9,389 matches
-
în regiunea Balcanilor. Și nu atât din cauza distanței propriu-zise de capitala constantinopolitană, ci pentru că formele de educare, spre exemplu, au fost exercitate de un sistem monastic el însuși secundar, deși profund ortodox (accent pus pe viața contemplativă, pe recluziunea isihastă, subordonarea totală față de mitropolie etc., într-un mod asemănător monahismului ortodox de sorginte micro-asiatică și athonită). Performanțe culturale și dogmatice ale clericilor au existat totuși, ca și semnele prezenței lor pe scena internațională a ortodoxiei. Această cultură religioasă de tip monastic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fiind explicația prezenței la ei a unor tipuri de arme specifice cavalerilor iranieni, respectiv „iatagane uriașe [...], săbii sarmatice purtate cu două mâini, pomenite de Tacitus cu prilejul năvalei roxolanilor în iarna a. 68-69 (Istorii, I, 79)”21. Se susține astfel subordonarea față de sarmați a bastarnilor din Moldova, care „încă de la sfârșitul secolului I î.e.n., când puterea getică scade - Burebista neavând după el un urmaș în stare a-i continua opera - este toată sub stăpânire sarmatică, [dar] e de fapt mereu locuită
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
în M. Haspelmath, Ekkehard König, Wulf Oesterreicher, Wolfang Raible (eds.), Language Typology and Language Universals, vol. 2, Walter de Gruyter, Berlin, New York, p. 1294-1309. Vendler 1974 = Zeno Vendler, Linguistics in Philosophy, Ithaca, London, Cornell University Press. Vulpe 1980 = M. Vulpe, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Willems 1983 = Dominique Willems, "Regarde voir. Les verbes de perception visuelle et la complémentation verbale", în E. Roegiest și Liliane Tasmowski (éds.), Verbe et phrase dans les langues romanes. Mélanges
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
romanice, cât și în limbile balcanice. 99 Pentru unele aspecte interesante ale tiparului [a vedea + interogativă indirectă], vezi Vulpe (1980: 105-106). Autoarea analizează situațiile specifice vorbirii orale nenormate în care se înregistrează lipsa complementizatorului, situate la limita dintre coordonare și subordonare, de tipul: O să vorbesc cu el. Să vedem, vine sau nu? 100 Vezi aceeași observație la Alm-Arvius (1993: 86), pentru utilizarea în engleză a tiparului [see + if-clause]. 101 Vezi Sandfeld, Olsen (1936, I: 260). Autorii arată că structurile cu infinitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Frontul Popular Chilian reușește să-l aducă la președinția țării, după niște alegeri foarte disputate, pe radicalul Pedro Aguirre Cerda (1938-1941). Cu începere din 1941, și odată cu intrarea URSS în război, noua politică este cea de unitate națională, care implică subordonarea socialului în fața sprijinirii efortului de război; în acest scop, partidele comuniste trebuie să încheie alianțe și mai largi decât cele încheiate până acum cu stânga tradițională. Această strategie inspiră și politica secretului general al PC din SUA, Earl Browder: el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a stabili un corpus teoretico-ideologic capabil să înlocuiască marxismul stalinist și prosovietic, considerat depășit. Aceste idei pot fi rezumate în șase puncte: natura continentală a revoluției latino-americane, caracterul ei socialist, lupta armată* ca mijloc, rolul conducător al unei mic-burghezii radicalizate, subordonarea alianțelor politice față de proiectul revoluționar și refuzul colaborării partidelor comuniste tradiționale. Anii 1959-1967 constituie vârsta de aur a Noii Stângi: în toate țările din America Latină izbucnește, cu o violență variabilă, câte o mișcare de gherilă. Simpatizant al maoismului* pentru intensitatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întâi și apoi cubaneze, care-i permit lui Castro să proclame, în 1961, caracterul socialist al revoluției sale și să se definească el însuși ca marxist-leninist*. Trăsăturile noului regim sunt bine cunoscute: omniprezența poliției politice*, reprimarea opozanților, eliminarea presei libere, subordonarea sindicatelor față de stat. Dincolo de ezitările periodice ulterioare manifestate pe piața liberă țărănească, de autorizarea producătorilor autonomi sau de dolarizare, aprilie 1961 a însemnat pasul decisiv. Cuba devine un regim comunist clasic. Criză și reînnoire în anii 1970, puține sunt țările
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
oameni). Frunze, care-i succede lui Troțki în 1924, estimează că „războiul viitor va fi, în mare parte dacă nu chiar în întregime, o mașină de război”; el este, așadar, favorabil profesionalizării, ceea ce implică resurse financiare mai importante și necesită subordonarea oamenilor politici față de militari și mobilizarea întregii societăți. în această dezbatere, Stalin i se opune lui Rîkov, șeful guvernului, favorabil unei discipline fiscale în materie de cheltuieli militare. Primul plan cincinal* (1928-1932), care marchează victoria lui Stalin, se caracterizează prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Primăverii de la Praga* în 1968, la câteva luni după ce, în aprilie, el suprimase și toate întreprinderile mici. în aprilie 1970, voluntarismul revoluționar expiră odată cu eșecul recoltei „celor zece milioane de tone de trestie de zahăr”. Castro este obligat să accepte subordonarea față de patronul sovietic a „revoluției sale subvenționate”, servind de atunci ca instrument militar util în instaurarea unor regimuri procomuniste în Africa* (Angola, Etiopia). Ceea ce nu-l împiedică să acceadă, în 1979, la președinția mișcării de nealiniere*. Pe plan instituțional, sovietizarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Revue de psychologie concrète, că „întreaga psihologie nu este posibilă decât încadrată în economie” și văzând în psihanaliză un pas spre adevărata psihologie. în același moment, curentul „freudo-marxist”, înființat de comunistul german Wilhelm Reich - Matîrialisme dialectique et psychanalyse, 1929 -, recuză subordonarea individului în raport cu economicul. Este aspru criticat de ortodoxia* comunistă, ca și psihanaliza, percepută ca o filosofie energetistă și o sociologie ce transpune fără pertinență fenomenele individuale pe plan colectiv. O asemenea abordare este considerată reacționară, deoarece reduce aspirațiile proletariatului la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moderne precapitaliste. Toate imperialismele epocii precapitaliste de mai sus împart cu cele ale perioadei capitaliste tendința de a răsturna relațiile de putere consacrate și de a le înlocui cu dominația puterilor imperialiste. Dar cele două epoci au în comun și subordonarea obiectivelor economice considerațiilor politice. Alexandru cel Mare și Napoleon I nu s-au aventurat mai mult decât Hitler în politicile imperialiste de dragul câștigurilor personale sau pentru a evita deficiențele sistemelor economice. Ceea ce doreau ei era același lucru pe care îl
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deoarece încearcă să înlocuiască statu-quoul de dinaintea războiului, când puteri aproximativ egale sau cel puțin nu foarte inegale se opuneau una alteia, cu un statu-quo postbelic, în care învingătorul devine stăpânul permanent al învinsului. Înfrângerea în război Tocmai acest statut de subordonare, intenționat a fi permanentizat, poate ușor să stârnească dorința părții învinse de a întoarce sorții, de a răsturna statu-quoul creat de victoria celuilalt și de a schimba locurile în ierarhia puterii. Cu alte cuvinte, politica de imperialism aplicată de învingătorul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internațională. O analiză mai amănunțită ne arată totuși că un asemenea sistem este compus, de obicei, dintr-un număr de subsisteme legate unul de celălalt, dar care mențin în interior o balanță proprie. Relațiile dintre ele sunt în general de subordonare, în sensul în care unul domină din cauza greutății mai mari, în timp ce restul sunt atașate acestuia. Astfel, în secolul al XVI-lea, balanța dominantă de putere opera între Franța și Habsburgi, în timp ce, concomitent, un sistem autonom menținea statele italiene în echilibru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
naționalitățile sale antagoniste, s-a spus că „este constrânsă să-și aplice sieși regulile de comportament pe care puterile europene, aflate mereu în competiție, și le aplică una față de cealaltă”1. Nu întâmplător autonomia acestor sisteme este mai mare, iar subordonarea lor mai puțin observabilă cu cât sunt mai îndepărtate geografic de centrul luptei pentru putere - cu cât operează la periferia celui dominant, în afara razei de acțiune a marilor puteri. Astfel, o balanță de putere italiană relativ autonomă s-a putut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
necesar al politicii externe. Însă instrumentul politicii externe nu ar trebui să devină stăpânul ei. Din moment ce războiul este purtat pentru a face posibilă instaurarea păcii, politica externe ar trebui să aibă ca scop instaurarea păcii permanente. Pentru îndeplinirea ambelor sarcini, subordonarea armatei față de autoritățile civile care sunt responsabile conform prevederilor constituționale cu afacerile externe este o cerință indispensabilă. 5. Guvernul este liderul opiniei publice, nu sclavul ei. Responsabilii cu politica externă nu vor putea respecta principiile diplomației dacă nu țin cont
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de concepție a deciziilor față de cea de transmitere a lor, ele având rol mai ales în transmiterea deciziilor. Legăturile ierarhice sau operaționale sunt cele dintre șefi și subordonați. Împreună, ele constituie linia ierarhică a structurii organizatorice indicând cu mare rigurozitate subordonările din cadrul structurii. Se bazează pe raporturi de autoritate și dau ceea ce s-ar putea numi „linia de autoritate” a organizației. Organele care le corespund lor sunt prin excelență organe de execuție, de aceea se numesc și operaționale. Legăturile de cooperare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
bine să se precizeze când anume, în ce condiții și cu ce finalitate sunt permise astfel de legături, deoarece, în caz contrar, am putea asista la apariția unor conflicte între cele două tipuri de compartimente. De asemenea, este bine ca subordonarea unor compartimente între ele, ca și stabilirea tipurilor de legături, să se facă prin respectarea unor criterii, cum ar fi: criteriul competenței profesionale specializate (de exemplu, compartimentele financiar-contabile sunt subordonate contabilului-șef); criteriul frecvenței legăturilor (fiecare compartiment este subordonat acelei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
excluzând total afectivitatea; sunt caracterizate printr-o ierarhie rigidă, funcțiile fiind ordonate într-o înlănțuire cu niveluri de autoritate gradată; sunt centrate pe prescrierea cu rigurozitate a comportamentelor, ceea ce facilitează anticiparea lor. # Precizia, rapiditatea, neambiguitatea, cunoașterea dosarelor, continuitatea, discernământul, unitatea, subordonarea strictă, reducerea fricțiunilor și costurilor materiale și personale − acestea sunt aduse la un nivel optim într-o administrație birocratică tipică (Weber, 1970, p. 214). # Respectarea principiilor organizării birocratice se soldează cu apariția a numeroase efecte pozitive: creșterea concentrării membrilor organizației
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1. Structurile ierarhic liniare Se fundamentează pe trei principii: principiul ierarhiei, care indică faptul că omul ocupă un loc strict delimitat în structura respectivă, că el se încadrează într-un lanț de comandă format din mai multe verigi în care subordonările sunt precis stabilite; principiul diviziunii muncii precizează activitățile, acțiunile, operațiile pe care trebuie să le execute omul, conferindu-le un anumit „loc” în structura organizației; principiul permanenței indică faptul că atribuțiile și legăturile dintre participanți, odată fixate, tind spre stabilitate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lui personale confruntat cu probleme noi, se simte împins să inoveze își dă seama că și echipa însăși este tranzientă, el își va subordona personalitatea, un timp, condițiilor pe care și le-a ales, deși asta nu va însemna o subordonare permanentă Prin trăsăturile lui de personalitate și, mai ales, prin comportamentele sale flexibile și novatoare, omul asociativ crește substanțial gradul de adaptabilitate al organizației. Din cele de mai sus s-ar putea deduce că adhocrația este o formă perfectă de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atât activitățile din propriul lor grup, cât și activitățile funcționale aferente produselor sau proiectelor ce le sunt repartizate. Totodată, ei vor fi cei care vor administra și relațiile cu beneficiarul proiectului, adică cu clientul. Managerii de proiect au o dublă subordonare: pe de o parte, față de proprii lor manageri de linie, iar pe de altă parte, față de alți manageri, însă pe plan de egalitate cu aceștia. Fig. 11.9 Davis și Lawrence (1977), care au promovat printre primii acest nou tip
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de subvariabile și investigând un eșantion de întreprinderi cu ajutorul metodei anchetei pe bază de chestionar aplicată pe cadre și conducători, cercetătorii au descoperit patru axe (structurarea activităților - care include primele trei variabile; concentrarea autorității - gradul de autonomie al unităților; evantaiul subordonărilor și linia de control a producției - numărul de persoane atașat fiecărui șef ierarhic și ponderea de încadrare; mărimea relativă a elementelor de susținere - raportul dintre administrativ și productiv) cu ajutorul cărora au explicat global structurile investigate. Totodată, axele descoperite permit elaborarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un personal calificat, de specialitate. Psihologul poate interveni eficient și pe direcția stabilirii numărului de compartimente, a numărului și tipurilor de legături dintre acestea. Un astfel de număr are o importanță deosebită în stabilirea liniei ierarhice și, mai ales, a subordonărilor. Într-un fel se pune, spre exemplu, problema subordonărilor într-o structură ierarhic-liniară cu mai multe compartimente, și în cu totul alt fel într-una cu mai puține niveluri. În primul caz, numărul subordonaților direcți este mai mic decât în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și pe direcția stabilirii numărului de compartimente, a numărului și tipurilor de legături dintre acestea. Un astfel de număr are o importanță deosebită în stabilirea liniei ierarhice și, mai ales, a subordonărilor. Într-un fel se pune, spre exemplu, problema subordonărilor într-o structură ierarhic-liniară cu mai multe compartimente, și în cu totul alt fel într-una cu mai puține niveluri. În primul caz, numărul subordonaților direcți este mai mic decât în al doilea caz, când acest număr poate fi mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
despre conducere în afara relațiilor concrete dintre oameni, fie ele directe, nemijlocite, de tipul „față în față”, fie indirecte, realizate prin intermediari. Interacțiunea dintre oameni generează intrarea în funcțiune a unor relații intersubiective (de comunicare, de intercunoaștere, relații socioafective sau de subordonare, de dependență etc.) care, organizându‑se și ierarhizându‑se, dau naștere la o multitudine de structuri informale, neoficiale, psihologice, care își vor începe funcționalitatea alături de cele formale. Structurile informale, numite „organizații clandestine” (Bernoux, 1981), se nasc în zonele de incertitudine
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]