2,096 matches
-
de iunie, iarba ostenită Încă n-a ieșit cu totul din somnul ei iernatic; iar cerul e și el istovit, un baldachin Înalt și cenușiu, fără vreo adiere care să-l Înfioare sau să-l sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat, par firave și neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
șiruri de beculețe de Crăciun și le-am întins deasupra ușii din spate, de-a lungul frânghiei de rufe și printre crengile arborelui de yucca, favoritul lui Lee. Am mâncat, am băut și am dansat sub o constelație artificială, cu steluțe roșii, albastre și galbene. Pe la două dimineața cluburile de pe Strip s-au închis au intrat în scenă petrecăreții veniți de la Trocadero și Mocambo. Errol Flynn a stat și el puțin cu noi și am făcut schimb de haine: el mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e o plăcere să visezi luminile mașinilor, care nu încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Însă nu găsesc ecoul, nu ating profundul.... Poate se învață pe ocolite, poate se intuiește.... Poate că nu e nimic de aflat. Îmi e străin, nesigur, iar mie îmi este frică. Să pierd ecoul melodiei tale, Atingerea lucioasă pe fereastră; Steluța umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
este frică. Să pierd ecoul melodiei tale, Atingerea lucioasă pe fereastră; Steluța umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aluminiu maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e atentă cu acest colț, natura e plină de atenții în acest colț. Câteodată câte o lacrimă de rouă picură din steluțele albăstrui într-o dimineață mai răcoroasă. La amiază vin razele de soare să țină umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu se afla în localitate. Cum să facă față plictiselii, dacă nu ca de obicei. Puse mâna pe o carte și citi din ea. Avuse un vis frumos, dar nu-i vene în minte. Întrevedea departe în oceanul înghețat trei steluțe voioase care râdeau și o chemau. Era o căldură plăcută lângă ele, iar dacă nu ar fi știut mai bine, o lume diferită se întrepătrundea în lumea ei prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
își puneau rochii groase, superbe, dar greoaie, acoperindu-le în întregime: Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi voi acoperi rochia roșie cu steluțe de rubin cu stofa neagră ca noaptea) una peste alta, una mai frumoasă ca alta; în interiorul meu lucrurile trebuie, pot și vor rămâne neschimbate. Sunt ca piatra ce ascute săbiile. De neschimbat. Privesc orașul spre dimineață. Dulceața dispare. Vin zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noapte. Și noaptea a rămas goală și pustie și îmi era mai frig ca oricând. Și dimineața a adus ceva nou și proaspăt, dulce ca roua. Și toate au trecut. Acum a ieșit Soarele. Dincolo de perdelele din mătase brodate cu steluțe sclipitoare, într-un vast colț de lume se află China. Vecină cu Japonia samurai, codul onoarei și cu minunatele țări ale Indiei de Sud-Est (toate bijuterii, cu specificul lor India, Vietnam, Thailanda, Indochina în splendoarea ei micuță), China e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Celestin, lăsînd-o absolut liberă să nu priceapă, nu părea impresionat chiar deloc. - Domnule, gemu el, ăsta chiar a prins niște gusturi prea hotărâte în viață. Dacă gândești în felul ăsta. De unde să găsești cameră d-aia zugrăvită-n portocaliu, cu steluțe albastre, de care vrea el? Și, chiar dacă tot faci rost, de ce să stai tu, în timp ce faci dragoste, să potrivești cu piciorul cine știe ce boarfă aruncată, de frică ca atunci când o să se apuce să-ți ghicească, tipa să nu-ți ghicească de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
raze încing fruntea-i rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără lumină - Altar să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păsărilor cu dinți, care se repezeau vijelioase din cerul nopții, luând În Închipuirea sa cele mai ciudate forme și dotări, ba legănat de moș Ene, la marginea firescului, Întinzând mâna spre cerul luminos și prinzând, cu gingășie și delicatețe, două steluțe strălucitoare, așezându-le, cu iubire dureroasă, În părul mamei sale. Apoi, legănat de bunul moș al tuturor copiilor, Învelit de aripile ocrotitoare ale somnului copilăriei, Va se trezea pe tărâmul celui mai duios vis al vieții sale, când frumoasa-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dintre ei tot arunca priviri către grupul nostru. —Sam? zise Ben, aplecându-se și ridicând ceva de pe podea. Cred că ți-a scăpat ceva. Își întinse palma către mine. Pe ea se afla o agrafă de păr, argintie, cu o steluță de diamant la capăt. Era o bijuterie micuță și foarte drăguță și-mi dădeam seama foarte bine de ce credea că este a mea; si eu aveam câteva asemănătoare. Doar că nu era. MM era singura femeie, în afară de mie, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
către MM și Matthew, iar privirea lui se lovi și de mine pe drum. Era clar ce insinua. Steve considera că cineva care era implicat în realizarea Visului era de vină. Am strâns în palmă agrafa din buzunar, pipăind vârfurile steluței de diamant din mijlocul palmei mele. Mai rău era că, după mine, ar fi putut avea dreptate. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" Cum era de așteptat, cele mai multe suspiciuni erau direct legate de zâne. Se cunoștea ostilitatea lor față de Tabitha și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Lui Violet i se lumină fața. —Minunat! Am căutat-o peste tot! zise ea, luându-mi-o din mână. Am două la fel. Am crezut că am pierdut-o în cabină. —Ce frumoasă e! zise Janey, întinzând mâna ca să atingă steluța cu diamante prinsă de capătul agrafei. De unde e? —Harvey Nicks 1, zise Violet cu emfază. Unde ai găsit-o, Sam? Privind-o în ochi, i-am spus: —Matthew a găsit-o pe jos, pe platforma de serviciu și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de-a dreptul îngrijorată. De fapt e tare de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa cu steluță cu diamante care se afla acum în geanta lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită agrafa? Până la urmă, s-a dovedit că nu ar fi contat deloc; n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și docilă, modernă și iute, cu glezne suple și mâini subțiri. Fetițele cu șosete și balerini curați, cu care noi și alți băietani ne Întâlneam la lecțiile de dans sau la petrecerile de Crăciun, aveau tot farmecul, toate bomboanele și steluțele din pomul de Crăciun reflectate În irisul ochilor lor scânteietori și ele ne tachinau, ne priveau pe după umăr, participau cu bucurie la visurile noastre vag festive, dar aceste nimfe aparțineau unei alte categorii de făpturi decât frumoasele adolescente și vampele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Binlungsroman. De aici aparentul amalgam de nume proprii (dar și de pseudonume marcate cu ghilimele, un stufos arbore genealogic etc.), denumiri geografice, titluri de cărți și de reviste, Înclinații, pasiuni, obiceiuri. Puținele nume adăugate suplimentar, au fost marcate printr-o steluță. (n.r.) FILENAME \p G:\Nabokov Vorbeste memorie.doc PAGE 185
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care le citea psalmodiat dintr-o cărțulie slujba Învierii. Aprinseseră nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în baie fără să bați la ușă? Motanul întoarse spatele și se îndepărtă tacticos ținând coada sus, ca pe un stindard. Bătrâna luă o mână de spumă și-o răsfiră printre degete. " Gîndește-te, Melania! Gîndește-te bine!" Adăugă încet privind fix steluțele de săpun care se spărgeau cu un sfârâit ușor: ― Îți urez succes, fetițo. Maiorul recunoscu în atitudinea inginerului reacția clasică ce urmează mărturisirii. Raul Ionescu vorbea degajat, părea în mod straniu bine dispus, și făcând abstracție de bandajul de la cap
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vitto Genovese e un copilaș dulce... Părea interzis. Bătrâna pe care de ani de zile se obișnuise s-o nesocotească, o femeie lipsită de interes, bleagă și copilăroasă cu pisicile și brazii ei de Crăciun ― tăia cu o săptămână înainte steluțe și panglici de staniol, bucurîndu-se ca o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
place culoarea asta ca vanilia a jachetei de schi? zise Marci, etalând o ținută vestimentară de schi superbă, pe care o cumpărase de la Jet Set În St. Moritz. Marci strânse Între degete jacheta. E atât de plăcută... uite, are o steluță roșie pe guler, În stilul caracteristic pentru Jet Set, și pantaloni asortați care au o altă stea roșie pe fund, exact unde e mai sexy. —Marci, cum Îți mai e? Ești bine? Te-ai mai văzut cu Christopher? Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de sărbătoare, vine și boala, ca musafirul nepoftit. Așa că ne-a spus în fugă urmarea: — La spectacol, în sală a fost și Manolescu tatăl. Băiatul nu era trecut pe afiș, în dreptul rolului Tochenbourg din Un bal din lumea mare erau steluțe, iar sub machiaj și cu vocea de moș, tatăl nu-l recunoscuse. Dar la final publicul a strigat: Millo, Millo! Frosa, Frosa! Și, mai tare, Tochenbourg, Tochenbourg! Iar când cortinierul a ridicat iar cortina, Millo l-a luat de mână
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înainta, și e mai bine să fie pentru ceva de care să te simți mândru, decât pentru că ai făcut pe câinele polițist. Eu nu mă grăbesc... Tu, da? — Aș vrea să-ți ofer o viață mai bună. Ce contează o steluță în plus și o soldă mai mare, dacă tot nu-ți porți niciodată uniforma și vei continua să dai bani împrumut? Lumea o să-ți datoreze mai mulți bani, asta-i tot. — Poate mă vor trimite undeva departe de-aici. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]