2,306 matches
-
demonstreze postulatul paralelelor al lui Euclid. A colaborat în această direcție cu prietenul său Carl Szasz (1798-1835), care însă în 1821 a plecat în Ungaria ca profesor. În anul 1823 a devenit ofițer inginer al armatei austriece, cu gradul de sublocotenent (ca inginer de geniu), și a lucrat până în 1826 la fortificațiile Timișoarei. Ulterior a fost transferat succesiv la Arad, Oradea, Szeged, Lemberg, Olmütz, în grad de căpitan. În 1833 s-a pensionat din cauza problemelor de sănătate. În 1826 a creat
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
român basarabean. Este primul din cei patru băieți ai clucerului Dimitrie Donici și ai Elenei, născută Lambrino. Și-a început în tinerețe cariera militară, absolvind liceul de profil din Sankt Petersburg, alături de fratele său Petrache. În 1825 este trimis ca sublocotenent în regimentul „Ekaterinburg”, în Sudul Basarabiei. Invocând motive familiale, revine la baștină și activează la început în Chișinău, apoi in anul 1999 Big Show este la Iași și Piatra-Neamț. Debutează cu traduceri din Pușchin și Krâlov, fiind menționat în 1835
Alecu Donici () [Corola-website/Science/299280_a_300609]
-
Vaslui) a fost unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial. a fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. În anul 1930 i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
doi de studii, Constantin Prezan a fost selectat pentru arma geniu, primind "grad"ul de „"elev guard"”, echivalent cu cel de sergent. A absolvit la 1 iulie 1880, fiind clasificat al 14‑lea din 35 de elevi. A fost avansat sublocotenent și repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Infanterie. Sublocotenentul Prezan a petrecut doar câteva luni în această unitate, deoarece, în conformitate cu prevederile Înaltului Decret nr. 2550 din 31 octombrie 1880, lua ființă prima unitate modernă de geniu, Batalionul 2 Geniu
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
geniu, primind "grad"ul de „"elev guard"”, echivalent cu cel de sergent. A absolvit la 1 iulie 1880, fiind clasificat al 14‑lea din 35 de elevi. A fost avansat sublocotenent și repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Infanterie. Sublocotenentul Prezan a petrecut doar câteva luni în această unitate, deoarece, în conformitate cu prevederile Înaltului Decret nr. 2550 din 31 octombrie 1880, lua ființă prima unitate modernă de geniu, Batalionul 2 Geniu, format din 6 companii (două de săpători-minari, una de pontonieri
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
elevii veniți din școala de infanterie și cavalerie, conform regulamentului special al acestei clase preparatoare, iar ceilalți doi ani din toți elevii clasei preparatoare cari, la examenele generale ale acelei clase, obținând media reglementară, au fost avansați la gradul de sublocotenent"”. De asemenea, decretul prevedea că în Școala Specială de Artilerie și Geniu urmau a fi admiși și „"sublocotenenți sau locotenenți aflați în regimentele de artilerie sau geniu cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
ani din toți elevii clasei preparatoare cari, la examenele generale ale acelei clase, obținând media reglementară, au fost avansați la gradul de sublocotenent"”. De asemenea, decretul prevedea că în Școala Specială de Artilerie și Geniu urmau a fi admiși și „"sublocotenenți sau locotenenți aflați în regimentele de artilerie sau geniu cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui examen, asupra cursurilor școalei preparatoare"”. Printre ofițerii care au fost trimiși să urmeze cursurile primei promoții a Școlii
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui examen, asupra cursurilor școalei preparatoare"”. Printre ofițerii care au fost trimiși să urmeze cursurile primei promoții a Școlii speciale de artilerie și geniu s-a numărat și sublocotenentul Constantin Prezan. Cursurile au început în toamna anului 1881 și s-au desfășurat în București, în clădirea din Calea Griviței nr. 28, în care era găzduită și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie. Școala Specială de Artilerie și Geniu asigura o
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
internațional, limba franceză, limba germană, hipologie și scrimă. Educația și nivelul de cunoștințe acumulat de către absolvenții școlii au făcut ca, deși armele artilerie și geniu aveau o pondere redusă în efectivele armatei, ele să dea, totuși, proporțional, foarte mulți generali. Sublocotenentul Prezan a urmat cursurile școlii în următorii doi ani de zile (1881 - 1883). Directorul instituției de învățământ, colonelul Dumitru Dumitrescu-Maican, îl aprecia la 1 noiembrie 1882, ca fiind „"un ofițer serios, activ, inteligent. Exact la serviciu [...] Promite a deveni un
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
1920, București - d. 9 august 1996, München) a fost un ofițer și publicist român în exil, fiul generalului Constantin Pantazi. În 1940 a absolvit liceul militar din Cernăuți și în 1942 Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie, cu gradul de sublocotenent. La câteva zile după absolvirea școlii a plecat pe front, în cadrul Regimentulului 9 Roșiori.<BR> A fost decorat cu: Ordinul „Coroana României” clasa a V-a, Steaua României clasa a V-a, Ordinul Mihai Viteazul, Crucea de Fier clasa a
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]
-
lui Iuliu Hossu, căpitanul austro-ungar Iustin Hossu, a luptat pe frontul sârbesc și apoi a murit moarte de erou pe frontul rusesc. După aflarea veștii morții vărului său, Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată-Timișoara. La începutul lunii decembrie 1914 sublocotenentul Iuliu Hossu a plecat de la Timișoara la Viena, împreună cu "Infanterie regiment 64", detașat pentru paza capitalei imperiale. Acest regiment, "IR 64", avea încadrați patru preoți militari
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
a murit moarte de erou pe frontul rusesc. După aflarea veștii morții vărului său, Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată-Timișoara. La începutul lunii decembrie 1914 sublocotenentul Iuliu Hossu a plecat de la Timișoara la Viena, împreună cu "Infanterie regiment 64", detașat pentru paza capitalei imperiale. Acest regiment, "IR 64", avea încadrați patru preoți militari ortodocși și patru greco-catolici. La Viena a acordat asistență spirituală atât militarilor care asigurau
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
Ruinurile Târgoviștei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în "Curierul Românesc", la 29 iunie. 1830 - Ia ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne. 6 iulie 1830 - E al treizecișitreilea dintre voluntarii angajați în miliția națională, unde va servi cu gradul de sublocotenent. 1831 - Scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în "Curierul Românesc"). 18 septembrie 1831 - Vasile
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
ani, se înrolează voluntar, fiind încorporat la Regimentul 2 Artilerie. În perioada 10 octombrie 1916 - 31 martie 1917 a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă de artilerie, la Iași, iar la 1 iunie 1917 este avansat la gradul de sublocotenent. În vara anului 1917, participând la luptele grele de la Cireșoaia, a fost rănit, iar după însănătoșire a ajuns din nou pe front, în Bucovina. Experiența de pe front și-a expus-o în cartea ""File rupte din cartea războiului"." În 1917
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
Cursurile aveau o durată de doi ani, iar ofițeri și subofițeri pregătiți în școală au îndeplinit diferite funcții de la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române. La 26 februarie 1896 s-a înființat Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină, ce a funcționat la Galați până în anul 1901 când a fost mutată la Constanța. La 29 octombrie 1909, își schimbă denumirea în Școala Navală Superioară, a funcționat la Constanța până la primul război mondial. Aceasta și-a reluat activitatea
Academia Navală „Mircea cel Bătrân” () [Corola-website/Science/298486_a_299815]
-
de Ofițeri de Rezervă de Marină", cu durata de 6 luni pe serie, în cadrul căreia erau pregătiți ingineri absolvenți de facultăți tehnice, în contextul satisfacerii stagiului militar cu termen redus, timp de 6 luni. La absolvire, elevii primeau gradul de sublocotenent în rezerva Marinei Militare, mai multe serii, de cca 70 de elevi, organizați la fiecare serie într-o companie, absolvind această școală. După cel de-al Doilea Război Mondial instituția a schimbat mai multe denumiri: La 17 mai 1990, Institutul
Academia Navală „Mircea cel Bătrân” () [Corola-website/Science/298486_a_299815]
-
După absolvirea facultății, este mobilizat în armata austro-ungară. Participă la luptele de pe frontul din Serbia, unde unitatea sa (Regimentul 14 Dragoni) a suferit pierderi grave. Între anii 1915 și 1917 luptă pe frontul rusesc și este înaintat la gradul de sublocotenent. În primăvara anului 1917 luptă pe frontul românesc unde este rănit, fiind apoi îngrijit la spitalul militar din Baden. Refăcut din punct de vedere medical, este trimis pe frontul din Italia și avansat la gradul de căpitan. Este lăsat la
Gheorghe Flondor () [Corola-website/Science/307292_a_308621]
-
Mănăstirii Cocoș din Dobrogea, a mers la Seminarul Teologic cu 8 clase din Dorohoi, după care a urmat și absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuți. În paralel cu studiile teologice, a urmat cursurile Școlii Militare din Bacău, obținând gradul de sublocotenent. După absolvirea Facultății de Teologie și a școlii militare, s-a înrolat în armată, fiind trimis ofițer în cadrul unității de grăniceri de la Careii Mari, la granița cu Ungaria. A urmat și o școală de serviciu social, inițiată de către ministrul învățământului
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
a M.A.I., și două surori: Cornelia-Elena și Adela. Ioan Lissievici a urmat liceul, Școala de ofițeri de artilerie, o școală specială de artilerie și Școala Superioară de Război. După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1916. A urmat apoi treptele carierei militare, îndeplinind diferite funcții pe linie de comandă. Este transferat apoi ca ofițer de informații la Secția II a Marelui Stat Major, îndeplinind următoarele funcții: șef al Centrului de informații din
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
1944. s-a născut în anul 1897 în localitatea Fundul Galbenei (gubernia Basarabia, Imperiul Rus), ca fiu al protopopului Andronic Siminel, din ridicat el însuși dintr-o familie de răzeși moldoveni împământeniți în Alcedarii Orheiului. A avut un frate, Vladimir, sublocotenent de husari, asasinat de bolșevici, în 1917, pe podul de peste Nistru (regiunea Rezina) și un văr, Petre Siminel, locotenent de artilerie, participant la istorica adunare a Sfatului Țării. Urmând dorința tatălui său, Victor se înscrie la studii, în anul 1914
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
său, Victor se înscrie la studii, în anul 1914, la Seminarul Teologic din Chișinău. Însă, după izbucnirea revoluției bolșevice în anul 1917, este încorporat ca elev al Școlii de ofițeri din Kiev. În același an, este avansat la gradul de sublocotenent al armatei țariste și este repartizat în Regimentul 116 Infanterie, cu care pleacă pe frontul Kareliei. Este grav rănit pe front, fiind evacuat într-un spital de campanie. După refacere, este avansat la gradul de locotenent și decorat cu Ordinul
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
Școlii Ardelene, și l-au latinizat sub forma Macellariu. În vremea activității sale de pe vapor, i se spunea Horia Măcelaru. a studiat la Liceul "Mihai Viteazu" din București, după care a urmat cursurile Școlii de Artilerie, Geniu și Marină, devenind sublocotenent de marină la 15 iunie 1915. În anul următor, România a intrat în război, iar tânărului ofițer i s-a încredințat funcția de comandant al navei de comandament "Principele Nicolae", fiind in acelasi timp adjutant al contraamiralului Nicolae Negru, comandantul
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
Sfântul Sava", urmând apoi cursurile Școlii Fiilor de Militari din Iași. La 1 iulie 1907, a absolvit Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din Dealul Spirii, ca șef al celei de-a 50-a promoții, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. După trei ani era avansat locotenent, apoi căpitan (în 1915) și maior (1 aprilie 1917). În perioada primului război mondial, ofițerul Gabriel Marinescu din Regimentul 2 Vânători a luptat în linia întâi în funcția de comandant de batalion. A fost
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
Artilerie, Geniu și Marină din București (1904-1907), iar apoi a Școlii Superioare de Război din București (1918-1920). În anul 1924 a absolvit cursul de perfecționare a locotenent-coloneilor, în România și în Franța. Și-a început cariera militară cu gradul de sublocotenent de geniu, în anul 1907. A fost avansat, în 1909, la gradul de locotenent, apoi căpitan (1915), maior (1917), locotenent-colonel (1922), colonel (la excepțional, în 1925), general de brigadă (1935), general de divizie (1938). După cel de al doilea război
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
copilăria în Dobrogea, în apropierea Deltei, la Sarinasuf, unde tatăl sau era preot. Mai avea un frate, profesor de limba română la Focșani. A parcurs drumul, S-a decis pentru o carieră de ofițer, pe care a parcurs-o, de la sublocotenent până la gradul de general prin puterile lui, fără a fi ajutat de cineva din afară. După absolvirea studiilor militare la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1909-1911), a devenit sublocotenent în 1911, apoi locotenent în 1914. Cu acest
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]