2,190 matches
-
lemn folosit în dormitor, sufragerie și în camera de zi 38140.3 9403.50, .60.10 36.14.13 Mobilier de lemn (neclasificat) 38140.4 9403.60.90 36.14.14 Mobilier din material plastic și din alte materiale inclusiv stuf, răchită, bambus sau materiale similare 38140.5 9403.70, .80 36.14.15 Părți ale altor mobiliere 38160.2 9403.90 36.14.2 Servicii de finisare a mobilierului (cu excepția tapițării scaunelor și a suprafețelor de sprijin) 884r 36.14
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
împletite, spoiți atât în exterior cât și în interior cu straturi de lut. Umezeala era uneori împiedicată de podele din bârne de lemn, în eneolitic chiar și de fundamente din piatră (în nord-estul Bulgariei). Cu bârne de lemn, acoperite cu stuf sau cu paie, erau construite acoperișurile. O asemenea casă a fost descoperită cu o bună parte a inventarului ei în Sofia-Slatina. Încăperea principală din așa-numita Mare Casă (cu o suprafață de 117 m²) din mileniul al 6-lea î. e. n.
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
erau mai bune. Situația țăranilor din sat în sec. XVIII era grea. Ei lucrau la proprietar cîte 4 - 5 zile pe săptămînă. Casele în care ei locuiau erau împletite din nuiele și tincuite cu lut, acoperite cu paie sau cu stuf, ferestrele în casă erau mici, în case nu erau hornuri și fumul ieșea direct prin acoperișuri.Drept sursă de lumină serveau candelele sau pur și simplu o farfurioară din lut umplută cu ulei și un fitil. Podurile în case erau
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
a studenților din Cluj, în rândurile cărora activau și studenții racoviceni: Petre Florianu și Mircea Mureșan. Toți aceștia au fost condamnați cu privare de libertate de către Tribunalul Militar din Sibiu. În anul 1952 au fost condamnați cu muncă silnică la „stuf” și la „Canal”: Iosif și Petru Mureșan, Marcu Rusu, Nicolae Rațiu, Ioan Ignat, soții Ioan și Ana Drăgoiu precum și „chiaburii”: David Olaru, Gheorghe Suciu, Dionisie Rusu și Gheorghe Măierean. Primii au fost incriminați că au avut legături directe, sub diferite
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
despre o barcă plină cu argint ("srebro" în bulgară) de pe malurile lacului. O a treia, privită ca fiind cea mai plauzibilă, afirmă că numele provine de la reflecțiile argintii ale lunii pline pe suprafața lacului. Există specii hidrofite, cum ar fi stuful din lac și din preajma lui. Rezervația găzduiește 139 de specii de plante, dintre care 11 sunt amenințate cu dispariția în afara teritoriului Srebarnei. În zonă există o faună foarte variată. 39 de specii de mamifer, 21 de reptile și amfibieni și
Rezervația naturală Srebărna () [Corola-website/Science/309712_a_311041]
-
21 de reptile și amfibieni și 10 de pești trăiesc în rezervație, care este cunoscută mai ales pentru cele 179 de specii de păsări care cuibăresc acolo, între care se numără pelicanul dalmat, lebăda mută, gâsca de vară, eretele de stuf, gușă albastră, egrete și cormorani.
Rezervația naturală Srebărna () [Corola-website/Science/309712_a_311041]
-
Fraxinus), plop ( Populus), jugastru (Acer campestre) și altele. Pajiștile întâlnite la pășuni și fânețe au plante caracteristice precum păiușul (Festuca porcii), obsiga (Bromus tectorium), firuța bulboasă (Poa bulbosa), ghizdeiul ( Lotus corniculatus), iar în locurile mlăștinoase, specii de rogoz, pipirig și stuf. Este evident impactul omului în acest areal, deoarece a desființat aproape total arealul silvostepei, cat și cel al pădurii, înlocuindul cu culturi. Au rămas doar câteva petice de stepă secundară sau pâlcuri de pădure. Fauna nu este pre bogată dar
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
alcătuită din salcie, răchită, plop, iar malurile Sechereșei și Sforașei sunt întărite prin plantații de salcâmi. Pajiștile întâlnite la pășuni și fânețe au plante caracteristice precum păiușul, obsiga, firuța bulboasă, ghizdeiul, iar în locurile mlăștinoase, specii de rogoz, pipirig și stuf. Fauna nu este pre bogată dar merită să fie amintite insecte ce se găsesc în număr mare ca libelula, greierii, cosașul verde, lăcusta călătoare, gândacul de colorado ( care provoacă pagube culturilor de cartofi), cărăbușul de mai, rădașca, cărăbușul negru care
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
Bârnova și a construit un conac după gustul său. Conacul respectiv a devenit o reședință de vară, unde Ion Inculeț își petrecea toate vacanțele. Domeniul era străbătut de către pârâul Bârnova, Ion Inculeț construind un mic baraj și un lăcușor cu stuf și papură, unde se pescuia odinioară. Pe teritoriul domeniului erau plantați specii rare de arbori și arbuști. În anul 1942, domeniul Inculeț de la Bârnova a fost moștenit de către cei doi copii, Ion I. Inculeț și Georgel I. Inculeț. După moartea
Conacul lui Ion Inculeț din Bârnova () [Corola-website/Science/308897_a_310226]
-
8,333 grame argint Monedele de argint nu erau din metal pur. Aproximativ 87% din materialul monedei era argint. Majoritatea oamenilor din Mesopotamia preferau să călătorească pe apă, și nu pe uscat, deoarece era mai convenabil. Ei construiau bărci din stuf, și le era ușor să meargă și prin zone mlăștinoase. Mai târziu, după invenția roții, au fost folosite și carele, în special de către oamenii înstăriți Un pandantiv mesopotamian Regiunea a fost apoi ocupată de către Imperiul Persian, fiind organizată sub forma
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
elementelor din lemn nu poate fi făcută cu ochiul liber, dar se poate aprecia că nu sunt din sec XX. Comparația cu alte construcții din sat nu arată asemănări, acestea fiind făcute din cărămizi nearse și cu olanele așezate pe stuf, nu pe împletitura. Pe de altă parte, biserica a suferit multiple renovări, piesele din lemn ce au fost odată folosite la șarpantă, le găsim refolosite la grinzile longitudinale. Toate renovarile au fost făcute până în epoca cuielor industriale. Prin aceste renovări
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
se făcea printr-o poartă aflată pe latura de sud. Conform lui Çelebi, în cetate se aflau o moschee, un depozit de grâu și încăperi pentru o garnizoana de 150 de soldați. În apropierea cetății existau 200 case acoperite cu stuf în care locuia populația săracă, un han, o baie publică, vii și livezi. Guvernatorul local era responsabil cu pază drumurilor comerciale și cu perceperea taxelor vamale în piețele de sclavi.. În timpul războaielor ruso-otomane din 1768-1774 și 1787-1791, Tatar-Bunarul a fost
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari din Țara Leșească. Pe atunci siliștea avea o bisericuță de lemn acoperită cu stuf.(Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. București, 1951). Moșierul satului Enache Panaiiti care depuse jurămînt de credință țarului obținînd titlul de nobil a ridicat pe acest ținut o biserică din piatră în care băștinașii satului se roagă și
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
format o nouă așezare umană. Sedentari devenind, locuitorii ei lucrau ogoarele, creșteau vite, confecționau diferite lucruri pentru gospodărie. Podoabele și hainele le aduceau din orașele imperiului. Casele și le făceau mai spațioase, din lemn, nuiele și lut, le acopereau cu stuf. Pe lîngă case mai construiau și diferite anexe, săpau gropi pentru depozitarea produselor agricole. Dar nici această așezare n-a avut parte de liniște. Au năvalit peste ea nomazii barbari tocmai de dincolo de munții Ural, au prădat-o și au
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
o confecționau din piele, bunăoară opincile. Boierii purtau cizme și ghete. Din mîncărurile preferate erau: răciturile, sarmalele, plăcintele, zama, sosul, friptura, copturile cu nucă, dulciurile, jambolul, brînza, mămăliga, ș.a. Casele se făceau din nuiele lipite cu lut, acoperișul era din stuf ori șindrilă. Casele boierilor băcioieni se deosebeau de cele țărănești. Erau construite din piatră, acoperite cu oale, cu foișor, pridvor, cîteva odăi. Dupa întemeiere, satul și-a început dezvoltarea demografică destul de lent. În 1861, în Băcioi erau 270 de gospodării
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
Răduc, Vasile Petreanu, Nicolae Poștaru, Nicolae Cozma, Toader Chirică, Mărioara Iordache, Donica Petreanu, Toader Livizoru, Anastasia Sărăteanu.C asele erau construite din piloni de lemn împletiți cu nuiele, umplute apoi cu ceamur și lipite cu lut. Acoperișul caselor era din stuf, papură sau paie, de secară. Mobila aproape că lipsea cu totul, ea se compunea din patul de nuiele,apoi din scândură, o laiță dintr-o scândură lată - pentru primirea oaspeților, masa și alte câteva obiecte simple. Cea mai frecvent întrebuințată
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
sovietică, au înființat prima gospodărie colectivă numită „Sovetskii Pogranicinic”. Primii colectiviști dispuneau de cîteva boroane și pluguri, de 9 boi, 6 vaci și 19 cai. Primele se evaluau în centnere. Abia prin anii 1960 locuitorii au început să dea jos stuful de pe acoperișuri, să-și reconstruiască casele. Tot în această perioadă satul a fost electrificat, s-a început refacerea lui radicală. În același timp este din ce în ce mai mult mecanizată agricultura. Astfel, în timpul URSS, colhozul dispunea de 6.000 hectare terenuri agricole, dintre
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
a două cuptoare de ars vase de lut, ceea ce ar confirma că ocupația nu le era străină localnicilor. La 21 mai 1815 este încheiată zidirea unei noi biserici a localității, aceasta fiind de lemn, pe temelie de piatră, acoperită cu stuf și fîn. Biserica veche fusese inundată în iulie 1813, de apele Prutului revărsat. Din anul 2011 primar al localității este Iatuc Dumitru Mihail (reales în 2014). Școala din satul Balatina a fost înființată în anul 1869 din inițiativa sătenilor. Ea
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
parte a teritoriul a fost valorificată, însă pe versantul drept al râului Răuțel se întâlnește vegetația de pajiști și au fost plantate fâșii silvice. Arboretul este reprezentat de arțar american, salcâm, plop, ulm etc. În luncile inundabile sunt răspândite rogozul, stufului, pipirigul etc. În satul Răuțel sunt amplasate 6 situri arheologice, inclusiv: 2 movile funerare 2 așezări Sântana de Mureș-Cernjachov și 2 mezolitice. Cele mai vechi mărturii ale existenței oamenilor pe teritoriul satului sunt cele două stațiuni mezolitice (mileniile VII-VI
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
proprietatea lui Gavril, ajuns deja hatman. La 1679 moșia Bulbocilor aparținea șetrarului Vasile Mîrzac, împreună cu alte ocine de pe rîul Căinar: Petrești, Scăieni, Buciumeni s. a. În anul 1787 este menționată biserică din sat, din nuiele împletite lipite cu lut, acoperită cu stuf. În 1829 sfîntul lăcaș a fost rezidit din piatră. Recensămîntul din 1817 găsește moșia satului în proprietatea Mănăstirii Sf. Spiridon din Iași. La 1859 localitatea avea 134 de ogrăzi cu 732 de locuitori. Recensămîntul din anul 1897 fixă la Bulboci
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
Către anul 1870 locuitorii satului aveau în posesia sa 25 de cai, 520 de vite cornute mari și 509 oi și capre. În 1797 pentru prima dată e pomenită prezența unei biserici cu hramul Arhanghelilor, construită din lemn, acoperită cu stuf, unsă cu lut, înfrumusețată, însă are puține cărți în ea. În 1888 este ridicată o altă biserică, ce funcționează până în prezent. În anul 1896 în sat e deschisă o școală parohială cu un învățător și 63 de elevi. În 1923
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
dealul „Scroafei”. În partea de vest se întinde un șes cu denumirea de „Seliște” pe unde se scurge pârăul principal numit „Râpa Satului”, care este alimentat de un număr de 3 râulețe mai mici. Pe acest șes în vechime creștea stuf și sălcii, datorită cărui fapt în timpul revărsărilor mari de apă s-au format straturi groase de aluviuni nămolind astfel o mare parte din casele așezate mai aproape de pârău, ceea ce i-a determinat pe locuitorii satului să-și mute gospodăriile pe
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
târziu. Primul sat locuit de sedentari agricultori și crescători de vite s-a format aici în mileniul III î Hr. Apoi ceva mai târziu s-a format încă unul. Oamenii locuiau în case făcute din bârne acoperite cu paie sau stuf, pereții fiind lipiți cu lut. Printre locuitori erau oameni dibaci în modelarea oalelor de lut, pe care le înfrumusețau cu picturi de culoare cafenie și albă. Vasele aveau diferite forme și mărimi. Majoritatea celorlalte obiecte casnice erau făcute din cremene
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
protecție specială avifaunistică. Situl este important pentru populațiile cuibăritoare și în perioada de migrație. S-au regăsit astfel în zona Lacului Amara: 10 specii de păsari care necesită conservare: egreta mică, stârcul cenușiu, barza albă, lebada de vară, eretele de stuf, chira de baltă etc.), 30 de specii de păsări care necesită o protecție strictă (corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul argintiu, pescărușul sur, prigoria, chira de baltă, florintele etc.) și 14 specii de păsări de interes comunitar. Din punct
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
fac adăposturile de-a lungul malurilor râurilor, dar o specie - mangusta de baltă sau de mlaștină - este semiacvatică și se întâlnește în sau lângă ape permanente, precum estuarele cu maree. Ea își face adăpostul în vegetația deasă - un pat de stuf, uneori la marginea apei - dar majoritatea timpului activ și-o petrece în apă, fiind o excelentă înotătoare și scufundătoare. Majoritatea mangustelor sunt terestre - își petrec cea mai mare parte din viață la sol, în ciuda faptului că multe dintre ele sunt
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]