5,301 matches
-
negri - o lăcrimat, Din guriț - o cuvîntat: - Nu mă bate, mămucă, Nu mă mustra, tătucă, Că v-oi spune: Unde - am însărat, Cine m-o-nșelat. Un voinicel nant, Nant și sprâncenat, Sprincenele lui Pana corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Fețișoara lui Spuma laptelui. Mustecioara lui Spicul grâului, Coaptă la răcoare, Neajunsă de soare, Coaptă la pământ Neajunsă de vânt. - Vinde-ți, mamă, rochița Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii Și-mi deschide butucii, Ca să ies la codru des Și din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încît trei zile n'a fost noapte, ci numai senin și veselie, - vinul curgea din butii sparte și chiotele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
amăgirea te birue, ca și când ți-ar lega și mînile și ochii. 229 O mie de ani, ca ziua de ieri. 230 Ca apa din munți, când curge la vale, cade din piatră-n piatră, prin văi și prin prăpăstii cu spume și beșici vîjîește și plesnește. 231 Ca apele, ce se varsă din munți, împle văile de pietre. 232 Ca apele, ce după ce se varsă, s-adună iarăși la matca lor. 233 Ca o viitură de apă, ce repede se varsă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca să o demaște pe necunoscuta de la telefon. Băieții i-au vorbit despre ea, iar dumnealui nu-i va scoate nimeni din cap ideea că doamna aceea ești chiar tu. Deschise robinetele la maximum și când cada se umplu cu o spumă roz, parfumată se strecură înăuntru oftând de plăcere. Pe marginea de faianță își pregătise piatra ponce și o farfurioară cu stafide. ― Asta ca să te stimuleze, draga mea. Roși brusc și exclamă indignată: ― Mirciulică! Nu ți-e rușine să intri în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
draga mea. Roși brusc și exclamă indignată: ― Mirciulică! Nu ți-e rușine să intri în baie fără să bați la ușă? Motanul întoarse spatele și se îndepărtă tacticos ținând coada sus, ca pe un stindard. Bătrâna luă o mână de spumă și-o răsfiră printre degete. " Gîndește-te, Melania! Gîndește-te bine!" Adăugă încet privind fix steluțele de săpun care se spărgeau cu un sfârâit ușor: ― Îți urez succes, fetițo. Maiorul recunoscu în atitudinea inginerului reacția clasică ce urmează mărturisirii. Raul Ionescu vorbea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aia, cu banii în buzunar..." Hotărî să fie prudent. N-avea voie să comită cea mai mică eroare. Înțepeni în fotoliu ancorîndu-și degetele ca niște căngi în brațele acoperite de o husă de creton. Matei, negru de furie, răcnea cu spume la gură. ― Idiotule! Cum i-am omorît? Își întinse palmele goale: Cu ce? Explică-mi, cap de bou! Cum?! Popa tresări. Nimeni nu-l insultase vreodată. Nici chiar în liceul militar. Își strânse buzele subțiri. Avea să țină minte... Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bantam este aici, cu același sentiment de tinerețe stingheră ca în ziua în care sosea la pensiunea doamnei Java. Toți actorii par să se reunească pentru spectacolul final dat în cinstea mea și vorbele lui Corto răzbat peste laitmotivul de spume al oceanului. Oare aceasta să fie moartea, reîntâlnirea cu cei care au murit și te cheamă spre ei, cu puterea cu care un maelström te prinde în rotirea sa lichidă ? Corto renunță să își mai ducă gândul până la capăt. În jurul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am ațipit și m-am trezit seara. Abia atunci mi-am reamintit de Stâncile de marmură și m-am mirat că nu se vedeau nicăieri. Singurele stânci erau cele din apă, acoperite pe jumătate de licheni, negre și lucind de spuma care se scurgea de pe ele la fiecare val. Prin ferăstruica gheretei sale, portarul m-a măsurat scurt din cap la picioare, m-a evaluat și probabil rezultatul nu mi-a fost foarte favorabil deoarece m-a poftit să nu-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țărm nu era foarte deosebită de cea întîlnită pe alte țărmuri pustii. Vântul sufla la fel, soarele răsărea din valuri, iar ploile (din fericire ploua rar) erau, ca pretutindeni la mare, plicticoase; întunecau orizontul și nu mai vedeai nimic dincolo de spuma albă a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu ochii de ele. Stâncile erau veritabile dune de marmură între care creșteau scaieți cu flori violete
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus în cămașă de forță. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l-au biruit. 12 noiembrie Simt din nou că mi-am greșit meseria. Într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi siliți să mă vâre și pe mine în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar am avut impresia că mi-a aruncat o privire, implorîndu-mă să-l ajut, să-l salvez, dar buldogul l-a ajuns, i-a sărit în gât și, după câteva zvârcoliri, spuma valurilor era roșie în jur. Portarul a fost primul care s-a desmeticit. A ieșit din gheretă cu o pușcă de vânătoare, pe care nici nu observasem până atunci că o ținea acolo, și a tras în câine. Prea târziu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am evitat întîlnirile cu bătrânii. După ce înotam, mă apucam de lucru, la piatra funerară a Tuberculosului, și ciopleam până seara, cu o scurtă întrerupere la prânz când mă opream să mă odihnesc, ronțăiam niște biscuiți cu ochii la balta de spumă pe care o făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut să-mi reiau rolul obișnuit, am constatat că peluza era goală și că nimeni nu mă aștepta. M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
imagina că în acest caz ingeniozitatea funcționarilor noștri, dispozițiile prefecturii și chiar capacitatea de absorbție a cuptorului ar fi fost depășite. Rieux știa că fuseseră prevăzute atunci soluții disperate, ca de pildă zvârlirea cadavrelor în mare, și își închipuia lesne spuma lor monstruoasă pe apa albastră, el știa de asemenea că dacă statisticile ar fi continuat să urce, orice organizare, oricât de excelentă ar fi fost, n-ar fi rezistat, că oamenii ar fi ajuns să moară grămadă și să putrezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dat seama că marea era caldă în seara aceea, avea acea moliciune călduță a mărilor de toamnă care iau din pământ căldura înmagazinată timp de luni întregi. Înota în ritm controlat. Bătaia picioarelor sale lăsa în urmă o fierbere de spumă, apa îi fugea de-a lungul brațelor ca să se lipească de picioare. O clipocire grea l-a anunțat că Tarrou se aruncase de sus. Rieux se întoarse pe spate și rămâne nemișcat, cu fața la cerul răsturnat, plin de lumina lunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dig interior. Când privirea lui Tarrou s-a întors spre doctor, acesta îl încuraja cu chipul său încordat. Zâmbetul pe care Tarrou încerca să-l schițeze, n-a putut să treacă dincolo de maxilarele strânse și de buzele cimentate de o spumă albicioasă. Dar, pe chipul înțepenit, ochii se aprinseseră cu toată strălucirea curajului. La orele șapte, doamna Rieux a intrat în odaie. Doctorul se întorsese în birou ca să telefoneze la spital să-i țină cineva locul. El hotărâse de asemenea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care, din „mamă învățătoare” pentru copiii pe care trebuia să-i învețe, se transformă în opusul educatorului, iar prin atitudine, gestică și mai ales prin faptul că „ne bătea ca pe hoți” uitând nobila misiune pe care o avea „Făcea spume la gură și striga na-vă ( adică vă dau eu vouă!)/ Nu se gândea că săpun nu se vinde pe sărăcie,/ Că ni-i mama moartă ori poate bolnavă” și că „Oamenii spun că-i neam de venetic/ Rea, bătăușă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Crăciun: ce e înăuntru? Al-Naasri îi spusese la telefon că ar trebui să primească suvenire pentru turiști. Henry fusese intrigat, presupunând că acesta e un cod pentru lucrurile aduse în Iordania din alte părți. Dar cum dezlipi primele straturi de spumă și bandă adezivă, deveni neliniștit. Văzu un set de șase cutii muzicale, toate în formă de cabane elvețiene, pictate în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune o melodie. Edelweiss. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să vorbești astfel cu scumpa și iubita mea mamă? — Ia taci, malacule, se răsti tânărul. Mai bine uită-te la haina mea! — E absolut grotescă. Hai s-o lăsăm baltă! Să fim prieteni, interveni doamna Reilly cu buzele pline de spumă. Avem destule bombe și chestii d-astea. — Și trebuie să spun că fiul dumitale pare încântat să le arunce. — Încetați amândoi! Ăsta-i un loc unde tot omu’ trebe să se distreze un pic. Doamna Reilly zâmbi spre tânăr. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cursuri de respirație artificială: „Inspirați aer bun, expirați aer rău, Inspirați aer bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai mică atingere, spuma de mare și puful cedând umil la orice presiune. Mițele covoarelor gâdilau gleznele tuturor celor care aveau amabilitatea să calce pe ele. Alături de bar, ceva ce părea potențiometrul unui aparat de radio regla, dacă îl întorceai, lumina din toate încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de ostilitate. Uită-te bine la ea! Domnului Levy nu-i venea să creadă. Domnișoara Trixie arăta exact ca mama doamnei Levy. * La cârciuma lui Mattie Ramble, Jones își turnă un pahar cu bere și își afundă dinții lungi în spuma ei. Femeia aia, Lee, se poartă rău cu tine, Jones, îi spunea domnul Watson. Ce nu pot eu să sufăr e să văd un negru care face haz de necaz pentru că-i negru. Și tocma’ asta face ea cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alea arogante. — Vă rog, spuse Ignatius grav. În jurul meu nu văd decât bătaie. Va trebui să strângeți rândurile și să prezentați un front unit. Ce l-a apucat? întrebă Liz, deschizând cutia de bere pe care o aruncase în Ignatius. Spuma țâșni și se revărsă pe stomacul dilatat de produsele Paradisului. — Ei bine, mi-a ajuns ce văd aici, spuse el furios. Foarte bine, spuse Frieda. Ia-o din loc! — În noaptea asta bucătăria este teritoriul nostru. Noi hotărâm cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fecale într-o cușcă - cu așa ceva nu ajungi la știrile de seară. Diehl aprobă încet din cap. — Mda. Așa e. Avem nevoie de ceva mai tare. — De ce atâta grabă? spuse Josh. — Comitetul. De la arestarea lui Brad, unchiul lui e în spume. Pare să creadă că problemele lui Brad au apărut din vina noastră. Oricum, ne presează să aducem compania în prim-plan cu un anunț important. — Bine, dar încă nu am ajuns acolo. — Știu. Dar dacă am ... dacă am spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
părul de un cenușiu metalic, și o ținută militară. Dar era un cercetător capabil. Chiar mă întrebam când o să apari, spuse Rovak. Își strânseră mâinile. Părea prietenos. — Ai sângele? — Da, spuse Henry, aprobând din cap. — Blestematul de Bellarmino a făcut spume, spuse Rovak. N-a fost aici încă, și noi credem că știm de ce. — Ce vrei să spui? întrebă Henry. — Hai să ne plimbăm puțin, spuse Rovak. Henry își consultă hârtia. — O caut pe femela F-402. Nu, spuse Rovak. Îl cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
erau doi eroi pe care Îi recomandasem cît mai călduros cu putință cititorilor mei. Domnul și doamna Piaget nu auziseră niciodată pînă atunci despre ei. „Ignoranța mea este enciclopedică!“, spuse domnul Piaget. La desert, am servit de două ori din spuma de ciocolată făcută În casă. Jean Piaget a vorbit despre munca sa, asigurîndu-mă că e mai bine să nu planifici niciodată nimic, pentru că există riscul de a falsifica rezultatele. O experiență, spuse el uitîndu-se la mine cu ochii lui albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]