2,683 matches
-
greutate și după plăcere vine durerea și nu mai e liber. Voia să-și recapete libertatea și spiritul lui se frământa și se încovriga și izbucnea între legături și odgoane, ca o inimă energică palpitând într-un spațiu sufocant de strâmt. Se învârtea în capul lui un gând pe care nu mai știa unde îl citise, că pieri totdeauna prin eul pe care ți-l asumi. Ce vrea să însemne asta? Adică să-și poarte fiecare crucea pe care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bazată pe premisa că trupul de care eram lipit nu aparținea unui agent de bursă plin de pete, ci lui Kathleen Turner, îmbrăcată cu o buză de mătase subțire, aproape transparentă și o minijupă incredibil de scurtă și incredibil de strâmtă. Mi-am imaginat contururile ferme, ample ale pieptului și feselor ei, privirea, fără voia ei, pătimașă din ochii pe care și-i ferea de ai mei, pelvisul ei începând să se frece instinctiv de al meu - și dintr-odată, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
elegant? spuse ea. — Bineînțeles. S-ar putea să-mi scot vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la cămașă era mult prea strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-te-aș“ din toate părțile - pentru a-mi scoate pantofii Manolo din picioare și a-i azvârli pe scaunul din dreapta. Nu-mi puteam șterge mâinile umezite de transpirație de altceva decât de pantalonii Gucci din piele, care erau atât de strâmți, Încât șoldurile și pulpele Începuseră să mă furnice de cum terminasem de Încheiat ultimul nasture. Degetele mele au lăsat dungi umede pe pielea Întoarsă atât de fină care Îmi Îmbrăca pulpele deja amorțite. Tentativa de a conduce o decapotabilă cu cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
singură privire aruncată produsului finit. Nicicând privirea mea nu poposise asupra unor bărbați mai arătoși. Erau cu toții Într-o formă fizică perfectă - nu prea musculoși, pentru că „așa ceva nu e deloc sexy“ - iar puloverele pe gât cu dungi fine și pantaloni strâmți din piele scoteau la iveală o viață Întreagă de ședințe În sălile de sport. Poșete și pantofi pe care nu Îi văzusem niciodată purtați de oameni adevărați țipau de la o poștă Prada! Armani! Versace! din toate direcțiile. Auzisem de la prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o jumătate de oră de dat astfel cu presupusul, și-a făcut apariția o altă fată Înaltă și imposibil de subțire. Mi-a spus cum o cheamă, dar Întreaga mea atenție era focalizată doar asupra corpului ei. Purta o fustă strâmtă și franjurată din denim, o bluză albă transparentă cu nasturi și niște sandale argintii cu barete. Era perfect bronzată, manichiurată și dezgolită Într-un fel absolut necaracteristic unor oameni normali atunci când e zăpadă afară. Abia când mi-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deșteptătorul mai sună de trei ori, mă Întorc În baie pentru runda a doua, iar la momentul respectiv oglinda e deja aburită toată de la apa minunat de caldă - deși curgând Într-un jet cam anemic. M-am vârât În hainele strâmte și incomode și am ieșit din casă În doar douăzeci și cinci de minute - un nou record pentru mine. Și mi-au trebuit numai zece minute ca să găsesc cea mai apropiată gură de metrou, lucru pe care ar fi trebuit să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ziua de azi. Tocmai când deschideam Hotmail-ul În speranța unor mesaje interesante de la diverse persoane din afară, ea a ieșit din birou. Jacheta strânsă În curea Îi scotea În evidență silueta, oricum foarte zveltă, și se asorta perfect cu fusta strâmtă de dedesubt. Arăta trăsnet. — Ahn-dre-ah. Cafeaua latte e rece-gheață. Nu Înțeleg de ce. Doar ai fost plecată destul de multă vreme! Adu-mi alta. Am inspirat adânc și m-am concentrat să nu observe ura pe care o resimțeam. Miranda a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
despre Băiatul Freudian. O frumusețe! Stai așa. Îmi trag o niște jeanși pe mine și cobor imediat. Și‑a făcut apariția cinci minute mai târziu, mai șic și mai fericită decât o văzusem de foarte multă vreme. Purta niște jeansi strâmți, prespălați, până la genunchi, care‑i scoteau În evidență forma șoldurilor, la care potrivise o ie albă, cu model floral. O pereche de șlapi, pe care n‑o văzusem niciodată până atunci - din piele maro, cu breteluțe și mărgele turcoaz - Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lui Alex - și mi‑am pus un pulover. Aceiași jeansi pe care Îi purtam În fiecare zi de câteva săptămâni Încoace zăceau grămadă pe podea, lângă șifonier; când mi i‑am tras pe șolduri, am constatat că sunt ceva mai strâmți. Acum, că nu mai eram nevoită să dau pe gât o supă ca să nu mor de foame și când nu mai subzistam exclusiv cu țigări și cafea Starbucks, trupul meu se ajustase la schimbare și pusesem la loc cele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ușii. — Bună, Vivien. Ce mai faci, dragă? — Bună, domnule Mundy. SÎnt bine, dar dumneavoastră? Păși Înainte, ștergîndu-se pe picioare pe bucățica de preș din nucă de cocos pusă pe podea. — N-am a mă plînge, răspunse domnul Mundy. Holul era strîmt și Întotdeauna se simțeau stînjeniți cînd domnul Mundy Îi făcea loc să treacă. Ajunse la baza scărilor, se opri lîngă standul de umbrele și-și descheie pardesiul. Mereu avea nevoie de cîteva minute pentru a se obișnui cu Întunericul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pallotti, a Sfîntului Gaspare Bertoni, a Sfîntului Leonard Murialdo, a Sfîntului Luigi Orione, a Fericitului Cantardo Ferrini, a Sfîntului Ioan Calabria. Toți afirmă că Slujitorul lui Dumnezeu a trăit în mod constant și eminent virtuțile evanghelice. El a parcurs calea strîmtă a sfințeniei și a fost exemplu pentru aproapele prin tăria credinței, bucuria speranței și fervoarea carității... Slujitorul lui Dumnezeu s-a bucurat de o mare faimă de sfințenie atît în timpul vieții cît și după moarte". Scrierile sale: Teodiceea, Maximele perfecțiunii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atât de AAAS în seara aceasta, oftă Julie, scanând aglomerația de la Salvați Veneția, care se ținea în sala mare de bal a Hotelului St. Regis. Stăteam la bar bând cocteiluri cu căpșuni. Julie era îmbrăcată într-o rochie dreaptă, lungă, strâmtă din lamé auriu - un Halston autentic, care-i atât de la modă acum, o nebunie. De la eșecul cu Ali MacGraw, care i-a provocat o depresie legată de modă, Julie refuza să se mai îmbrace în ton cu o temă anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu un surâs ironic. Simt că iau foc de-a dreptul. Mă ridic din bancă aranjându-mi uniforma și bentița de pe cap și mă îndrept încruntată spre catedră. Mă împiedic de pantoful lui Leni, care și-a întins picioarele pe culoarul strâmt dintre bănci (pun pariu c-a făcut-o dinadins!), și sunt gata să cad. Reușesc, totuși, să nu cad - nici la dus, nici la întors. Mă așez înapoi în bancă, plimbându-mi nervoasă mâna pe lanțul de aur și refuzând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
țigară mentolată. Pe măsură ce contempla lucirea nopții, îi devenea tot mai clar că trebuia să facă într-un fel pentru a închide, în sfârșit, cercul acela în care se tot rotise fără rost timp de douăzeci de ani. Cercul acela, din ce în ce mai strâmt, care o împresura tot mai amenințător, avea să o cuprindă în strânsoare cât de curând și să o sfărâme cu totul, luându-i orice suflare. Stinse țigara și se înapoie în pat, căzând într-un somn compact, fără vise. Când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mângâia pe pântecele enorm, interogând-o: Tu, când răstorni căruța, Petronico? Ți-am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și pleca, de îndată, la un vecin, care fabrica rachiu bălos din sfeclă de zahăr, într-un alambic, improvizat clandestin, cu un cazan făcut de căldărarii nomazi și o țevăraie de alamă, ce slujise de galerii pentru perdele, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de viața liberă de altădată, de lipsa grijilor și a asupririi. De la gard, tata îl chema pe cerbul Gică, răsplătindu-l cu bucăți de pâine, puse anume deoparte din săraca noastră merinde de pribegi. Gică ieșea din adăpostul cu ușa strâmtă, scoțându-și, pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne, apoi se retrăgea în singurătatea din cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sălbăticiei și aleargă nebunește. Eu rămân, mai chinuit, În spate. Și privesc fundul Cristinei. Se leagănă frumos atunci când totuși pedalează. Nu mai e Învelit În pantaloni negri de biserică, Cristina s-a schimbat acasă și și-a pus niște pantaloni strâmți de bumbac. De biciclist, a spus ea. De care-or fi, mie-mi plac. Încerc să adun cât mai multe obscenități În minte, ca să nu mă moaie lirismul ieșirii În natură. Șoseaua străbate un câmp plin de maci și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
La mine a venit singură, era bine, Însemna că aștepta să ne vedem doar noi doi, nu Întreg Celebrul animal. Arăta bine, se bronzase, purta o fustă legată Într-o parte, cu talie joasă și despicată pe coapsă, un tricou strâmt, Înflorat. Părul Îi era prins Într-un coc neglijent, cu zulufi săltând peste urechi și obraji. Rujată purpuriu, părea să aibă buzele umede tot timpul. Zâmbea când a intrat. Eu eram În spatele tejghelei, m-a covârșit emoția văzând-o, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
au fost și sunt irecuperabile. Pentru că numai prin cunoaștere și cultură specia umană e despărțită de barbarie. Demență curată, domnul meu, războaiele ... nebunie ..." În timpul bombardamentelor se așeza cu soția tot timpul în același loc, pe băncuța din coridorul de trecere, strâmt și rece, înghesuit cu lucruri vechi ale celorlalți locatari. Era incomod, mirosea a vechi, a mucegai, lumea când trecea pe lângă ei îi călca pe picioare. Marius nu înțelegea de ce tocmai acolo alegeau să rămână. Poate din dorința inconștientă ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se simte miros de busuioc și mentă. Remarcă patru uși, din care două etalează lacăte mari de fier. Ezită un moment, apoi apasă clanța celei din spatele căreia răzbate un murmur neclar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reverențios mâna. Ținând politicos cascheta la piept, masivul portar galonat le deschide ușa, zâmbind profesional. Ca de obicei, localul este plin. Sub globurile mișcătoare de cristal, masa compactă a dansatorilor se agită frenetic pe ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pământ și dărâmături după cea mai scurtă cale, dominat de gândul că dacă i-ar fi fost dat să aleagă, acum ar fi vrut să fie în cu totul altă parte. Cu un elan scurt zvâcnește înainte rapid, în volte strâmte, încercând să nu fie o țintă ușoară pentru lunetist. În urma lui, soldatul introduce cartuș pe țeavă și iese pe jumătate din adăpost. Nu mai are timp să tragă. Simte o izbitură puternică în cap, ca de ciocan. În fapt, explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma lui. Înăuntru, lumina cernută zgârcit printre vitraliile strâmte cade peste câteva rânduri de bănci simple din lemn, așezate de-alungul zidurilor îngălbenite de vreme. Miroase a lumânări arse și tămâie. Darie se ridică cu greutate și sprijină copilul de perete. După o examinare rapidă își dă seama, ușurat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Da, aveți dreptate, orice ajutor este binevenit. Acum, odihniți-vă. Foarte repede, veți avea nevoie de toate forțele. Din holul parterului, Marius și Lazăr aud la etaj zgomot de ferestre trântite și sunet de voci. Intră pe un coridor mic, strâmt și ușor curb. Și aici se văd urmele luptei. Becul din tavan este făcut țăndări, globul de cristal care-l proteja este smuls cu tot cu o bucată de zidărie. Pășesc peste cadavrul unui militar neamț și deschid o ușă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]