2,316 matches
-
chiar datele de celebrare variază (poate urmînd rituri mai vechi, dar poate și din cauza diferențelor dintre calendarul „pe stil vechi” și cel gregorian). Nu putem să nu observăm și faptul că forma Dragobete are o terminație în care se recunoaște sufixul -ete, tipic zonei în care a fost atestată cel mai mult sărbătoarea: Oltenia și vestul Munteniei. Sufixul regional și popular apare în substantive masculine comune - boblete, carcalete, copilete, dovlete, jarcalete, juvete („pește mărunt”; „epitet dat oltenilor”), oblete, puiete, purcelete, săculete
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
pe stil vechi” și cel gregorian). Nu putem să nu observăm și faptul că forma Dragobete are o terminație în care se recunoaște sufixul -ete, tipic zonei în care a fost atestată cel mai mult sărbătoarea: Oltenia și vestul Munteniei. Sufixul regional și popular apare în substantive masculine comune - boblete, carcalete, copilete, dovlete, jarcalete, juvete („pește mărunt”; „epitet dat oltenilor”), oblete, puiete, purcelete, săculete, trupete, vrăbete (brabete), în nume de familie și porecle: Rogobete (probabil legat de Dragobete), Chelete, Juvete - și
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
popular apare în substantive masculine comune - boblete, carcalete, copilete, dovlete, jarcalete, juvete („pește mărunt”; „epitet dat oltenilor”), oblete, puiete, purcelete, săculete, trupete, vrăbete (brabete), în nume de familie și porecle: Rogobete (probabil legat de Dragobete), Chelete, Juvete - și, desigur, Moromete... Sufixul are o anume afinitate cu termenii peiorativi - nătăflete, motoflete, tontolete - și unele derivate care îl cuprind au fost preluate de limbajul familiar-argotic: juvete (definit în dicționarul de argou Volceanov & Volceanov ca „om naiv, credul”), ciumete ș.a. Mi se pare că
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
definit în dicționarul de argou Volceanov & Volceanov ca „om naiv, credul”), ciumete ș.a. Mi se pare că - dincolo de faptul că e nejustificată transformarea în personaj mitologic bine individualizat a unor tradiții vagi, locale, variabile - numele Dragobete e pîndit de ridicolul sufixului ironic-depreciativ din porecle - care îi minează lingvistic statutul de prezumtiv „zeu al dragostei”.
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
Ce ar trebui să faci pentru a deveni și tu un brand " (cu subîntrebările-cheie: "cum vorbești? cum te îmbraci? ce faci?", ele.ro). Verbul englezesc to brand a fost adaptat în română după tiparul popular, azi tot mai productiv, cu sufixul de infinitiv -ui și sufixul de prezent -esc; el apare cu sensul "a produce, a construi un brand" - "A te brandui înseamnă să construiești încredere în valoarea care se poate primi dacă se investește în tine" (ele.ro); "Spionii branduiesc
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
pentru a deveni și tu un brand " (cu subîntrebările-cheie: "cum vorbești? cum te îmbraci? ce faci?", ele.ro). Verbul englezesc to brand a fost adaptat în română după tiparul popular, azi tot mai productiv, cu sufixul de infinitiv -ui și sufixul de prezent -esc; el apare cu sensul "a produce, a construi un brand" - "A te brandui înseamnă să construiești încredere în valoarea care se poate primi dacă se investește în tine" (ele.ro); "Spionii branduiesc țara" (Cotidianul, oct. 2005); Studenții
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
Rodica Zafiu Seria derivatelor cu sufixul modern și internațional -ism e, cum se știe, deschisă și foarte bogată. Fenomenul nu este, de altfel, specific limbii române și nici foarte nou. Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1943, 1947) considera sufixul "foarte productiv", ilustrîndu-și afirmația cu un
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
Rodica Zafiu Seria derivatelor cu sufixul modern și internațional -ism e, cum se știe, deschisă și foarte bogată. Fenomenul nu este, de altfel, specific limbii române și nici foarte nou. Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1943, 1947) considera sufixul "foarte productiv", ilustrîndu-și afirmația cu un lung șir de exemple culese din publicațiile vremii: copism, haotism, ienicerism, mareșalism, rudimentarism etc. Din presa ultimului deceniu se pot aduna altele, pentru a dovedi ușurința cu care se formează noi cuvinte: mai ingenioase
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
de plecare e una din formulele umane de a o lua razna. Plecînd de la personajul schiței lui Caragiale, i-aș spune lefterpopescism" (Evenimentul zilei, 1057, 1995, 1). Adesea, împrumuturi recente care se lasă ușor analizate au deja în structura lor sufixul -ism (multiculturalism). Transparența, de altfel, este criteriul demn de a fi adoptat în caz de oscilație între două forme. Etimologia multiplă funcționează în continuare, termenii internaționali intrînd acum în română predominant prin engleză, dar cu corecții aduse în uz de
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
petrecut ultimii ani din viață sub pază britanică, pe insula Sfânta Elena. Localitățile bănățene nu fac nici ele excepție. Există mai multe Sântămării, Sânmihai, Sânpetru, Sânandrei sau, într-o formă ușor distorsionată, Sânnicolau. O a doua metodă o reprezintă adăugarea sufixului „var“ care, într-o maghiară neaoșă, nu înseamnă altceva decât... oraș sau, în epocă, localitate întărită. Similar, „burg“-ul germanic a dat Strasbourg, Hamburg, Duisburg etc. De altfel, în Saxonia se găsește un oraș numit chiar Burg. Analog, cu- vântul
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
sau... Freidorf. Modelul germano-ungar a proliferat așadar în Banat, Timișoara fiind, pe rând, Temesvar sau Temeschburg, în funcție de stăpânitorii de moment ai urbei, iar numele comunei Uivar neînsemnând nimic altceva decât... „Orașul nou“. Nu pot fi omise nici influența slavă și sufixul „ova“. Cu funcție genitivală, terminația indică apartenența localității la un conducător, proprietar etc. Avem, astfel, Ciacova sau Darova, numele Lipova, de exemplu, însemnând „orașul/așezarea lui Lipa“. Și probabil că nu sunt mulți cei care știu că vechea denumire a
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
gugălesc de-aiurea"; "na și john saul că poate e greu de gugălit"; "am gugălit ce-am gugălit și n-am găsit nimica" etc. După cum se poate observa, noua creație e încadrată în română în clasa verbelor în -i, cu sufixul 'esc: cea care caracterizează registrul familiar-argotic (la acceptarea formei a jucat poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
n-avui timp la dispoziție pentru gugălit bibliografie"). Cum se vede din exemple, e folosit frecvent supinul, aflat la limita substantivării ("Spor la gugălit"). E însă deja prezent și un substantiv derivat, abstractul verbal, previzibil în registrul familiar-popular, format cu sufixul -eală: "Zic și io una repede că nu am vreme de gugăleală"; "după o gugăleală sumară reiese că pesa e a lu' un nenea". Probabil că verbul a gugăli nu e foarte important; aproape sigur e o creație de circulație
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
frații străbunicii, ea era Lambru, fata lui Grigore Lambru, și ea s-a numit Anicuța Lambru, iar frații ei au luat numele Grigorescu. Ca să nu fie Lambru, fiindcă era nume grecesc, Lambros. Era o tendință generală de a introduce acest sufix în "-escu" în nume. Deci, iată, mergeam la Chișinău. Pe de altă parte, cealaltă soră a mamei, mai mare, tanti Ecaterina, Tincuța cum îi spuneau, s-a căsătorit cu un vrâncean, Matei Dimitriu, care și el, magistrat, a devenit președintele
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
derivarea glumeață a unei forme masculine: „ Paul și-a pus banii pe Spania" (Academia Cațavencu, 7.07.2010); „o să-și mănânce nemții caracatițoiu'de ciudă!" (blogary.ro); „marele câștigător al Mondialului african este Paul, caracatițoiul" (morar. catavencu.ro). Derivarea cu sufixe moționale (care formează, în cazul substantivelor denumind ființe, femininul de la masculin și masculinul de la feminin) este foarte productivă în română. În cazul de față, punctul de pornire este un substantiv epicen, din categoria numelor generice de animale (specii), cu formă
Caracatițoiul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6169_a_7494]
-
românești ale termenului englezesc attachment; situația nu s-a schimbat foarte mult, pentru că circulă în continuare mai multe soluții: împrumutul total, adaptat doar, minimal, morfologic și fonetic - attachment - , calcul parțial de structură, formula hibridă care transpune atît verbul cît și sufixul - atașament -, dar și economicul (și adesea ludicul) ataș -, ba chiar și traducerea anexă. Atașament și ataș au dezavantajul unor omonimii supărătoare cu substantivele împrumutate mai de mult din franceză și care au sensul "afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
2199, 1997, 1); "Pe cetățeanul X.Y. îl lasă rece scrierile lui Eminescu." ("Dilemă", 269, 1998, versiunea pe Internet). Și mai puternică mi se pare această nuanță depreciativa în cazul femininelor cetățeana și în special cetățeanca. Ultimul e derivat cu sufixul -că, azi simțit că popular și învechit. (Oscilația formelor feminine este imperfect demonstrată de secvență următoare, în care apare mai întîi un derivat al substantivului cetățeanca: "Focșănenii o cinstesc pe marea lor concetăteancă"; "o stradă a orașului să poarte numele
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
pentru a explica forma oha ca variantă fonetică a cuvîntului hoha, abreviere din verbul țigănesc hohavav (forma de persoana I singular, prezentul indicativ), avînd sensul "a minți, a înșela": un verb cu o familie lexicală bogată în romaní (derivatul cu sufix românesc hohaiseală s-a specializat, cum am văzut, pentru un tip anume de înșelătorie). E ușor de imaginat cum forma trunchiată hoha a devenit marcă dialogală - probabil la început cu sensul "minți" "minciună!", "fals!", pentru a ajunge la: "nu e
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
Rodica Zafiu Vorbind săptămîna trecută despre cele cîteva cuvinte în -iot care mențin activ sufixul în română (și între care cel mai important e fanariot), ca și de invențiile mai recente, glumețe, produse prin adăugarea aceluiași sufix (doimaiot, mangaliot, iașiot), aminteam că reprezentantul cel mai frecvent și mai semnificativ al seriei derivative este, în momentul
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
Rodica Zafiu Vorbind săptămîna trecută despre cele cîteva cuvinte în -iot care mențin activ sufixul în română (și între care cel mai important e fanariot), ca și de invențiile mai recente, glumețe, produse prin adăugarea aceluiași sufix (doimaiot, mangaliot, iașiot), aminteam că reprezentantul cel mai frecvent și mai semnificativ al seriei derivative este, în momentul de față, mafiot. Cuvîntul a fost, după toate probabilitățile, adapatat în română, chiar cu ajutorul sufixului în cauză: originalul italian e mafioso; de
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
mai recente, glumețe, produse prin adăugarea aceluiași sufix (doimaiot, mangaliot, iașiot), aminteam că reprezentantul cel mai frecvent și mai semnificativ al seriei derivative este, în momentul de față, mafiot. Cuvîntul a fost, după toate probabilitățile, adapatat în română, chiar cu ajutorul sufixului în cauză: originalul italian e mafioso; de altfel, în multe limbi - franceză, engleză etc. - el a fost preluat chiar în această formă. Semnalat încă din anii î70, acceptat de DEX chiar de la prima sa ediție (1975), cuprins și în prima
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
acest caz tendința românească de a nu păstra într-o formă invariabilă un substantiv care denumește persoane. S-ar fi putut opta pentru adaptarea mafios, dar aceasta era probabil prea lipsită de sprijin analogic. Terminația -os (cuprinsă și în structura sufixului -cios) e în primul rînd adjectivală și predominant populară (chiar dacă apare și în unele neologisme, raportul cantitativ e în favoarea termenilor tradiționali); în Dicționarul invers, aceste preferințe se verifică în zeci de cuvinte, de la unele curente - bătăios, dubios, năbădăios, păios, putregăios
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
zgăibos. Unele dintre adjective - mîncăcios, mustăcios, negricios, necredincios, curios - cunosc substantivizări destul de stabile; semantica lor e totuși cea a unor calificative, atribuind trăsături descriptive care nu s-ar fi potrivit cu neologismul în cauză, mai ales cu sensul său de "agent". Sufixul -iot s-a dovedit mai acceptabil din punct de vedere semantic (formînd denumiri de persoane), conotativ (prin valoarea ușor negativă, peiorativă), ba chiar și formal (pentru că se alipește la nume în -ia/-ie/-i). în incertitudinea adaptării, se pare că
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
moldovenească, țigănească, românească, ca și de mafia petrolului, mafia comisioanelor etc.; derivatele suferă aceleași lărgiri de sens. Din faptul că termenii sînt folosiți mai ales metaforic, pentru "relații de tip... ", s-a simțit probabil nevoia unui nou derivat adjectival, cu sufixul suplimentar -ic: "această afacere e un act mafiotic" (RL 2459, 1998, 3). Cuvîntul mi se pare în curs de răspîndire: din arhivele pe Internet ale unor publicații, am cules exemple precum "de teama capitalismului mafiotic în curs de instalare" (Rlit
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
multe șanse să se impună (deși în domeniul dinamicii lexicale nu e prudent să faci previziuni!), dar e un caz interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]