2,132 matches
-
vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile ei, venind de afară. Era trează. Vie și trează, iar cele petrecute nu erau rodul unui vis sau al imagiației ei bolnave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deasupra capului său. În lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de război englezesc. În ultima vreme sînt peste tot... — Mulți? — Cred că vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie acelui curent suav să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn 50Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau locului, stau să mă-ndeamăn
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aceea de care tocmai am luat cunoștință în acest moment și care constă nu numai în faptul că se află acolo spionii, cu figură de distrați, ascultând și înregistrând pe ascuns ce se spune, dar există și automobile care alunecă suav de-a lungul cozii părând că umblă în căutarea unui loc unde să parcheze, dar care au înăuntru, ascunse privirilor, camere video de înaltă performanță și microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
continuat să vibreze, să facă mici trăsături, ca și cum ar fi fost ondulații provocate de o piatră aruncată în apă. Femeia se uita la ele, nu la bărbatul legat, și apoi, da, întorcându-și ochii spre el, întrebă pe un ton suav, aproape blând, Spuneți-mi, vă rog, ați votat în alb, Nu, n-am votat în alb, niciodată în viața mea nu voi vota în alb, răspunse cu vehemență bărbatul. Mișcările acelor au fost rapide, precipitate, violente. Altă pauză. Ei, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fie trei dimineața, când doar cei care suferă de insomnie gravă se răsucesc în pat și fac promisiuni zeului hipnos, fiul nopții și frate geamăn al lui thanatos, ca să-i ajute în suferința lor, turnând peste pleoapele lor încercănate balsamul suav al somnișorilor. În orele care mai rămâneau, spionii, întorși în masă în câmpul operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mod obișnuit drept albicioși. E important să avem în vedere că multe dintre aceste familii îngrijorate locuiesc în clădiri unde trăiesc și chiriași din cealaltă margine politică, care, într-o atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască, aproape fără zgomot ușa se deschise. Comisarul o împinse cu spatele, aprinse lumina și acum va străbate toate dependințele, va deschide toate dulapurile unde ar putea să încapă cineva, se va uita pe sub paturi, va da la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Da, a cunoscut-o chiar aproape de miezul nopții, în noaptea de Înviere la Catedrala Ortodoxă din Dealul Mitropoliei. De fapt, în noaptea aceea memorabilă, Bidaru a remarcat-o de la bun început. În fața lor se afla un buchețel cu trei floricele suave ce se desprinseră dintr-un buchet ceva mai mare. Au aflat mai târziu că ele nu proveniseră din grădina botanică, că erau studente la Institutul Pedagogic și că aveau căminul dincolo de Podul Elefteriei, în apropiere de Academia Militară. Studentele erau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
multă afectare-n glas, că numai așa Domnul meu a vrut ca eu să mă deprind cu virtutea răbdării, a ascultătii și a supunerii necondiționate, pe care să le folosesc laolaltă în slujba aproapelui meu, în cea mai blândă, mai suavă și mai adâncă străduință de iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cunoștință. Și mie. Mă simt fericit când suntem împreună. Și eu la fel. Abia aștept în fiecare zi, încă de dimineață, să ne vedem aici, în bibliotecă-raiul nostru. Și eu la fel. Rostite în șoaptă, răspunsurile ei erau atât de suave, că semănau cu un susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pentru prima oară, din toate balamalele corpului. Pe moment, de emoție, nu conștientizam că, în sfârșit, sânii aceia la care râvnisem zi și noapte, mi se mulau acum într-un fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dar unde era să plece așa, gata lovit în orgoliu? Ca în moalele capului. În același timp i se făcuse dor de glasul ei, de privirea ei (da, în dosul ei, apăru îndată cealaltă Iozefină, cea din bibliotecă, cu gesturile suave), de părul ei, să o privească în ochi și să vorbească de cântecul cornului, singuri, singurei. Dar cealaltă Iozefină era de acum, o simplă himeră pe care el încă o mai iubea. Ea se așeză din nou tacticos, pe dormeză
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a iubit. Profesoara de limba română mă botezase duios 31, în vreme ce profa de latină mă dezmierda cu 26, numerele corespunzătoare ocupate de litera Z, în cele două alfabete. Mă cam simțeam numerotat, ca la pârnaie, dar când auzi două voci suave că revarsă atâta dragoste către tine, ce să mai zici? Profesoara de chimie mă botezase și mai sofisticat, spunându-mi "domnul număr atomic" sau, chiar și mai drăguț, "atomicul". Bătrânelul care răspundea de destinele fizicii mă etichetase, pentru a demonstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să îndrepte un cârlig, foarfece mici ca să-și taie unghiile de la picioare... Când se întuneca, îi revenea în memorie acel bar călduț, cufundat în penumbră, tăcut și solitar, în care intra să bea un pahar la întoarcerea acasă. Muzica era suavă și romantică și în cămin strălucea un foc frumos. Acolo a cunoscut-o pe Lola, neagră și portoricană, primul lui contact cu oameni de altă culoare și aproape de altă rasă, focoasă în aparență, îndepărtată și rece în realitate. Vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aia? La naiba cu negresa... Ce mai țâțe are negresa! — Dumnezeu să mă ierte! Da’, știi că ai dreptate... Chelner! Două beri... Apa din baie era caldă, prosoapele, curate, patul, moale, și dintr-un difuzor ascuns, se auzea o muzică suavă și îndepărtată care îndemna la somn. Ridică receptorul telefonului și ceru un whisky și un pachet de țigări, care i-au fost aduse sus imediat, împreună cu ziarul de seară. Se trânti în pat și savură încet vechile vicii: Nicaragua începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sigură? Încă nu. Dar am semnele mele. Codrin nu era entuziasmat, dar nici rău nu-i părea. În fond, avea atîta avere și era bucuros să aibă un urmaș. În orice caz, n-ar fi dorit doi urmași, numai că suava Diana, amanta, l-a pus în gardă doar după două zile de la marea veste. Știi, iubi, vom avea un copil... Ce-a dat în voi? Care "voi"? Păi și Adriana mi-a comunicat același lucru. N-are cum, are aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întindem o jumătate de oră sau mai puțin, să ne punem gândurile în ordine. — Da? — Altfel nu-ți dau cele cinci mii de lire. — A, făcu Scout, zâmbind, banii mei. — Uimitor, îți revine culoarea în obraji. Râse într-un fel suav. — Asta pentru că știi prea bine ce să-i spui unei fete. Am scotocit în rucsacul meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui Ian ca să se poată pișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
salon domnea o tăcere deplină. Rowe simți cum un strop de sudoare i se prelinge pe obraz de pe pleoapa ochiului drept, gîdilîndu-l, dar nu-l putu șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră plină de ecouri. După o scurtă pauză, acul gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
schimbării pe plan mondial a raporturilor de forță, trebuia să ne apropiem. „Da, iată o alegere Înțeleaptă“, mi-am zis, promițându-i În gând virtuoasei Inga fidelitate eternă și viitoarea Întrupare prin VirtualEve, În timp ce dreapta Înmănușată articula un „cioc! cioc!“ suav pe ușa care-mi apăruse În față. Enter! Încăperea respira tinerețe și morală. Mobilierul, o minune Într-un Art Déco Întârziat, mixat cu un rustic stăpânit, Îmbia la cunoaștere reciprocă și la schimb fertil de idei. O privire furișă aruncată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rapide, delicată, pătimașă, nevrotică, nu știe decât acest cod fracturat, întrerupt, semnale scurte, grăbite, smulse într-o clipă de neatenție a supraveghetorilor. M-am despărțit, cumva, cine ar ști să-mi răspundă, de altă iubită ? N-am știut să împlinesc suava înlănțuire, turmentarea posesivă, am pierdut iarăși, prea repede, cifrul dialogurilor păsărești. Mă îndrept, prin urmare, eliberat, spre vreo nouă captivitate, demență la fel de infantilă, în brațele partenerelor, unde îmi regăsesc, pentru scurt timp, înfrigurarea, simțurile, ferocitatea de puber întârziat și casant
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă nimănui, dus oriunde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ochii aminteau negrul neastâmpăr umed de altădată. N-ar fi recunoscut-o, dacă nu s-ar fi ridicat să-l întâmpine : unduirea mijlocului și a picioarelor perfecte, luminoase, libere și tinere ca demult. Nu mai avu când să-și amintească suavul chip rotund și roz, sub bucle tinere, perplexat, interzis, bruscat de glasul limpede și fierbinte pe care memoria îl regăsi cu spontană înseninare. Glasul rămăsese același, într-adevăr, nu se putu sustrage nici în următoarele săptămâni forței sale gingașe, arzătoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]