3,241 matches
-
ca un băiat, Dar cu nume tot de fată. Am să-ți spun, ca să-nțelegi: S-a suit chiar pe Bucegi Și-acum știe fiecare Că e omul cel mai mare. Vârful Omu Aș dori acum, firește, Ceața să se spulbere: Care drum ne mărginește Și nu are pulbere? Dunărea Iată alta, mai frumoasă, Ca s-o știe fiecare: Ea e neagră la culoare Numai când e furioasă. Marea Neagră Vă zic una, fără fală: Eu cunosc o capitală Care s-a
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția „Fapte, idei, documente”, București, 2001, pp. 120-122). În 1947 - puțin după vizita și conferința din România a lui Tzara, devenit acum militant comunist, fost luptător în Rezistența franceză etc. -, Pandrea își propune să spulbere „o iluzie care durează de vreo două decenii și care s-a umflat ca un balon multicolor în istoria literară română de ultimă oră”. Calificative precum „maquereau metec”, „furnizor balcanic pentru cadîne interlope, cu narcotice și cu un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama că s-au înșelat îngrozitor. „Ce ne-a mai dus...“, gândi ea. Deziluzie. Dezamăgire. Mâhnire. Visurile trandafirii pe care le nutrise timp de trei săptămâni, în secret, se spulberară cu totul. „Ce comedie! Ha, ha, ha!“, râse ea amar în sinea ei. Zvâcnirile din obraji se puteau traduce prin indignare și furie. „Numai Takamori era de vină, totul... Ce proști suntem noi, japonezii! Batem atâta drum până la Yokohama ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și zâmbetul i se așternuse din nou pe fața lui de cal - zâmbetul cu care se obișnuiseră ei atât de mult, un zâmbet șovăitor, de nătăfleț. — Takamori-san, plec. — Unde pleci, Gas? — Undeva, departe... oriunde sunt oameni. Imaginea i-a fost spulberată de vocea lui Tomoe. Stătea cu obrajii-n palmă și privea și ea spre munte, dar imaginația ei luase o întorsătură mult mai practică. — Takamori, oare nu s-o fi întors Gaston la Tokyo? Poate-l găsim acasă când ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o sărută, atunci respectivul nu e sufletul ei pereche. Are parte de cele mai extraordinare, mai minunate și mai romantice povești de dragoste, dar, de Îndată ce Își dă seama că iubitul ei e doar un om ca toți ceilalți, i se spulberă visul și se hotărăște că În nici caz nu poate fi Marea Dragoste. — Cu toate astea, spune Sally, scuturînd din cap, Încă nu-mi vine să cred că l-ai cunoscut pe bărbatul cu care te vei mărita În locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de călăreți longobarzi, o sută cincizeci de bulgari și cinci sute de pedestrași recrutați de familiile din regat. V N-are niciun rost să spun aici cum s-a desfășurat războiul. Toate au același miros de sânge, mațe și creiere spulberate pe jos, de carne care putrezește. Pe toate câmpurile de bătaie se află nori de muște acoperind cadavrele, corbi mari care smulg ochii și își iau zborul, goniți de câinii sălbatici care ling sângele închegat al muribunzilor implorând ajutor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca de cuarț negru, și nu putea să-l privească. Îi Întinse celularul, căci nu voia să creadă că Îl trăda. Tati Închise telefonul și Îl băgă În buzunarul hainei. Valentina ar fi vrut să plângă, căci Îi părea că spulberase o vrajă. — I-am trimis doar un mesaj, tati, Încercă să se justifice. Altfel mama se Îngrijorează. Noi ne trimitem mesaje de o sută de ori pe zi. Dar Antonio reușise să-și Înghită furia. Reuși să nu pară nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și el devotat și de cuvânt, urmându-l pe Toma Cantacuzino nu doar la Stănilești, ci până în Rusia și s-ar fi dus și mai departe dacă stăpânul său i-ar fi cerut-o. Și urmașii lui Stănescu și-au spulberat viețile ca să-și țină cuvântul, să-și facă datoria și să se întoarcă la casele lor, așa cum s-a întors Gică Stănescu din lagărele rusești, în 1953. Sângele lui Iscru a mers pe aceeași linie, fără abatere și fără gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se întâlnesc. Zogru se uită prin ochii Giuliei și i se pare că vede până-n sufletul lui Andrei Ionescu și al tuturor Ioniților pe care îi cunoscuse, cu gândul că cel puțin din ei rămăsese numele, pe când el se va spulbera neștiut de nimeni. Este resemnat și nu mai are nici un chef de Andrei Ionescu. Acesta îl privește cu ochii împietriți, de parcă l-ar fi văzut pe Zogru însuși, dincolo de Giulia. Se uită nemișcat, iar nemișcarea lui o împietrește parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
totul să înceteze, dar este și curios de final. Și, de parcă i-ar fi împlinit dorința, se opresc brusc: și valul de fum, și Giulia, și tremurăturile lui Andrei Ionescu. Și chiar și clipa cu dinții ei de fier se spulberă fără urmă, mâncată de milioanele de clipe care vin în urma ei, încât tot ce se întâmplă e deja întâmplat și toate curg în memoria care adună cuminte praful spulberat al unei povești. Prin urmare, în liniștea amiezii bucureștene, cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Pomii mei Pomii mei se leagănă în vânt, Și port în mine frumusețea lor Sunt tineri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
puteam să suport gândul că trebuia să-mi abandonez puținii prieteni pe care mi i-am făcut în Boston. Însă nu înțelegeam de ce au decis părinții mei să ne mutăm atât de departe. În acel moment, gândurile mele au fost spulberate de mama ce întrase în cameră, speriată parcă de atitudinea mea. S-a așezat pe pat, lângă mine, și cu lacrimi în ochi mi-a spus : Ella, nu este vina noastră că trebuie să ne mutăm, dar tatăl tău a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
portal din peșteră. Și eu simțeam că am aripi din opere nescrise ale marilor poeți, atunci am știut că sunt în peștera de nicăieri unde trăiește moartea albă, un liliac alb ce continuă lungul peșterii din praful oamenilor ce se spulberau la intrare. Eram întreagă, nu pățisem nimic, dar cum e oare doar un mit? Un înger ca sticla coborât din cer mă întâmpina: Eu sunt unicul înger al zorilor și al apusurilor, am venit să-ți spun că aripile tale
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dărâma. Alegerile tale inocente sunt influențate foarte mult și de prieteni. De aceea, trebuie să ai mare grijă la alegerea anturajului , deoarece un prieten adevărat se găsește foarte rar. După ce copilul trece prin aceste momente, lanțurile și lacătele Ușii se spulberă, iar copilul se transform în adult și este lovit de realitatea care nu este întotdeauna plăcută! Deci, bucurați-vă de copilărie și adolescență cât mai aveți timp, iar dacă ați trecut de această perioadă, scormoniți-vă bine în suflet, căci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmbujorați de căldura familiei ei, vorbea despre mine ca o negustoreasă la târg care-și vinde marfa. - Și este de asemenea oracol, dragii mei. Visele ei sunt puternice, iar de mâinia ei trebuie să te temi, căci am văzut-o spulberând un bărbat în floarea vârstei pentru că îi făcuse rău unei tinere mame. Vede limpede în inima bărbaților și nimeni n-o poate păcăli cu vorbe frumoase, dacă ele ascund o inimă mincinoasă. Vine din est, a spus Meryt, acum deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru că m-am dus să pierd vremea pe afară și că mi-am feștelit hainele, dar eu n-am scos o vorbă. Nici unul din noi n-a scos o vorbă. Juraserăm. Trasăturile feței i se contractară violent cînd Marie Îi spulberă iluziile, iar Gwen păru gata să izbucnească În plîns aflînd că Gildas, Loïc și Yves le povestiseră părinților totul. Era oare sinceră cînd afirmase că nu auzise niciodată vorbindu-se despre lingouri? Privirea albastră Înecată În lacrimi picura Îndoiala În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care să-și cumpere cele necesare pentru a-și ține corect rangul. Revăzu lingourile Înfipte În nisip. Lada spartă. Celelalte trei care eșuaseră pe mal. Se revăzu pe sine Întinzînd mîna spre una din barele de aur cînd o Împușcătură spulberase nisipul, la cîțiva centimetri de el. Omul era pe jumătate ascuns de stînci. Avea o carabină la Îndoitura brațului. Piciorul drept era sfîșiat. Osul tibiei se ițea Într-un mod straniu. Un alt tip eșuase ceva mai departe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și revină În simțiri, În vreme ce Lucas urca la mansardă ca să examineze frontonul plin de sînge. - SÎnt sigură că i s-a Întîmplat o nenorocire lui PM! gemu Armelle, revenindu-și În fire. Fersen intră la țanc pentru a-i spulbera convingerea. - E vorba de Arthus, zise el cu urechea lipită de mobil. O trase rapid pe Marie după el. VÎrît Într-o husă deschisă, corpul lui Arthus de Kersaint zăcea pe chei, unde Îl puseseră pescarii. Sinistră captură: aceștia urcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el, dintr-o familie burgheză și Învăța bine; destinele lor economice promiteau să fie comparabile. Cele mai multe amintiri din adolescența lui Bruno erau de acest ordin. Mai târziu, mondializarea economiei a dat naștere unei competiții mult mai dure, care avea să spulbere visurile de integrare a Întregii populații Într-o clasă mijlocie generalizată, cu o putere de cumpărare crescând regulat; straturi sociale din ce În ce mai largi cădeau În sărăcie și șomaj. În schimb, duritatea competiției sexuale nu scădea, dimpotrivă. Trecuseră douăzeci și cinci de ani de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Încearcă să pună bazele unei religii compatibile cu stadiul atins de știință. Nu se poate spune că rezultatul e prea convingător; și nici că evoluția societăților noastre a mers cine știe ce În această direcție. În realitate, orice speranță de fuziune fiind spulberată de evidența morții materiale, orgoliul și cruzimea nu pot decât să se extindă. În compensație, conchise el În mod surprinzător, același lucru se Întâmplă și cu iubirea. 11 După vizita lui Bruno, Michel rămase culcat două săptămâni Întregi. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În care s-a desfășurat Întîlnirea cu Glen Oil. Ce-am să-i spun ? Păi, evident, am să fiu cît se poate de deschisă și de sinceră. Fără să-i spun chiar tot adevărul... — Hei, ia uite. GÎndurile Îmi sînt spulberate de glasul lui Katie și mă uit În direcția În care se uită ea. Prin geamul de la intrarea În clădire, văd lume care se agită În hol. Nu e un lucru normal. Ce se Întîmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de soare la sfârșitul verii. Că o să-i amestece cu pulberea de pe malul apei care curge mereu. Că o să le Încleieze sângele. Că o să le putrezească oasele și carnea. Ochii o să li-i usuce. Au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În Moru și ascultă! Cine ți-a salvat viața când ai noștri vroiau să te ucidă? - Tu. Moru. Vindecătorul. - De ce ți-ai ucis fratele Înainte să apari pe lume? De ce ți-ai ucis mama de cum ai deschis ochii? Doar ca să spulberi o mână de pândari? Când vii pe lume cu asemenea păcate, nu te mai cobori la găinării decât dacă ești prea dobitoc. Spre sfârșit, a dat-o pe vorbe rostite În gând, dar nici chiar așa nu l-am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi, care-și Împart bucatele cu flecarii satului? Crezi că mai avea azi cine să dea din gură dacă străbunii noștri erau la fel ca noi? Dar Philo: - Și dacă vine din nou Ceața Adâncă, crezi că n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Crezi că mai avea azi cine să dea din gură dacă străbunii noștri erau la fel ca noi? Dar Philo: - Și dacă vine din nou Ceața Adâncă, crezi că n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]