1,992 matches
-
două femei, care, în acest huis clos din căsuța Aliidei, nu ajung să se urască, ci dimpotrivă, să se înțeleagă și să se susțină în încercarea fiecăreia de a se suporta. Din cele două naufragii previzibile se naște o plută, strîmbă și fragilă, dar capabilă să exploreze memoria colectivă și să redea celor două suflete în derivă o urmă de demnitate. Un text acuzator, implacabil, furios, dar de o rară intensitate. "Scriu pentru 300.000 de oameni..." Cum spuneam și anterior
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur, dar în egală măsură jubilator. Să ne amintim de acea povestire filosofică, Conferință a păsărilor, a poetului persan din secolul al XII-lea, Attâr, în care acesta povestește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
italienește. Fondul sonetelor e banal, dar când endecasilabul se păstrează, efectul e un sistem muzical limpid și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-Astreei fântânele, Și când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă-ndeamnă raza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
coada de balaur, O soarbe într-o clipă Și geme cu turbare Și tot de sete țipă, Când baba tristă pare; La dreapta lui zbură. Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urîte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și mii de mii de spaimeRîm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbiloane Veneau din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Poemul fundamental e Luceafărul, dar Fata în grădina de aur îl pregătește în chip fericit și mai crud
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vrerile tale nenfrînte să nu le-nspăimînte nici temnița, nici tunul... În ciuda excesului de bravade și profeții, acel soi de autobiografie apăsată, brutală, produsă în numeroase variante, este foarte original: Io, Pătru Opincă, ce-ntr-atîtea moșii n-am doar o șirincă, înfrunt strâmbele legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta!... I. VALERIAN O mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru lugubru, în Caravanele tăcerii, în măsura în care evoacă pustiurile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bucolic, caracteristică rasei sale biblice și potrivită vieții evreilor din nordul Moldovei. În Herța trec cirezile în sunetele talangei în vreme ce evreul bătrân între flăcările lumânărilor cântă căderea Ierusalimului: Cine-aducea deodată cirezile din cîmp? Aveau și-atunci ochiul de sticlă, gâtul strâmb, dar aduceau în uliți baliga din pășune și în surâs o scamă din soarele-apune... Deodată după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniștită intra în prăvălii prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă. Tăcerea de salină încremenea în casă și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
imaginea savantului în postura de orator, realizată de Adoc pe aversul unei plachete ce a fost inițiată de aceeasi secțiune a S.N.R. Nu subscriem însă la ideea asocierii versurilor de pe revers cu imaginea bradului, având în vedere că poemul „Bradul strâmb” este o premoniție genială, acceptată aproape unanim, în legătură cu tragicul sau sfârșit, o parabolă scrisă, după cum se știe, în preajma batjocoririi și asasinării bestiale a savantului la 27 noiembrie 1940 în pădurea Strejnic-Prahova. Cât privește medalia din 1993, inițiată de Universitatea Populară
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Viteazul, din buzunările cărora scoteam ce ne poftește inima"393. O altă sursă de realizare a ironiei o constituie asocierile lexicale surprinzătoare: "Erodot al Românului", "stâlpi de cafenele", "reputații uzurpate", "șuruburi patriotice", "turburători de meserie", "doctori în drept și-n strâmb" ș.a. Analiza structurii vocabularului publicistic eminescian relevă împletirea armonioasă a lexicului arhaic cu lexicul neologic: alături de cuvinte vechi, ale căror valențe expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Petru și voia să-l dea afară numaidecât; totuși, l-a iertat și de acea dată. Continuându-și pentru a treia oară drumul, a văzut un pădurar ce tăia copaci într-o pădure. Acesta îi lăsa pe cei bătrâni și strâmbi, tăindu-i pe cei drepți, verzi și foarte frumoși. Apropiindu-se de el, țăranul l-a certat. Și iată, imediat a intervenit Sfântul Petru și, de această dată, l-a dat afară din paradis». Fratele Albert voia de asemenea ca
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
precădere auditive. Bolintineanu epuizează verbele care pot sugera sunetul confuz al materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-ți pierzi mințile, fierarule. De ce nu-nnebunești, ia spune? Cum poți să rabzi fără să fii nebun? încă te mai urăște cerul, de nu poți să-nnebunești?... Ce meșterești aici? Ă Sudez un fier de lance, domnule căpitan. E strîmb și crăpat. Ă Și-l poți face din nou neted, după ce-a trecut prin atîtea încercări grele? Ă Cred că da, domnule căpitan. Ă Presupun că ești în stare să netezești orice bucată de metal strîmbă și crăpată, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
domnule căpitan. E strîmb și crăpat. Ă Și-l poți face din nou neted, după ce-a trecut prin atîtea încercări grele? Ă Cred că da, domnule căpitan. Ă Presupun că ești în stare să netezești orice bucată de metal strîmbă și crăpată, fie ea din fierul cel mai tare, nu-i așa, fierarule? Ă Așa e, domnule căpitan, cred că pot netezi toate strîmbăturile și crăpăturile, afară de una singură. Ă Atunci, uite ce e, exclamă Ahab ațîțat, înaintînd spre fierar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important): calitatea scriiturii. În Polemici cordiale autorul mai amestecă o dată cultura cu existența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Sânsimion, com Sânsimion Obiectiv de investiții 100 1470 2 Grădinița PP sat Frumoasa, com. Frumoasa Obiectiv de investiții 100 1471 3 Liceul de Artă "Nagy Istvan" mun. Miercurea-Ciuc Obiectiv de investiții 923 1472 4 Școala cls I-IV sat Valea Strâmbă, com Suseni Obiectiv de investiții 150 1473 5 Colegiul Tehnic "Banyai Janos"-cantină, mun. Odorheiu Secuiesc Obiectiv de investiții 300 1474 6 Liceul Teoretic "Boros Fortunat" sat Zetea, com Zetea Obiectiv de investiții 100 1475 7 Școala cls. I-VIII
EUR-Lex () [Corola-website/Law/192021_a_193350]
-
care a avut-o în vedere a fost, credem, apa ca mijloc de purificare. Stă scris în Rig-Veda: "Voi, Ape, luați cu voi orice păcat pe care l-am făcut, / Orice nedreptate pe care am făcut-o cuiva, / Orice jurămînt strîmb pe care l-am rostit!" Aruncîndu-se mereu în apele lacului, personajele filmului par a rost aceste versuri, în dorința de a se curăța de mizeria trecutului. Întîlnirea lor s-a petrecut lîngă o cișmea, amintindu-ne astfel că în Biblie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
l-am văzut eu. Vă mai aduceți aminte: erau niște litouri cu Ceaușescu-ntr-o ureche. Peste tot. O fotografie nevinovată în fond, un semiprofil, cum ar veni, în care, firește, se vedea doar o ureche. A fost suficientă o "strîmbă" de-a unui fel de Păstorel, geniu național inepuizabil, ca litourile să dispară într-o clipită. Complexele piticului megaloman. Unele din ele, ce-i drept, cu efect criminal. La mare distanță (din toate punctele de vedere), Mussolini, obsedat maniacal (dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
săgete pre cei fără vină./ Giurământul nu-ș țân, hotarele strică,/ Și de-mpăcăciune nu gândesc nemică./ Ce eu am pre Domnul care mă grijește,/ Din svânta sa casă ce să odihnește .../ Vede pre cel meser și pre tot lipsitul,/ Derepțâi și strâmbii de pre tot pământul./ Deci strâmbătatea cine o iubește, / Acela el sângur sufletu ș-urește./ Că va ploua Domnul cu iarbă pucioasă/ Preste necurațâi, și holbură groasă,/ Foc și sterevie cu năvală mare,/ Le-a trimise lanțuri, păhar de pierzare. (29
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
clatină la cea mai mică mișcare. A doua planetă este Planeta Marțienilor.Tot felul de ființe ciudate și tot felul de ciudățenii, și tot felul de ființe rar văzute. Ele au defecte față de noi: ba sunt cu nasul mic și strâmb, ba au patru mâini, cinci urechi și ochii mari și tot felul de curiozități. A treia planetă este planeta mea și se numește Planeta Universului. Miile de steluțe învăluie planeta care se scaldă în zeci de mări frumoase și strălucitoare
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Nu se aștepta. Izba aceea cu acoperișul surpat și plin de mușchi, scările acelea mâncate de carii, năpădite de urzici. Și mai ales în mahalaua aceea cu străzile cufundate în nisipul cenușiu... S-a deschis ușa și, în deschizătura ei strâmbă, s-a ivit o femeie. Purta o rochie lungă cu o croială foarte elegantă, o rochie cum birjarul văzuse numai la doamnele frumoase care ieșeau de la teatru, seara, în plin centrul Boiarsk-ului. Părul îi era strâns într-un coc - o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
locuri desparte./ Acolo să stai/ Și seama să iai/ Că-i vedea o salcă/ Mare și Înaltă,/ Salcă aplecată/ Și cu frunza lată/ Seam-aici să iai/ Și spre stânga să nu-mi dai./ Căci În partea stângă/ E calea cea strâmbă./ Strâmbă și-astupată/ Cu lacrimi udată./ Apoi tot În aia parte/ Sunt câmpii urât arate/ Și cu spini răi semănate./ Acolo-i zâna bătrână/ Și-ți ia paloșul din mână/ Și să dai În mâna dreaptă/ Precum firea Își arată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
desparte./ Acolo să stai/ Și seama să iai/ Că-i vedea o salcă/ Mare și Înaltă,/ Salcă aplecată/ Și cu frunza lată/ Seam-aici să iai/ Și spre stânga să nu-mi dai./ Căci În partea stângă/ E calea cea strâmbă./ Strâmbă și-astupată/ Cu lacrimi udată./ Apoi tot În aia parte/ Sunt câmpii urât arate/ Și cu spini răi semănate./ Acolo-i zâna bătrână/ Și-ți ia paloșul din mână/ Și să dai În mâna dreaptă/ Precum firea Își arată./ C-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă, Când trăgeai sfoara stângă, Și piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plângăreț, Gura strâmbă, Și din cot, și din cap, și din gât: Tărâțe, tărâțe, tărâțe. N-avea numai tărâțe în ea. Sângele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o baie fierbinte, ușurătoare. Zi de libertate azi, fără ore. Teancuri de teze, de extemporale, de bibliografii, în continuare, pe masă. Carpați fără. [...] Școală, clase, caiete, versuri, cerneală roșie, sandvisuri, pauze, vorbe, ziare, autobuze, întârzieri, liste, tabele, note, oboseală, râs strâmb, grimase, manuale, tăceri, cataloage, "moaca roșcată a servietei", țigări, somn, ciorapi curați, un ceas deșteptător, cămăși, cravate, vodcă mică, soneria, cutia de scrisori, ședințe, consilii, comisii, clasicii noștri, lame, chei, dulapuri, orare, ferestre, bilete, bibliotecă, bancuri, bani, comentarii, întrebări, plictis
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de odihnă, departe de aglomerația și poluarea marilor orașe. Pentru mine Valea Proviței, și mai cu seamă satul Provița de Jos, însemnă acasă. Acasă e livada umbroasă, cu iarbă înaltă și crengile cu poame atârnând de povară, Acasă e corcodușul strâmb, în care mă urcam să adun corcodușele verzi, zdrelindu-mi picioarele, Acasă e dangăt de clopot ce se aude la trecerea vacilor seara, când sătule și leneșe, se întorc de la pășune, Acasă e fânul parfumat strâns în uriașe căpițe
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]