5,679 matches
-
SENIN, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013. Nu calul năzdrăvan de vânt coafat nu covorul persan fermecat nimic cu aripi - pasăre, înger sau stea Cuvântul - el s-a pus în calea mea dându-mi spinarea-i pentru zbor prin lumi și pe deasupra, pe dedesubtul lor nimic în loc nu-l poate ține nici sus, nici jos nici ieri, nici azi, nici mâine ... Citește mai mult Nu calul năzdrăvande vânt coafatnu covorul persanfermecatnimic cu aripi -pasăre, înger
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
poate s-o prindă în ramă Din interiorul meu cineva îmi vorbește cu foc Pe zidul meu număr morțile albe De unde luminează o candelă tremurândă Fețele prin fața mea de ceară Omul stins se așează în fața sa Coșciugul îl încarcă în spinarea mea Cum să fug din Atelier cu gheare de pisică ADAGGIO (I) (Adagio (I) În colțul acestei nopți A apărut o fereastră De unde pot privi în singurătate Cu patru ochi ca niște săgeți Tu nu te cunoști pe tine Peisajul
TRADUCERE: BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347449_a_348778]
-
plângă luna Peste slovele de fier Zborul naște zbor întruna Și misterul, alt mister Muntele și-a-nchis izvorul Peste care nu se trece Doar căderilor fiorul Împrumută unda rece Că mă știu avar de umblet Și cu dorul în spinare Ceru-ntreg îl am în suflet Și mă-ncarcă de splendoare Referință Bibliografică: Flori de mosc / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
FLORI DE MOSC de ION UNTARU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348782_a_350111]
-
ANII TREC PE ARIPI DE VÂNT Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului anii trec ca turme pe cer, ca norii de pufuri ce zboară pe vânt, tăcut, vin cu veacu-n spinare, urcându-l mereu în cuvânt. strâng la piept clopote de fum, citesc cu ochii stelele-n vreme, sunt singur, acum las sufletul să-mi picure-n gene. în mine oasele strămoșilor plâng, lumina lor mă orbește, doamne, ce suflet nătâng
ANII TREC PE ARIPI DE VÂNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348799_a_350128]
-
plângă luna Peste slovele de fier Zborul naște zbor întruna Și misterul, alt mister Muntele și-a-nchis izvorul Peste care nu se trece Doar căderilor fiorul Împrumută unda rece Că mă știu avar de umblet Și cu dorul în spinare Ceru-ntreg îl am în suflet Și mă-ncarcă de splendoare Referință Bibliografică: Flori de mosc / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 737, Anul III, 06 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
FLORI DE MOSC de ION UNTARU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348824_a_350153]
-
06 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Orhidee e un lucru despre care se vorbește ochiul nu își are sens am scris aceasta ochiul e ceva rămas din uterul mamei unde era atât de întuneric încât trebuia să mă agăț de spinările stărilor ei ochiul nu și-a demonstrat utilitatea în înfățișările sale cu cifre litere și auz al crepusculului vă spun pricina pentru care există e nașterea înainte de lumină bâjbâim între starea de a fi și nestaticul fosforescenței pe care nu
ORHIDEE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348830_a_350159]
-
coadă, a început din nou dansul său fără noimă în jurul cozii. S-a repezit flămând la vasul în care se punea hrana sa zilnică și, pentru câteva minute, a uitat de prietenul său din copilărie. Mircea l-a mângâiat pe spinare și a revenit în casă să se schimbe de pantaloni. Trebuiau spălați dacă dorea să-i mai folosească. Doctorul a scos din frigider o sticlă cu vin de Cotnari galben ca lămâia și cu două pahare în mână i-a
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
în genunchi, sugrumându-i și pe ceilalți care erau legați de gât cu aceeași funie. S-a așezat lângă mine următorul, apoi următorul și următorul, până s-a terminat șirul. Mi-a venit să vărs. Tippu Tip a coborât de pe spinarea elefantului și s-a îndreptat către noi „Ce-i cu voi de v-ați tolănit așa?” M-am șters cu mâna la gură și i-am răspuns: „E vina mea, prea mărite guvernator. Mi-am revăzut părinții și frații morți
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > POEMS BY THE LAKE Autor: Daniela Andronache Publicat în: Ediția nr. 749 din 18 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului FURTUNA pe cer, fulgerele zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum, în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. CONTRATIMP cu pas ușor sar peste lucruri, peste anii din viața mea, căutând drumul înapoi. îl voi găsi cu siguranță, iar când stelele
POEMS BY THE LAKE de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348856_a_350185]
-
motivul pe care acum, Ana avea să-l descopere treptat. Sulina... primul lucru pe care l-a simțit a fost mirosul mării. Umed, sărat și atât de pătrunzător, încât dădea impresia că între maluri se legănau nu undele apei ci spinările unor uriașe bancuri de pești, al căror miros dus de adierea răcoroasă a serii, îmbiba totul. Fluviul pufnea leneș vălurindu-și trupul lat ce se strecura cu greutatea-i uleioasă printre maluri. De-o parte și alta a țărmurilor, ca un
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
să-l salveze. Și când a văzut cum a murit bietul măgar nevinovat, și că nu mai are bani să cumpere altul, a pus bătrânul mâna pe bici, și-a cumpănit codiriștea să îi vină bine și jap, jap pe spinarea secretarului. Și i-a dat, și i-a dat până când a simțit el că se răcorește. Urla ăla ca din gură de șarpe: - Cum mă' dai tu într-un secretar de partid?! Dar nimeni nu a sărit să îi ia
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
altfel dai de dracu!'' Iar el, râzând: ,,îl știi dumneata cumva, pe undeva, că eu pe el îl caut?'' Ce să facă? Râdea și unul și altul. Căprița, și asta, sclifosită, îți dai seama?! Până ce urca el cu ea în spinare dealul, cocoțată acolo, în spate, la ditamai vlăjganul, mânca frunze din pomii de pe marginea de drum. La întoarcere, când coborau, alergau de sus în jos, de credeai că după ei venea furtuna. Se mai dădeau, din când în când, de-
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
însă urechile sale cam înfundate receptară un fel de chemare:- Băi, fraiere, bă, n-auzi, vino bă, acili-șa!- Cariii eșt’ uăiii, c-acu-ț’ dau o ghiogî-n cap, uăiii! Răspunse cât se poate de tradițional Costel simțind totuși o răcoare pe șira spinării, mai ales că nu avea nici o ghioagă la el.Din pământ se ridică un fel de abur luminos iar Costel se pomeni alături de un fel de pitic de grădină, așa cum îi știm noi, deoarece el nu văzuse în viața lui
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
-o tot timpul de când s-a întors din război: - „Omule, vii mâine la biserică?” Se mira în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
povară ontologică. O superbă felie de poezie autentică am găsit în finalul ''Copiilor noștri'' la pag.30 din ''Philemon și Baucis'': ''Și ultima dintre înfrângeri mi-o asum-/Dac'am avut răgaz doar pentru plângeri/ Noi nu ne-am arcuit spinarea sub înfrângeri!'' Toți avem dreptul la opinie/scris/citit. Fiecare își găsește universul în creația fiecărei creații, deoarece în cuvântul visat sălășluiește ființa doritoare să iasă la lumină și să retrăiască în cuvântul propriu care se întrupează în metaforă. Poeziile
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
în pământ cu miluita. peste gard văzând la alții cum le crește burta mare, îmi dezgrop și eu talanții, dar se duc peste hotare. astăzi de trăiesc nu-mi pare că mai sunt de vreun folos, când duc crucea în spinare nu mi-o saltă nici... Hristos. Referință Bibliografică: în tumultul ăstei lumi / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN TUMULTUL ĂSTEI LUMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346258_a_347587]
-
până-n luna, Azi doarme satul, doar vântul bate-n clopot Prin codri trec osteni cu caii lor în tropot. Ca-n lutul de pe deal ei n-au odihnă, Când văd c-ai lor urmași azi altora se-nchină, Se duc spinări plecate, ei oamenii cei vrednici Căci biată țară ajunse în mână de nemernici. Cu ochii-s înghețați, nu pot măcar nici plânge, Dușmanii țării-s azi cu noi de-același sânge, Durerea-n a lor suflet nu poate să încapă
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
parte dedicate unor personalități (Nicolae Batzaria, Zaharia Stancu, Grigore Ceranu, Shakespeare etc), e aluvionar, cloclotitor, cu izbucniri torențiale, dar și cu sincope studiate, premeditate: “Nu adormi trecutul de dragul uitării,/ Ai noștri stau acolo până la venirea ta./ Muncesc cu timpul în spinare,/ Ca să nu uite de unde au venit,/ Fiindcă aci se vorbește clar/ Despre unde ai venit/ Și tot așa de clar/Despre unde ai plecat. “(Aprosimări soresciene- Pădurea Nebună- in memoriam Zaharia Stancu ). Desfășurările arborescente ale “narațiunii“ lirice sunt, cel mai
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
Când soarele își pusese capul pe-o pernă de apus Îl mai căutam în gânduri îngălbenite din Carte. Paginile zilelor însorite le citeam una după alta De se făcuse anul cât Biblia de mare, Iar eu tot cu picioarele la spinare treceam balta Dintre El și mine obosit de căutări pe nesfărșita cărare. ...Și acum Te caut rugându-mă Doamne la Tine, Lungă e calea regăsirii Tale și multe suspine, Nu mai e timp până la ultima pagină care vine Dar până
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
cu toții strigâ în cor: - Vrem să vii tu, primăvară, cu caișii, cu cireșii tăi, cu zămbet de floare, cu albine care mângâie unduirile pămăntului în zbor, harnice. Să vii pentru noi toți, reîntoarcere spre noi și viitor. Văd pământul prin spinarea sa neagră, necuprinse câmpii, cum împrăștie mirosul său prin aburii iernii trecute. În brațe strânși pe albul cetății dragostei, contopiți, întrunul din lăcașurile vieții, un ea și un el, se iubesc, încercând să atingă un punct de univers și poate
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
trimiși... Faptul că actualul ambasador Michael Guest a fost coleg în Casa Albă, ca funcționar guvernamental, cu domnul Ronald Lauder, nu poate fi o explicație validă a pasivității sale în scandalul Media Pro ... aceste înlesniri reprezintă un cadou făcut pe spinarea poporului român înfometat, multimilionarului american [evreu] Ronald Lauder și românilor care s-au asociat cu el în Media Pro, despre care nu se poate spune că o duc prea rău cu banii. Iar emisiunile grețoase, difuzate recent de Pro TV
DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 12 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346464_a_347793]
-
eu îl mângâi uneori, el nici nu clipește , seamănă cu mine la fire. Nu am bătut pe nimeni în viața mea. Eu am fost cel bătut, un maior, beat să fi fost, mi-a tras niște pumni în nas, în spinare. Nu-i curățasem arma, iar eu eram deja lt. major. Îmi spunea, băi soldat, l-am corectat și mi-a mai tras vreo două. Îmi venea să-l împușc. Nu știu cum am ajuns colonel. Fiind fiu de învățător nu eram prea
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
acestuia, hrănindu-ne cu plăceri vremelnice sau chiar suferind de foame pe munți de pâine. „Fronturi” de toate felurile se deschid împotriva „dreptei creștine fundamentaliste” și împotriva „intoleranței religioase a evanghelicilor”, în timp ce noi devenim o rezistență slabă, deseori fără șira spinării, gata să facem orice fel de compromis pentru „pacea” și liniștea „personală”. Criteriile unității enunțate de Dumnezeu sunt înțelese și manipulate mai mult de cei de afară împotriva noastră și a Bisericii. Trupul, așa cum îl compunem noi astăzi, este într-
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345011_a_346340]
-
vremea-i schimbătoare? Acu-i cald, acu ne înțepenim între sloiuri... - Zarurile au fost aruncate! îi spun eu, să nu te pună naiba să te întorci. Te-ai înțepenit? Punct și de la capăt! că eu mi-am luat crucea-n spinare și nu mă abat din drum. - Văleu! cu toate păcatele tale, sigur ne înecăm înaintea întâlnirii cu titanic - poetul. - Mi-am luat Crucea Sudului, ca orientare, iceberg prostănac! Voturile sorții nu s-au terminat de numărat! Taci și înoată! Te
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]