2,860 matches
-
nemuririi și al nobleței de a căpĂta formă umană În această existență. Vaporii de apă rezultați din arderea lemnului vor urca la cer, transformându-se iarăși În nori grei, care se vor rostogoli din nou pe pământ, scăldând totul În splendoarea unui nou Început. Apa - elementul fundamental, liantul și generatorul ciclului trasformărilor, mamă și fiică a materiei grele. Trecerile ei ame- țitoare dintr-o formă de agregare În alta, sub influența căldurii și a răcelii soarelui, sunt motorul alunecărilor materiei dintr-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nemuririi și al nobleței de a căpăta formă umană în această existență. Vaporii de apă rezultați din arderea lemnului vor urca la cer, transformându-se iarăși în nori grei, care se vor rostogoli din nou pe pământ, scăldând totul în splendoarea unui nou început. Apa - elementul fundamental, liantul și generatorul ciclului trasformărilor, mamă și fiică a materiei grele. Trecerile ei amețitoare dintr-o formă de agregare în alta, sub influența căldurii și a răcelii soarelui, sunt motorul alunecărilor materiei dintr-un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În urmă mă Întorsesem din peregrinările mele cu șevaletul și cutia de culori, puțin cam obosit, dar mulțumit că nesațul de natură mă ajutase să umplu vreo cîteva cartoane cu ceea ce reușisem să fur din gingășia florilor de cîmp și splendoarea de lumini și umbre feerice dezvăluite ochiului doar pentru cîteva minute, cînd soarele dimineții pare că vrea să atragă crengile copacilor Într-o hîrjoană copilărească. Aș fi vrut să rămîn cît mai multă vreme dominat de liniștea și frumusețea de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
pe minute și secunde, pregătită fiind să intervină dacă situația impunea ori să cheme imediat medicul de serviciu pe secție. Iustin admira tabloul ce i se înfățișa sub razele soarelui, apărut la primele ore ale dimineții de iarnă, în toată splendoarea sa. Creierul său începuse să aibă un anumit fel de activitate, dar nu-l raporta pe el la prezent, ci la trecut, un trecut nu prea îndepărtat. Muntele din fața sa era acoperit de straturi groase de zăpadă. Doar unele stânci
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o perspectivă diferită decât aceea de mijloc pentru a fi caști de ochii lumii. Castitatea are nevoie de educație». «Este corect să spunem că există o charismă a iubirii care este capabilă de renunțare, capabilă să umple viața cu o splendoare dureroasă, însă foarte mare. Cristos, oare, nu se referă la acest adevăr atunci când subliniază că, pentru împărăție, anumiți oameni nu ezită să se castreze din punct de vedere moral. Însă nu îi este dat oricui... continuă el. [...] este necesar să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
numele său laic, noul Papă al Poeților a fost slobozit pe Pământ, să joace joace sub tricoul de Cristi Popescu. Este înalt, dolofan, iubăreț, agită o mustață de grenadir. Are douăzeci și nouă de ani. Pe întuneric, aura sa de splendoare se zărește, fără greutate, de la treizeci de pași... La treisprezece ani, își începe inițierea în regala artă a poeziei la Palatul Pionerilor, sub autoritatea unei poete oțelite sub zodia nefastă a Proletcultismului: Veronica Porumbacu. După două ședințe de încălzire, învățăcelul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi singur e o stare difuză de păcătuire. Din ea izvorăște nevoia de Dumnezeu, din frica de sine însuși. Virtuțile nu servesc cerul. După ce-ai gustat înșelăciunile vieții, decepțiile se întind blând ca untdelemnul și ființa se îmbracă în splendorile evanescenței. ... Și atunci regreți de-a nu fi cunoscut mai multe iluzii pentru a te legăna în amarul absenței lor. Fără sentimentul morții, oamenii sânt copii - dar cu el, ce mai sînt? Când știi ce-i sfârșirea, a fi nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unui infinit orgoliu rănit. Vrând să fii totul și totul opunîndu-se, ce-ai face fără dimensiunea absolută a absenței? Chinurile mândriei nemăsurate volatilizează firea și poleiesc nimicul cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satură gustul de Absolut subiectiv, precum harul morții de armonie în dezastru. Când voi ajunge să mă deprind cu mine însumi? Toate drumurile duc la această Romă interioară și inaccesibilă; - omul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care a trecut cerul - e punctul cel mai îndepărtat de Dumnezeu. Nimic nu mă poate face să uit viața, deși totul mă înstrăinează de ea. La o egală distanță de sfințenie și de viață. Eu n-am tăria ca să-ndur splendorile lumii; în mijlocul lor mi-am pierdut suflarea și nu mi-a rămas glas decât pentru disperarea frumuseții. Oamenii fug atât de moarte, cât și de gândul ei. De acesta m-am legat pe vecie. Încolo, am fugit în rând cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
interioare din care răsar marile transfigurări. Este necesară o astfel de beție neagră pentru a înțelege de ce ai vrea cât mai apropiat sfârșitul unei asemenea lumi. Nu beția luminoasă din extaz, unde viziuni paradiziace te cuceresc într-o încîntare de splendori și sclipiri și unde te înalți într-o sferă de puritate în care vitalul se sublimează în imaterial, ci o torturare nebună, periculoasă și ruinătoare a vitalului, caracterizează această beție neagră în care moartea apare în seducția groaznică a ochilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca și cum grijile acestei lumi și toate incertitudinile spirituale ar amuți în fața unui spectacol de o frumusețe uluitoare, în seducțiile căruia orice problemă ar deveni inutilă. Dincolo de orice agitație, tulburare sau efervescență, o trăire liniștită soarbe cu o voluptate reținută toată splendoarea cadrului. Este o notă esențială a stărilor melancolice calmul, absența unei intensități deosebite. Regretul, care intră în structura melancoliei, explică și el absența unei intensități particulare a acesteia. Dacă regretul poate fi persistent, el niciodată nu e atât de intens
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate! Singurˆtatea individualˆ Și singurătatea cosmică Există două feluri de a simți singurătatea: a te simți singur în lume și a simți singurătatea lumii. Când te simți singur, trăiești o dramă pur individuală; sentimentul părăsirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. În acest caz, interesează numai neliniștile subiectivității tale. A te simți aruncat și suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuți, distrus de propriile tale deficiențe sau exaltări, chinuit de insuficiențele tale, indiferent de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rămânând în aceeași dramă lăuntrică, iată ce înseamnă singurătate individuală. Sentimentul singurătății cosmice, deși se petrece tot într-un individ, derivă nu atât din frământarea lui pur subiectivă cât din senzația părăsirii acestei lumi, a neantului exterior. Este ca și cum toate splendorile acestei lumi ar dispărea deodată pentru ca monotonia esențială a unui cimitir s-o simbolizeze. Sânt mulți care se simt torturați de viziunea unei lumi părăsite, iremediabil abandonate unei singurătăți glaciale, pe care n-o ating, măcar, nici slabele reflexe ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avântul duce la nimic, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moartea, și ți-ai zis că plăcerea este o iluzie, că toți oamenii ce petrec nu înțeleg nimic din instabilitatea lucrurilor, fiind prada celei mai mari iluzii. Și atunci ai fugit de lume, convins de vremelnicia frumuseții și a tuturor splendorilor. Spus-ai: Nu mă voi reîntoarce până ce nu voi scăpa de naștere, de bătrânețe și de moarte. Mult orgoliu și suferință sânt în orice renunțare. În loc să te retragi cu cea mai mare discreție, fără revoltă și fără ură, declari, cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și aceasta nu numai în bucuria spirituală, ci și în diversitatea formelor de plăcere organică, în multiplele voluptăți ale simțurilor. Separarea de lume în suferință duce la interiorizare excesivă, la o dezvoltare paradoxală a gradului de conștiință, încît toată lumea, cu splendorile și întunecimile ei, se fixează față de om într-o poziție de exterioritate și transcendență. Și când ești într-o asemenea măsură separat de lume, când ai lumea veșnic în fața ta și când te simți iremediabil singur în fața acestei lumi, atunci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în momentul contemplației decât în forma ce ni se prezintă. A privi lumea sub semnul frumuseții este a afirma că lumea aceasta trebuia să fie așa cum e. Într-o astfel de viziune, totul se topește în armonii și strălucește în splendori, iar aspectele negative ale existenței nu fac decât să intensifice farmecul armoniilor și strălucirea splendorilor. Frumusețea nu va salva lumea, dar va apropia mai repede de fericire pe acei care umblă pe această cale. Se poate ca frumosul, în această
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
frumuseții este a afirma că lumea aceasta trebuia să fie așa cum e. Într-o astfel de viziune, totul se topește în armonii și strălucește în splendori, iar aspectele negative ale existenței nu fac decât să intensifice farmecul armoniilor și strălucirea splendorilor. Frumusețea nu va salva lumea, dar va apropia mai repede de fericire pe acei care umblă pe această cale. Se poate ca frumosul, în această lume de antinomii și de paradoxuri, să fie în afară de aceste anomalii? Întreg farmecul și întreaga
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te facă numai lumină și văpăile lor numai căldură. Și atunci întunericul nu va mai fi o atracție irezistibilă și nu te vei mai ameți la viziunea prăpăstiilor și adâncimilor. Dar ca să ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile și limitele beatitudinii, dematerializat de raze și purificat de seninătăți, trebuie să fi scăpat definitiv de dialectica luminii și a întunericului, să fi ajuns la autonomia absolută a întîiului termen. Dar cine poate avea o iubire atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
va muri! Dar dacă forțele ei subterane, care trebuie să existe și pe care noi nici nu le bănuim, vor scoate la iveală o altă Românie, cu alte conținuturi și cu alt contur? Nu vom fi atunci îndreptățiți să așteptăm splendoarea unui destin, ce în trecut nici măcar în transparența iluziilor noastre nu ni s-a revelat? Vitalitatea României va trebui să-și găsească odată o expresie, deoarece ne-am înjosit prea mult în trecutul și prezentul nostru pentru ca, într-o explozie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bogăția lui i se părea că sufletu-i fusese o comoară întunecată unde aurul și margaritarele zăceau în întuneric și că o rază de amor, intrând într-acea inimă, ar face să strălucească florile de {EminescuOpVII 257} metal în toată splendoarea și toată conștiința puterei lor... O, Ella! raiul îl puteai visa cu ea... în căldura arzătoare, ce acoperea c-o pânzărie diafană câmpiile cu flori, ce desparte oștile norilor, ce lustruiește oglinzile mărei eterne, el se visa îmblînd cu ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
surâse fără voie la această reamintire. In acest moment se anunță consulul rus, societatea rămase încremenită în acea dispozițiune respectuoasă care o inspiră așteptarea unui personagiu însemnat, ușa se deschise în amândouă lăturile și domnul Consul intră încărcat cu toată splendoarea decorațiunilor sale. Doamna de casă îl primi. El se-ndreptă spre jucători. - Mă rog nu vă jenați, zise franțuzește, și-ncepu apoi a ferici damele cu complimentele sale și pe cavaleri cu poantata sa conversațiune, care pe vremea aceea devenise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei fiind Akhetaton, "Zarea lui Aton". În Egipt, ca și în restul imperiului, au fost ridicate numeroase sanctuare, dar după un vremelnic succes, încercarea sa a dat greș întrucît urmașul la tron, Tutankhamon, restabilește cultul lui Amon cu covîrșitoarea lui splendoare, adoptă numele zeului și dă din nou autoritatea în mîinile preoților. Și totuși, unul dintre cei din credința lui Aton, Moise identificat de Freud om profund credincios, devotat stăpînului său, refuză să se întoarcă la zeii majorității. Astfel, el se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o "Cosmografie", care a trezit, încă de atunci, interesul cititorilor români, datând din 17663, se evidențiază o descriere a Pakistanului și a Indiei, conținând unele date despre bogățiile și fauna acestora, și despre puterea militară, și elemente de detaliu privind splendoarea ultrabizantină a "curților boierești". Prin călătorii transilvăneni în India, s-a stabilit un contact direct între România și India, în secolul al XIX-lea, cu zona teritorială care prezenta interes. Astfel, Johan Martin Honingberger, născut la Brașov, în anul 1796
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
poem se intitulează chiar mopete și ficțiunile: mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - adică despre ficțiuni imposibile în cadrul acestei lumii - și care proiectează globuri cu încărcături de frumos, în câte un punct al lumii - și acolo, în explozii canonice răspândesc splendoarea dens-fulgurantă (...) (mopete și ficțiunile) Putem cu ușurință constata că ne aflăm în prezența unui autor extrem de lucid, care nu de puține ori strecoară în poemele sale câte un indiciu referitor la propria metodă de creație. Fragmentul citat este cât se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]