2,394 matches
-
a lui Călinescu la ieșirea din casa lui Iorga 25. Era o încercare inutilă, întrucît editorialele lui Iorga din perioada respectivă relatau o altă versiune. Doamna Liliana și alții își amintesc cît de mult ura Iorga toate acestea; le considera "stupide! Mai mult decît stupide, inutile!" Totul s-a făcut fără știrea lui Iorga. El nu voia să cedeze sub presiune. Mircea îi asigura mereu pe membrii familiei sale că "nici un fir de păr de-al tatei nu va fi atins
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ieșirea din casa lui Iorga 25. Era o încercare inutilă, întrucît editorialele lui Iorga din perioada respectivă relatau o altă versiune. Doamna Liliana și alții își amintesc cît de mult ura Iorga toate acestea; le considera "stupide! Mai mult decît stupide, inutile!" Totul s-a făcut fără știrea lui Iorga. El nu voia să cedeze sub presiune. Mircea îi asigura mereu pe membrii familiei sale că "nici un fir de păr de-al tatei nu va fi atins sau clintit din loc
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fiu sinceră, teatrul a însemnat întotdeauna un chin pentru mine. Am strălucit numai de dragul tău, și când m-ai lăsat, m-am ofilit! (Oricum, n-am fost niciodată o actriță bună.) Când privesc în urmă și văd ce existență jalnică, stupidă, dezordonată, plină de anxietăți am dus atâția ani de zile, nu înțeleg cum de-am putut suporta. Eram perfect aptă pentru a fi un om fericit, dar, nu știu cum, niciodată n-am reușit să fiu. Bărbații s-au purtat întotdeauna ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o fațetă de tortură. (De ce îmi face atâta plăcere să scriu despre aceste lucruri?) De la bun început i-am declarat că nici prin cap nu-mi trece să mă însor cu ea. Și totuși să fi fost speranța oarbă și stupidă, cea care o făcea să se arate atât de bună față de mine? Nu, e un gând răutăcios, sunt convins că Lizzie nu nutrea nici un fel de speranță. I-am spus răspicat că legătura noastră e trecătoare, că dragostea mea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
victimele“ lor preferă să accepte impresii directe, categorice, decât chinurile unor judecăți critice. Peregrine, deși un om blajin și binevoitor din multe puncte de vedere, s-a autodistribuit în rolul ursului zgomotos. Acest rol permanent l-a determinat, în mod stupid, să nu se sinchisească de dușmani. Eu unul gândesc că a-ți face, gratuit, dușmani în teatru, sau chiar în viață, dovedește o lipsă de abilitate profesională. Peregrine face întruna boacăne. Nu deține meticulozitatea adevăratului artist. Era întotdeauna nevoie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aprig al fetei rele dintr-un basm, care nu reușește să-l subjuge pe prinț, dar e mai interesantă decât fata bună care-l cucerește și care-i mai frumoasă. Era o bună actriță de comedie și excela în acel stupid Teatru al Restaurației, un gen care nu m-a atras niciodată. A interpretat o memorabilă Hedda Gabler și o înduioșătoare Natalia Petrovna în O lună la țară. Din nefericire, nu a fost niciodată în stare s-o joace pe Honor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arăți, ai spus că nu vrei, ah, de ce te-am lăsat să vii?... Am privit-o pe Lizzie, dar de fapt m-am uitat dincolo de ea, la marea care era atât de calmă și de albastră și de senină după stupidele hămăieli ale ciorăvăielii mele cu Gilbert. M-am răsucit pe călcâie, am pornit-o de-a lungul drumului, și apoi am sărit pe stânci, îndreptându-mă, pe cât de repede mi-era cu putință, în direcția turnului. Imediat am auzit zgomotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și drame, fără să ne acuzăm sau să ne disculpăm, fără conflicte. Și ce miraculos de posibil părea totul, acest tăcut proces de răscumpărare, în timp ce recapitulam mica noastră conversație din biserică, atât de pasionată și totuși duioasă și divin de stupidă. Așa să arate, oare, momentul în care-ți reîntâlnești marea iubire a vieții, după un număr nesfârșit de ani? Și n-am fost oare din nou, unul pentru celălalt, făpturile inocente și sfioase de odinioară? Discuțiile noastre fuseseră întotdeauna pure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poate că mi-a scăpat cândva vreo aluzie despre „o primă iubire“. Am mai făcut câteva cumpărături, și am adus ingredientele necesare pentru cina noastră, în apartamentul lui din Hampstead. Mi-a trebuit mult până să-l conving că e stupid și imoral să mergem în restaurante scumpe și aglomerate, unde să fim serviți cu mâncare proastă de către niște chelneri disprețuitori, și siliți să eliberăm masa înainte de a fi avut noi chef să plecăm. Pe când așa, am petrecut o seară lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu, nu, mă persecută, asta-i tot, Lizzie... Nu știu ce tot spune, dar n-are importanță. Ascultă-mă, Charles, iubitule. Sunt a ta, și probabil c-am fost nebună când n-am spus „da“ din primul moment. Mă muncea o teamă stupidă, gândeam că n-o să pot suporta să-mi zdrobești din nou inima, credeam că doresc liniște și-mi imaginam că voi reuși să mă înfrânez, să nu mă azvârl iar în vechea nebunie; dar degeaba, am fugit, am înnebunit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e ceasul? Era zece și douăzeci și cinci. — O, nouă și jumătate, chiar ceva mai puțin. Uite, Hartley, dragostea mea, nimic din toate astea nu mai are importanță, s-a terminat, nu înțelegi? Foarte bine, a fost un bărbat de o gelozie stupidă, un om îngrozitor care își merită pedeapsa, dar acum nu mai are nici o importanț\, nu trebuie să te mai întorci în infernul în care ai trăit. Dar ce legătură au toate astea cu Titus? Voiai să-mi spui ceva despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Vrei o băutură? — Nu, mulțumesc. — Te superi dacă eu îmi iau? Aș vrea să pot renunța la băutură, e un simbol al depravării, o dovadă că ești totuși un sclav. A fi îndrăgostit, asta-i o altă formă de sclavie, stupidă, dacă stai să te gândești, într-adevăr dementă. Transformi o altă persoană într-un Dumnezeu. Asta nu poate fi drept. Slavă Cerului că de capcana asta am scăpat. Iubirea adevărată e liberă și sănătoasă. Obsesia, romanțarea, oare poți scăpa vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Acum grăbește-te! Am coborât pe cărarea din pădure. Era întunecoasă și, pe alocuri, năpădită de hățișuri, așa încât ne împleticeam întruna, biciuiți de crengi, agățându-ne în mărăcini și poticnindu-ne mereu de puieții care creșteau la întâmplare, în mijlocul drumului. Stupida stângăcie a înaintării noastre mă făcea să-mi vină să țip. Trupul lui Hartley, mișcându-se pe lângă al meu, se smucea, greoi, de parc-aș fi tras după mine o stivă de lemne. Am ieșit pe drumul de pe țărm, mânjiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a dat nici un semn că s-ar grăbi. Mi-a strigat să vin și eu, dar am refuzat printr-o mișcare din cap. Îl voiam imediat pe Titus pe uscat, în parte pentru că doream să șterg impresia neplăcută lăsată de stupidul nostru schimb de cuvinte din bucătărie. Și apoi țineam să-l am pe Titus alături de mine, îmbrăcat, competent și cu mintea limpede, în clipa când domnul avea să se arate. Nu-mi închipuiam, desigur, că Ben o să vină [i o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar, într-un anumit fel, l-am preluat eu. Mi-am dorit întotdeauna un fiu. E fiul lor, un fiu adoptat... de... de Hartley și de soțul ei. — Înțeleg. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e o glumă stupidă. O clipă m-am gândit că, poate... ce-ai de gând să faci cu femeia aceea? Nu poți să te încarci cu o muiere pe jumătate nebună, la acest stadiu al vieții ei. N-o poți ține în lanț, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fac, nu era clar, dar așteptau de la mine o inițiativă. Începuseră s-o mai rărească cu cântecele, să stea mai mult în bucătărie, complotând; și chiar în vălmășagul preocupărilor și mizeriilor mele, simțeam o împunsătură de gelozie, o gelozie oarbă, stupidă, văzând cele două capete alăturate și, mai ales, dându-mi seama de tăcerea nervoasă care se lăsa între ei de îndată ce apăream eu. Alergau tot timpul după scrisori. Gilbert cumpărase chiar un coș mare, pătrat, pe care-l montase în interiorul cotețului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
treptele de lângă turn; de fapt nici nu înlocuisem funia legată de balustradă și, pe o mare furioasă, treptele erau la fel de primejdioase ca și „muntele“. Niciodată nu „urmărisem“ marea, pentru siguranța lui Titus. Acționasem astfel din simplă vanitate și dintr-o stupidă mândrie indirectă pe care mi-o însușisem din încrederea lui Titus în tinerețea și vigoarea lui, din agilitatea de care dăduse dovadă în prima zi, când coborâse de pe turn. Firește, voise mereu să plonjeze de sus. Nici un tânăr n-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley a pierit, acum e una cu nimicul, pentru mine nu mai există și, până la urmă, n-am făcut decât să lupt pentru o Elenă-fantomă. On n’aime qu’une fois, la première. Câte nebunii am săvârșit în slujba acestui stupid galicism! Dar ce anume a schimbat lucrurile, oare numai simpla, neîntrerupta mișcare a trupului, care, automat, liniștit, schimbă totul? Am scris mai înainte că moartea lui Titus a „alterat-o“ pe Hartley, a schimbat-o prin simplul fapt că ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în celulă, mâncam, mă duceau ’napoi la anchetă și stăteam pân’ pe la zece, când se dădea stingerea. Dup-aceea venea altu’ și începeau iarăși tot felul de bazaconii... Da’ nu te întrebau, domnule, despre organizație, nu. Îți punea o întrebare stupidă: De ce mă doare pe mine, domnule, ulcerul? Hai, că ești la medicină, spune! Păi, zic, dom’ne, îs atâtea cauze... Lasă, bă, că voi doctorii... Și discuții din acestea sterile, numai ca să treacă timpul... Și nu uit că era deja
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dorește să fie implicat cu oamenii, fără a fi sigur că este dorit; 4. evita acțiunile sociale și profesionale care comportă un contact social important; 5. este reticent în situații sociale din cauza temerii de a nu spune ceva inadecvat sau stupid, ori de a fi incapabil să răspundă la întrebări; 6. teamă de nu fi pus în dificultate din cauza faptului de a roși sau de a prezenta semne de anxietate în prezența altora; 7. exagerează dificultățile potențiale, pericolele fizice sau riscurile
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
și locuțiuni prepoziționale care cer diferite cazuri: • genitivul: din cauza, din pricina: „A întors spre mine ochii mari, verzoși, care nu spun, din pricina gurii de manechin, nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat, însă, a trebuit să amân din nou, din cauza unui accident stupid.” (C. Petrescu, Procust, 303) Observații: Când circumstanțialul de cauză se realizează prin constituent dezvoltat pe baza unor adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ: „Nae Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omul trebuie să-și primească o apreciere, dacă o merită, în timpul vieții și aș zice, pentru climatul nostru cultural și pentru noi ca neam, nu e nevoie să ne gratulăm în fiecare zi unii pe alții, ar fi o chestiune stupidă, dar să ne purtăm cu mai multă atenție unii față de ceilalți, să recunoaștem în celălalt valoarea lui, să-l încurajăm. Ar fi o cale de o creație mai rodnică în planul culturii, în general, și în planul relațiilor sociale ar
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
forță, de aceea vorbește de râu și de bine. Mefisto ilustrează un „pauvre diable”, procede din demonul Ahriman, nu din Lucifer. Povestea lui Dănilă Prepeleac e un fel de curățare prealabilă a terenului, epuizând mai întâi aspectul teribil și grotesc, stupid și spăimos al diavolului, căruia Dănilă îi vine de hac cu mijloace pe care îndrăznim să le numim intelectuale. Sunt mijloace de chibzuire, de meditație și de intuiție, care, valabile în lumea țărănească, sunt coextensive prin transfer simbolic și legitim
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lege cosmică! Nu este complementarism între Dănilă și Stan, pe de o parte, și drac, pe de altă parte, ceea ce ar da un iz maniheist miturilor. Dănilă cunoaște modul de întrebuințare a unor forțe teribile, dar oarbe și mai ales stupide, cum ar fi aceea a aburului. Stan și Dănilă au dreptul să întrebuințeze aceeași forță, s-o oblige să-i servească, tocmai pentru că nu au o măsură comună și nu sunt complementari cu ea. Pe când diavolul lucrează numai prin puterea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a crede în Dumnezeu și a iubi. Păstrând proporțiile, mi se par două sentimente analoge. Exact așa cum nu poți să întrebi decât cu o funciară incapacitate de înțelegere: „De ce crezi în Dumnezeu?”. Nu poți să-l întrebi decît cu suficiență stupidă: „De ce-l iubești pe X?”. Și cred că lucrurile acestea pe care le stabilim ca fiind dincolo de noi, de pildă dependența afectivă, nu fac obiectul unei teoretizări, demontări sau deconstrucții, ci fac parte din sensurile la care noi nu ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]