2,342 matches
-
O anomalie de la această regulă este County Durham, forma "Durhamshire" nefiind utilizată. În trecut sufixul shire era utilizat și pentru alte comitate: "Devonshire", "Dorsetshire" sau "Somersetshire". Comitatul Kent, deoarece a fost un regat danez, nu a fost denumit niciodata cu sufixul shire sub forma "Kentshire". Numeroase comitate au nume informale abreviate. În cele mai multe cazuri abrevierea constă într-o trunchere a numelui și adăugarea unui "s" la sfârșit: "Berks." pentru Berkshire sau "Bucks." pentru Buckinghamshire. Unele abrevieri nu sunt evidente: "Salop" pentru
Comitatele istorice ale Angliei () [Corola-website/Science/312086_a_313415]
-
a poartă "-shire": Hampshire care este numit după orașul "Hamwic", ce se afla în apropierea actualului oraș Southampton. Când Regatul Wessex a cucerit Mercia în secolele IX și X, au fost organizate diferite comitate care poartă numele orașului principal, împreună cu sufixul "-shire" (numele saxon al comitatului). Acesta este cazul comitatelor Northamptonshire sau Warwickshire. În multe cazuri numele au fost simplificate — de exemplu Cheshire a fost inițial "Chestershire". Rutland a fost o anomalie, aflându-se sub jurisdicția comitatului Nottinghamshire, dar în cele
Comitatele istorice ale Angliei () [Corola-website/Science/312086_a_313415]
-
43.551 locuitori. În oraș trăiește o importanță comunitate de români timoceni. În Negotin sunt sediile Protopopiatului DACIA RIPENSIS, Consiliului Național al Minorității Naționale Rumâne și a Federației Rumânilor din Sârbie. Teza de origine slavona - proto-slavicul "něga" înseamnă "grijă" și sufixul "-ota / /-otina" înseamnă "acțiunea suferită sau efectuată" făcând astfel Negotin că "un loc de refugiu pentru vindecare", și orașul istoric fiind situat în mijlocul mlaștinilor ar sprijini ipoteza slavona. Există, de asemenea, ipoteza originii latine a numelui, ca loc de negustorie
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
el să poată mesteca“, presupunând că avem de-a face cu o deficiență fizică a faraonului, adică suveranul întâmpină greutăți la ingestie. Această propunere ni se pare forțată. De fapt, numele este compus din radicalul wg<3/i> și pronumele sufix f „el“. P. Wilson a precizat faptul că verbul wg implică acțiunea maxilarului de jos, prin urmare calități distructive. Ca atare, numele se poate traduce prin „El care mesteca“, verbul având un sens metaforic. Acest fapt reiese și din formă
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
putea desena mai ușor sprâncenele. El a observat ca pantalonii îl făceau sa arate copilăresc așa că a suflecat o parte a lor pentru a-și corecta greșeala. În versiunea japoneză a lui "Naruto", el își termina de obicei propozițiile cu sufixul ""-ttebayo"" (care dă același efect ca terminarea propozițiilor cu "stii tu?"). Kishimoto voia să-i dea lui Naruto o vorbire copilăreasca, iar ""dattebayo"" i-a venit in minte. Acest lucru îl completează pe Naruto și folosește ca un tic verbal
Naruto Uzumaki () [Corola-website/Science/309647_a_310976]
-
de „România” în accepțiunea să modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea. Etimologia numelui „România” nu urmează regulile de formare ale numelor de țări în limba română, care în mod preponderant adaugă la etnonim sufixul "-ia" cu menținerea accentului inițial, ca în: "„german” → „Germania”, „grec” → „Grecia”, „bulgar” → „Bulgaria”, „rus” → „Rusia”", etc. Termenul „România” are o istorie internă mult mai veche, fiind format din adăugarea sufixului "-ie" la endonimul „român” după modelul "„moș” → „moșie”, „domn” → „domnie
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
în limba română, care în mod preponderant adaugă la etnonim sufixul "-ia" cu menținerea accentului inițial, ca în: "„german” → „Germania”, „grec” → „Grecia”, „bulgar” → „Bulgaria”, „rus” → „Rusia”", etc. Termenul „România” are o istorie internă mult mai veche, fiind format din adăugarea sufixului "-ie" la endonimul „român” după modelul "„moș” → „moșie”, „domn” → „domnie”, „boier” → „boierie”, „țigan” → „țigănie”", care în limba română generează derivate substantivale ce desemnează de cele mai multe ori o stare. Este foarte probabil ca înainte de a căpăta un sens național, în perioadele
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
de dacii antici, care trăiau pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și parțial pe cel al Ucrainei. Orașul s-ar fi numit "Petridava" sau "Klepidava", termeni ce provin din grecescul "petra" sau din latinescul "lapis", ambele însemnând "piatră" și din sufixul dac "dava" care însemna "cetate". Camenița actuală este atestată documentar din 1062 ca oraș al Rusiei Kievene. În 1241, el a fost distrus de invadatorii mongoli. În 1352, el a fost anexat de regele Poloniei Cazimir al III-lea, și
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
germanilor. Prezența romanilor este documentată de apeducte care leagă Kölnul (Colonia) de regiunea Eifel, Eifelwasserleitung, sau așezarea romană Colonia Claudia Ara Agrippinensium de lângă Bonn. La fel se pot găsi urme ale francilor, reprezentate prin morminte, sau denumirile de localtăți cu sufixul „-heim”: "Bornheim, Mehlem, Mülheim (Bonn), Schweinheim, Stockheim, Holzem, Nieder-/Oberbachem, Ließem, Hochheim, Stockem" etc. La începul era numit „Brunheim“ în Bongau (945) și aparținea ducatului Ehrenfried, fiind un nod comercial pe drumul Köln - Aachen. In anul 1272 este amintit sub
Bornheim (Rheinland) () [Corola-website/Science/309360_a_310689]
-
în loc de "-ból/-ből" „din”, "-ru/-rü" în loc de "-ról/-ről" „de pe” și "-tu/-tü" în loc de "-tól/-től" „de la”. Exemple: "a házbu jön" „vine din casă”, "leesett a tetőrü" „a căzut de pe acoperiș”, "elment az ablaktu" „a plecat de la fereastră”. De asemenea, sufixul de infinitiv este aici "-nyi" în loc de "-ni": "sietnyi" vs. "sietni" „a se grăbi”. Aici sunt cuprinse grupul de dialecte din jurul lacului Balaton, cel din nordul regiunii de la vest de Dunăre, cel de la Dunărea de nord și cel din ținuturile Csallóköz
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
Balaton, cel din nordul regiunii de la vest de Dunăre, cel de la Dunărea de nord și cel din ținuturile Csallóköz din Slovacia și Szigetköz. Este o regiune mai apropiată de limba comună decât cea din Transdanubia occidentală. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv devine "-nyi" ("írnyi" vs. "írni" „a scrie”) și desinențele complementelor de loc îl pierd pe l, vocala lor închizându-se, dar rămânând lungă: "a házbú" vs. "a házból" „din casă”, "a tetőrű" vs. "a tetőről" „de pe acoperiș”, "az
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
regiune aparțin două grupuri de dialecte din județul Somogy (de centru și de sud), și două din județul Baranya (de nord și de sud). În ultimul se includ și cele din provincia istorică Slavonia din Croația. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv este "-nyi", dar sunt și alte particularități în morfologia verbului în Baranya și Slavonia: În Sudul Marii Câmpii sunt cuprinse grupul de dialecte din zona orașului Baja, cel din zona orașului Szeged și cel din ținutul Kiskunság. Aparțin
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
Szeged și cel din ținutul Kiskunság. Aparțin tot de această regiune dialectele maghiare din Voivodina (Serbia), din județul Arad și din județul Timiș. Particularități de pronunțare: În această regiune cade consoana finală a desinenței "-hoz/-hez/-höz" „la” și a sufixului "-szor/-szer/-ször" „de ... ori”, iar vocala acestora se lungește: "a házhó vs. "a házhoz „la casă”, "ötsző vs. "ötször „de cinci ori”. Ca și în regiunea Transdanubia centrală, desinențele standard "-ból/-ből", "-ról/-ről", "-tól/-től" devin "-bú/-bű
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
mai diverse domenii. Exemple: "sztomák" vs. "gyomor", "frikosz" vs. "félős", "kozsok" vs. "bunda", "kozonák" vs. "kalács", "kumnáta" vs. "sógornő", "odáje" vs. "szoba", "bosztán" vs. "tök", "kurka" vs. "pulyka", "dálta" vs. "véső", "kálendár" vs. "naptár". Este specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, unele specifice dialectelor, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ci și adjectivelor și adverbelor. Exemple: "lányikó vs. "lányka" „fetiță”, "botóka vs. "botocska" „bețișor”, "hosszukó (fără echivalent standard) „lunguț”, "könnyüd (fără echivalent
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
specifice dialectelor, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ci și adjectivelor și adverbelor. Exemple: "lányikó vs. "lányka" „fetiță”, "botóka vs. "botocska" „bețișor”, "hosszukó (fără echivalent standard) „lunguț”, "könnyüd (fără echivalent standard) „ușurel”. Sufixul diminutiv "-ka/-ke" chiar a devenit marca femininului la etnonime, pe când în maghiara standard acesta se marchează cu corespondentul lui „femeie” sau „fată”: "magyarka" vs. "magyar nő" „unguroaică”.
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
poate cauza arsuri. "ii", derivați ai fenolului, sunt compuși în care grupa funcțională -OH este legată de un atom de carbon aparținând unui nucleu aromatic. Numele fenolilor se formează prin adăugarea prefixului "hidroxi-" la numele hidrocarburii aromatice sau prin adăugarea sufixului "-ol" la rădăcina numelui hidrocarburii și ei fac parte din grupa fenolilor. Fenolul este de fapt un benzen la care s-a substituit o grupare hidroxilică, de acea are un caracter ușor acid. El are punctul de topire de ca
Fenol () [Corola-website/Science/304788_a_306117]
-
că o trăsătură ce ține de uniunea lingvistică balcanică. Morfemul specific al conjunctivului românesc este conjuncția "să". În afară de "să", la acest timp conjunctivul mai are ca morfem desinența persoanei a treia singular și plural, care provoacă și schimbări fonetice în sufixul pe care il au unele verbe. La celelalte persoane sunt aceleași desinențe că la prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
fi stocate drept fișiere. În funcție de scopul și semnificația datelor unui fișier, dar și de organizarea lor internă, fișierele se creează într-unul dintre numeroasele formate predefinite. În lumea lui MS Windows și Unix numele fișierelor conțin de obicei și un sufix numit extensie de fișier. Dacă de exemplu numele fișierului este "desen 3.ppt", atunci sufixul „.ppt” constituie extensia numelui fișierului. De obicei extensia exprimă chiar formatul fișierului, în acest exemplu fiind vorba de formatul principal folosit de către programul de desenat
Fișier () [Corola-website/Science/305647_a_306976]
-
lor internă, fișierele se creează într-unul dintre numeroasele formate predefinite. În lumea lui MS Windows și Unix numele fișierelor conțin de obicei și un sufix numit extensie de fișier. Dacă de exemplu numele fișierului este "desen 3.ppt", atunci sufixul „.ppt” constituie extensia numelui fișierului. De obicei extensia exprimă chiar formatul fișierului, în acest exemplu fiind vorba de formatul principal folosit de către programul de desenat Microsoft PowerPoint. Inițial extensiile erau alcătuite dintr-un punct urmat de 3 caractere, așa de
Fișier () [Corola-website/Science/305647_a_306976]
-
funerar din Balcani, lucru care indică o comunitate de mari dimensiuni. În Craiova de azi se află ruinele străvechii reședințe a tribului geto-dac a Pellilor. Toponimul Pelendava are rădăcina "peled" - care înseamnă umed (legat de așezarea în lunca Jiului) și sufixul "dava" - care înseamnă cetate, așezare, localitate. O altă teorie susține că toponimul Pelendava ar reprezenta o formă coruptă: (A)pelen-dava sau (A)polon-dava, a lui Apollo, formă legată de cultul soarelui. Mircea Eliade în "Istoria Religiilor" sugera prezența cultului lui
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
locul lor de articulare: vocale anterioare ("i, í, e, é, ö, ő, ü, ű") și vocale posterioare: "a, á, o, ó, u", "ú". Majoritatea cuvintelor, în principal cele moștenite și împrumuturile vechi, au vocale numai anterioare sau numai posterioare. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din cuvântul la care se adaugă. Bunăoară, desinența cazului dativ are variantele "-nek" (cu vocală anterioară) și "-nak" (cu vocală posterioară). Prima se poate adăuga unui cuvânt ca "ember" „om
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
se poate adăuga unui cuvânt ca "ember" „om”, dând "embernek" „omului”, a doua unui cuvânt ca "anya" „mamă”, rezultând "anyának" „mamei”. Mai există și o armonizare după caracterul rotunjit sau nerotunjit al vocalelor, referitor numai la cele anterioare. Astfel, unele sufixe au și o a treia variantă pentru cuvintele în care ultima vocală este anterioară rotunjită, adică "ö, ő, ü" sau "ű". Un asemenea sufix este cel care corespunde prepozițiilor din limba română „la, spre”: "ember" „om” → "emberhez „la om”, "anya
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
o armonizare după caracterul rotunjit sau nerotunjit al vocalelor, referitor numai la cele anterioare. Astfel, unele sufixe au și o a treia variantă pentru cuvintele în care ultima vocală este anterioară rotunjită, adică "ö, ő, ü" sau "ű". Un asemenea sufix este cel care corespunde prepozițiilor din limba română „la, spre”: "ember" „om” → "emberhez „la om”, "anya" „mamă” → "anyához, dar "föld" „pământ” → "földhöz" „la pământ”. Acestea sunt cazurile cele mai generale, existând și altele, regulile armoniei vocalice fiind destul de complexe și
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
prin urmare: "metsä" „pădure” → "metsässä „în pădure”, "talo" „casă” → "talossa „în casă”. În turcă de asemenea, vocalele se împart în privința armoniei vocalice în anterioare și posterioare, iar vocalele se armonizează după prima din cuvânt. De pildă, pluralul formându-se cu sufixul având variantele "-ler" și "-lar", cel al următoarelor cuvinte este: "ev" „casă” → "evler „case”, "at" „cal” → "atlar „cai”.
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
și sensul lexical este un mijloc important de marcare a aspectelor și a modurilor de acțiune. În aceste limbi, ca și în cele slave în general, aspectele și modurile de acțiune sunt exprimate mai ales prin afixe, adică prefixe și sufixe, respectiv lipsa acestora. Se formează verbe perfective din imperfective și verbe imperfective din perfective, alcătuindu-se astfel perechi. Verbe perfective din imperfective se formează în două feluri: Verbe imperfective din perfective se pot forma: Sunt relativ puține verbele al căror
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]