia aceea infernală, unde bântuiau spiritele răposaților, și de ce apăruse tunsă și sulemenită, la un restaurant de lux, Înconjurată de pahare și de bărbați străini!? De ce râdea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și spele mai des lenjeria intimă sau să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit din Întâmplare să-și bage nasul acolo, s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl așeza cât mai departe de canapea. Totuși, mirosul iute ce emana de-acolo Îi determina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul, arătând o coajă de pâine ce se afla lângă carafă. Mașa Însă se scuză din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să bântuie conștiința Mașei: oare la ce putea fi folosit cel de-al treilea sex, dacă nici pentru diviziune nu era absolut necesar? - La nimic, spuse Extraterestrul, ghicindu-i iarăși gândurile. Pur și simplu, la nimic... Mașa Îl privi ușor speriată, continuând să țină farfuria În mână, Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de toate aceste lucruri? Nu cumva bătrânețea sau moartea Îi dădeau și ei târcoale!? Mașa aruncă o privire În oglinjoara de la lampa cu gaz pe care o agățase de un cui bătut În peretele aflat În dreapta sa și se trase speriată Îndărăt. În oglindă apărea o față netedă fără nas, fără gură, fără ochi, fără urechi, ce semăna cu un ou de struț. Oul de struț stătea proțăpit pe umerii săi, exprimând prin atitudinea lui atâta uimire, Încât Mașa zâmbi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]