2,461 matches
-
în epica noastră, cel al boierilor Comăneșteanu, Duiliu Zamfirescu a înscris o piatră de temelie în evoluția romanului românesc spre obiectivizare. Arta scriitorului se reliefează și în caracterizarea magistrală a mulțimii ca personaj colectiv. O asemenea descripție de o inegalabilă subtilitate psihologică și sobrietate artistică va fi depășită doar de Liviu Rebreanu, în monumentala-i creație realistă, Răscoala. Alături de intriga socială din primul roman al ciclului, există și una sentimentală, ea constând în dubla idilă dintre Mihai Comăneșteanu și Tincuța precum și
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Lingvistică pentru modelul pe care mi-l oferă constant în parcursul profesional. Pentru legătura dintre perioada preuniversitară și prezent, îi sunt foarte recunoscătoare doamnei profesoare Petruța Pașcanu, pentru influența extrem de mare pe care a avut-o în evoluția mea, pentru subtilitate, profunzime și valoare. Le mulțumesc prietenilor mei de la Institutul de Lingvistică pentru entuziasmul științific constant și pentru generozitatea de a împărți cu mine lucrurile bune care li se întâmplă și, deseori, mult mai mult de-atât. Le mulțumesc, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
gânditorului raționalist și vreau doar să știu dacă rămâne credincios exigențelor absurdului. Or, dacă admitem că absurdul este contrariul speranței, vedem că, pentru Șestov, gândirea existențială presupune absurdul, pe care însă nu-l demonstrează decât spre a-l spulbera. Această subtilitate de gândire nu-i decât o figură patetică de scamator. Când Șestov, pe de altă parte, opune absurdul moralei curente și rațiunii, el îl numește "adevăr" și "mântuire". Există deci la bază și în această definiție a absurdului o aprobare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Dumnezeu nu se pune atât problema libertății cât problema răului. E cunoscută alternativa: sau nu suntem liberi, și Dumnezeu cel atotputernic este responsabil pentru răul din lume, sau suntem liberi și responsabili, dar atunci Dumnezeu nu mai este atotputernic. Toate subtilitățile unor școli de gândire n-au schimbat câtuși de puțin caracterul definitiv al acestui paradox. De aceea, nu mă pot pierde în exaltarea sau în simpla definire a unei noțiuni care îmi scapă și care-și pierde înțelesul din clipa
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
corectă, să realizeze scopul final — înscrierea golului. Reușita acțiunilor pretinde însușirea tehnicii, posibilitatea de a prinde si arunca mingea din orice poziție fie unui coechipier, fie în poarta adversă. În afară de aceste elemente de bază, ei trebuie să dea dovadă de subtilitate si ingeniozitate pe plan tehnic și tactic, pentru a deruta apărarea și a o depăși, indiferent de dârzenia si capacitatea acesteia. În cadrul liniei de înaintare jucătorii trebuie să colaboreze îndeaproape, să observe coechipierul aflat în cea mai avantajoasă poziție și
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
a atacului cu doi jucători, care pleacă de la propria poartă sau din zona de pregătire a atacului, se poate desfășura la rândul ei în mai multe feluri, cu sau fără folosirea unei mari varietăți de procedee tehnice. Pot fi utilizate subtilități tactice care să ducă la jenarea între ei a adversarilor, cu pasa finală venită din fund sau din lateral etc. Doi atacanți situați în marginile laterale ale zonei de pregătire a atacului, prin înțelegere reciprocă, pornesc simultan înotând cu toată
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
De vreme ce semi-cleaner-ul sortatorului BITONIC-SORTER[n] compară intrările i și n/2 + i, pentru i = 1, 2, . . . , n/2, noi facem ca primul etaj al rețelei cu interclasare să compare intrările i și n - i + 1, figura 13 prezintă corespondența. Singura subtilitate este că ordinea ieșirilor de la partea de jos a primului etaj al MERGER[n] este inversată față de ordinea ieșirilor unui semi-cleaner obișnuit. De vreme ce o secvență bitonică inversată este tot bitonică, totuși ieșirile de sus și cele de jos ale primului
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]
-
ca axă unificatoare. Modelul - mărturisit și urmat fie și involuntar - este Timpul trăirii, timpul mărturisirii, jurnalul lui Eugen Simion. Limbajul și atitudinea vin, ca și în textele critice, dinspre Petre Pandrea: directe, fără o preocupare specială pentru construcții aluzive și subtilități, concretizate în evaluări concentrate, viguroase și în caracterizări care iau câteodată forma unor acte justițiare „haiducești”. E o manieră care nu a trecut neobservată: „Răzvan Voncu nu se încurcă în nuanțe, spânzură scurt (ca pandurii în varianta Ion Barbu), propozițiile
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
contextual și sancțiuni pe eșantioane sociale. V. abandonează clișeul propagandistic în 3 comédii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moșteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă decât efecte prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori anonime. Dorind să ridice ștacheta inspirației, dramaturgul se străduiește
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
române”, „Revista de drept comercial”. Imediat după al doilea război mondial este membru al Asociației Cultură și Progres, în cadrul căreia susține, în 1947, expunerea Revoluția de la 1907 în romanul românesc. Deschiderea de orizont, familiarizarea cu mișcarea literar-dramatică românească și europeană, subtilitatea observațiilor, stilul alert sunt câteva trăsături distincte ale contribuțiilor critice ale lui W., vizibile și în selecțiile riguroase din volumele Studii literare (1922) și Autori și păreri (1929), singurele publicate în românește. Manuscrisul unui al treilea volum, pregătit în 1947
WEISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
sau Eschil în comparație cu reluările ulterioare ale temelor din Antigona și din Prometeu înlănțuit îi dă prilejul unui nuanțat eseu asupra miracolului supraviețuirii în timp a tragediei grecești și a puterii ei dramatice incomparabil superioare producțiilor de mai târziu. Relevând cu subtilitate accentul pus de Sofocle pe forța religiei în Antigona, iar nu pe elemente psihologice, cum se consideră îndeobște, W. reafirmă, ca și în eseul Teatrul și interpreții lui, din 1934, că „modernii nu pot înțelege personajele tragediei în sensul viziunii
WEISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
Puterea consideră întotdeauna că are un suflet mare și o viziune largă, dincolo de înțelegerea celui slab, și că este în slujba Domnului când îi încalcă toate poruncile. Pasiunile noastre, ambițiile, avariția, iubirea și resentimentele etc. au o atât de mare subtilitate metafizică și o elocvență atât de puternică, încât se insinuează în intelect și în conștiință și le convertesc. Ambivalența acestei evaluări, caracteristică abordării oricărei națiuni în chestiunea puterii este, încă o dată, inerentă înseși naturii politicii internaționale. Națiunea care renunță la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
scopul de a include cât mai multe facțiuni, poți menține pentru un timp legătura emoțională, deși o pierzi pe cea intelectuală. Dar chiar și emoția slăbește. Când te îndepărtezi mai mult de experiență, te afunzi mai mult în generalizare și subtilitate. Când urci în balon, arunci peste bord din ce în ce mai multe obiecte concrete, iar când ai ajuns în vârf cu unele expresii precum Drepturile omenirii sau o Lume mai sigură pentru democrație, vezi departe și cuprinzător, dar foarte puțin. Totuși, oamenii ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
contraalianțele, schimbarea loialităților în funcție de cea mai mare amenințare sau de cea mai mare oportunitate a momentului, evitarea și amânarea problemelor, devierea rivalităților din vecinătatea proprie către colonii - au fost dificil de susținut. Odată cu ele au fost uitate finețea caracteristică și subtilitatea intelectului, inteligența calculată și versatilă, precum și deciziile îndrăznețe și în același timp precaute care le erau necesare actorilor jocului. Odată cu aceste modalități de acțiune și atitudini intelectuale a dispărut și acea flexibilitate de autoreglare, acea tendință automată despre care am
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu două cadre de referință independente unul de celălalt. Toate reprezentările noastre sunt construite prin intermediul limbii. Prin urmare, nu poate exista traducere perfectă, pentru că nu există sinonimie perfectă. Bilingvul coordonat percepe, mai mult sau mai puțin conștient, aceste nuanțe și subtilități. Astfel, pentru el, „book” și „carte” nu au aceeași conotație, nu numesc exact aceeași noțiune abstractă, ci fiecare concept este oarecum Înglobat Într-o lume de referințe distinctă. Această situație este frecventă În cazurile În care cele două limbi au
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ai politicii sale ă sunt aceia care, precum doctorul Cabanis sau contele de Volney, Întorc spatele realității pentru a se refugia În abstracțiuni și În metafizică și pentru a vehicula astfel o propagandă insidioasă, alcătuită din „speculații inutile” și „deșarte subtilități”. Cum se poate explica atunci atașamentul față de niște concepții, dacă nu false, cel puțin discutabile? Homo ideologicus dă oare ascultare unor impulsuri oarbe emanând din colectivitate? Să fie vorba despre presiunea mediului, sau despre rodul unui calcul rațional? Să luăm
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tale, și să lase deoparte țintarul în care te înscriau. Cunosc, în fine, oameni extraordinari, scriitori autentici, critici de calibru, profesori eminenți care stau într-un con de umbră - parte din neimplicarea lor, parte din opacitatea multora la ceea ce înseamnă subtilitate, finețe, erudiție și alte asemenea. Cunosc totodată o serie de impostori care fac valuri, gălăgie, rating, ridicându-se deasupra prin fraudarea ori dezechilibrarea judecății de valoare. Dacă, haiducește, iau de la îmbuibați și dau la cei merituoși și scriu, de pildă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
seama cât de nesărați și lipsiți de originalitate putem fi, nedespărțindu-ne de Ellocika decât câteva sute de cuvinte. În vremurile lui 1984 Ana-Maria Onisei O lectură inversă, după seducătoarele Corecții, romanul de debut al lui Jonathan Franzen are intrigă, subtilitate, dialoguri impecabile, o sumedenie de personaje (deși nu toate desăvârșite), dar nu același farmec. Și totuși... Autorul Corecțiilor (2001) debutează în 1988 cu un roman consistent (nu doar ca număr de pagini), absurd, critic, despre societatea americană, uneltire și mirajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
care le găsim în comentariul despre Isabel de mai sus; poate fi folosit, tot așa, pentru dezvăluirea empatică, precum în descrierea lui Ralph sau în pasajul precedent, a Berthei. De fiecare dată cînd intră în joc, el pare să aducă subtilitate și complexitate și pretinde o grijă corespunzătoare din partea cititorului. Observați, de exemplu, cum în ciuda insistenței Isabelei, răbdătoare cu Ralph, ea este indulgentă cu el, nu „i-o ia în nume de rău”, îi ia totuși în nume de rău rezervele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
desăvârșită*, roman apărut în 1982, rădăcinile nu sunt suficient de puternice pentru a-l ține pe loc, iar tradițiile aparțin unei lumi crepusculare, în care nu se mai regăsește. Deși lent ca desfășurare narativă, romanul e plin de mister și subtilitate, în primul rând datorită personajelor. Vocile narative adoptă, pe rând, tonalitatea confesivă a persoanei întâi singular și izolează, în cursivitatea comună a cotidianului, evenimente și stări ce exprimă un regim existențial aparte. Pentru un idealist ciudat, supraviețuitor al Holocaustului, precum
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a menționa, pe prima copertă, numele acestei traducătoarei remarcabile, adevărat model de profesionalism și talent într-o branșă pe nedrept neglijată. Aderența placentară a narațiunii la limbaj se găsește, în Portret al artistului la tinerețe, într-o fază incipientă, astfel încât subtilitatea ironiei, arderea intensă a dilemelor spirituale sau introspecțiile permanente ale protagonistului, Stephen Dedalus, rămân intacte, dincolo de travaliul inerent al traducerii. Capacitatea lui Joyce de a recrea lumea în limbaj se manifestă în modul cel mai subiectiv în acest roman, adevărată
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
decât să "popularizeze" știința și să-l convingă pe cititorul său că "în cazul poeților lucrurile sunt mult mai complicate". "Cronica", nr. 24, 15 iunie 1984 Teodor PRACSIU Theodor Codreanu: "Eminescu Dialectica stilului" Exegeza eminesciană a atins praguri nebănuite de subtilitate și profunzime. Cine nu citește mereu riscă să piardă pasul și să nu mai înțeleagă nimic din ceea ce se scrie astăzi despre poetul național. Critica noastră să-i zicem eminescologică arată foarte multă știință de carte. Tinerii eminescologi sunt tobă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de "patenturi" eminesciene, cu riscul devierii de la examenul critic remarcabile, așadar, ni s-au părut capitolele consacrate esteticii oglinzii, labirintului de oglinzi și dialecticii Hypnos-Thanatos. Aici, Theodor Codreanu dă măsura reală a disponibilităților sale. Într-un loc el demonstrează cu subtilitate că "textul eminescian se structurează pe paradigma integrală a călătoriei în oglinzi, fie că e vorba de Memento mori, fie că vorba de Luceafărul sau de prozele pe tema metempsihozei", apelând la structurile acvatice bachelardiene. Altundeva emite ipoteza că somnia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împrejurările din afară și defectele caracterului nostru național") care, aș adăuga, continuă să se perpetueze. De aceea, mi se pare îndreptățit studiul lui Theodor Codreanu. El pune la punct chestiuni grave precum aceea a vinei poetului, exacerbată de unii cu subtilitate insidioasă, de a-și fi iubit poporul mai mult decât pe alogeni. În orizontul deformat, intră și ideea că Eminescu și concepția sa despre lume se reduc la pesimismul devastator, de sorginte schopenhaueriană. Totuși, după o lectură realmente interesantă, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele două ce alcătuiesc sumarul volumului, intitulat De la moartea civică la moartea fizică, nu își propune să aducă prea multe elemente noi privitoare la momentul declanșării crizei celei mari, din 1883, a poetului / gazetarului Eminescu, mergând însă la nuanțe și subtilități de interpretare a datelor concrete pe care cele două cărți ale lui N. Georgescu și O. Vuia, dar și ale altora, cum spuneam le avansează. Rezultă de aici un amplu discurs eseistic speculativ, cu o notă pătimașă, apăsat partizană în favoarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]