3,177 matches
-
proprietarului. Un câine foarte drăguț. Nu e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a oprit brusc din urcat. Hugo a văzut cu inima strânsă că bărbatul se holba la bestia iadului care făcea ture, cu intenții letale, între sufragerie și hol. Zgâriind parchetul cu ghearele, animalul s-a uitat în sus, pe scară, la Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și așa o provocare. Alice nu mai avea nevoie s-o și vadă plecând cu scaunul. Acum însă Alice s-a decis să-i dea drumul din chingi și să pună capăt chinurilor copilului, care s-a târât imediat către sufragerie. Unde lucra Jake. Birourile revistei La Gunoi! erau, temporar, neutilizabile datorită a ceea ce directorul revistei descrisese ca fiind „o mare cantitate de materiale cu potențială valoare, care urmau să fie reciclate“. Materialele respective ocupau acum redacția. Alice se bucurase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei avusese dreptate. Oare de ce entuziasmul perfect admirabil al lui Jake privind conservarea și reciclarea se transformase în obsesia de a scotoci prin tomberoane în căutarea gunoaielor altor oameni? —Hei, Al! Vocea enervată a lui Jake s-a auzit dinspre sufragerie. — Vino s-o iei pe Ro, da? Nu pot să fac nimic dacă se învârte pe-aici. Alice a plecat în căutarea fiică-sii. — A cam venit timpul să tragă un pui de somn, a zis ea legănând fetița în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Toate paharele noastre sunt din cristal cu modele, a urlat el. Se pare că Amanda n-a cumpărat nimic altceva, lua-o-ar naiba! — Dar trebuie să ai ceva. Măcar un borcan gol de gem? Privirea lui Alice a măturat sufrageria. Peste tot nu vedea decât borcane de gem - folosite pe post de sfeșnice, umplute cu pământ și folosite ca piedică de ușă, așezate pe șemineu pe post de pușculițe sau pline cu dopuri și bucățele de hârtie. —Al, îți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să scot piureul cu dalta. Alice a zâmbit. —Ai avut alte griji. Se poate spune și așa, a zâmbit și Hugo, strângând în brațe cu grijă și afecțiune copilul acum adormit. I-a făcut semn lui Alice să meargă în sufragerie. — Ia loc. Eu mă duc să-l pun pe Theo în pat. Servește-te cu ceva de băut - sunt niște sticle pe undeva. Hugo se întreba exact unde. Cândva, Amanda întreținuse o tavă cu băuturi bine garnisită, dar el golise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ceea ce Hugo și făcuse la exact cinci minute după ce desfăcuse jucăria din ambalaj. Dar Theo se pricepea să-i dea drumul la loc bestiei nenorocite. Din fericire, pentru moment animalul părea a fi destul de tăcut. Hugo s-a întors în sufragerie, la Alice. Aceasta stătea pe marginea canapelei, surâzând răbdătoare. Arăta obosită, dar tot încântătoare. Ba chiar mai încântătoare, și-a spus Hugo. Fiindcă motivele pentru care era obosită erau minunate prin ele însele. Așa, a râs Hugo frecându-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cealaltă a pus la fiert apa pentru penne, după care a pornit să găsească niște farfurii. Pentru prima dată în seara aia, a început să fluiere. —Cina! a strigat el la puțin timp după aceea. Când a adus farfuriile în sufragerie, Hugo strălucea. —Ce rapid ai fost, a remarcat Alice impresionată, luând farfuria care-i fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi își urcaseră picioarele, relaxați, pe măsuța din sufragerie. Hugo a realizat că era ocazia ideală s-o întrebe pe Alice cum mai mergeau lucrurile cu Jake. Faptul că el fusese cel care răspunsese la telefon nu putea să fie un semn bun, iar misterul referitor la ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Rosa. Decizia de a rămâne cu Jake nu fusese un succes. Nici din punctul de vedere al relației de cuplu, nici din acela al relației dintre Jake și fiica lor. Datorită timpului pe care Jake îl petrecea lucrând, încuiat în sufragerie, sau pe cel pe care îl petrecea făcând pe eco-justițiarul, Rosa începuse să se uite la el fără să-l mai recunoască. Hugo s-a aplecat peste masă cu o mină serioasă. Știu cum trebuie să procedăm. Crede-mă. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile în tricoul second-hand, decolorat și supradimensionat cu care era îmbrăcată. —Drobușor! a repetat Jake. Te referi la chestia aia cu care vechii celți se pictau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bani i-o fi dat? Își aduse brusc aminte de ziua în care ajunsese acasă cu nervii întinși la maximum (o altă editură, a câta oare?, îi transmisese că era mai bine să se apuce de altă meserie), intrase în sufragerie dorind să se îmbete ca un porc și să înjure societatea de consum, apoi dăduse peste Lucia, întinsă pe jos, plină de sânge și albă ca varul. Abia după ce sunase la salvare îi simțise mâinile pe spate și realizase farsa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o cantitate neglijabilă... Gândiți-vă la viața mea, poate fi distrusă mai curând decât ați crede. Se ridică, merse în bucătărie, deschise furios frigiderul - câteva din bilețelele Luciei își luară zborul ca niște păsări galbene și pătrate -, apoi reveni în sufragerie cu două beri. Îi pasă musafirului una, o desfăcu pe a sa, apoi sorbi cu nesaț. După ce bău, așeză doza pe măsuță și îl fixă pe interlocutor cu o privire de gheață. - Nu mi s-a mai întâmplat până acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fiere și meseria asta a scrisului, de-aia se apucă de băutură scriitorii, de-aia nu mor niciodată împăcați cu ei înșiși -, însă renunță să mai adauge vreun cuvânt. Altceva îi bântuia mintea, de câteva secunde. Se ridică, merse în sufragerie și apucă telecomanda. Apăsă un buton, apoi schimbă canalele până ajunse la cel de știri. - Te joci de-a Dumnezeu?, auzi vocea... Dacă banii sunt reali, iar tu știi că sunt reali, atunci de ce nu ai afla de la știri că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată de o umbrelă imensă anunță că pe o stradă dintr-un cartier aflat la periferia orașului se produsese un groaznic accident de circulație. Din primele cercetări efectuate la fața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
glorie a Alcatrazului a apus. Nici la Sing Sing nu ai cum să ajungi. Mă faci să zâmbesc, permite-mi acest moment de sinceritate. Se trezi vorbind singur, în timp ce gesticula (își dirija propriile gânduri, de ce nu?) și se plimba prin sufragerie. - Ok, accept ideea că nu sunt un criminal. Nu pot fi un criminal. Cel puțin încă nu sunt, fiindcă nimeni nu știe că eu am scris rândurile despre agentul imobiliar lovit de o mașină. Dar geamantanul? Despre geamantanul acela plin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste picior și îți spun ceea ce nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu caută insula izbăvitoare, ci victima izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bani. Teancuri, teancuri, bancnote mici, serii disparate... Îl durea îngrozitor capul și își spuse că încă un pahar ar putea să rezolve situația delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar dorința stătea agățată de gâtul lui ca o femeie, ca o iederă cu ramuri din carne. Îl încolăcea, strânsoarea devenea din ce în ce mai supărătoare, dacă nu iei o decizie rapidă o să te sufoci. Nu dorea decât să bea, să bea, să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană. Cel puțin deocamdată, acum nu simt nicidecum nevoia să o iau de la capăt. Pătrunse în sufragerie și observă imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu va reuși să-ți mai pună dinții la loc. Dispari! Totuși, un gând nu-i dădea pace. Văzuse cu ochii lui. Un agent imobiliar îi sunase la ușă, băuse o bere, plecase prin grădină, lăsase geamantanul cu bani în sufragerie, geamantanul udase un pic covorul, îl dusese în debara, îl deschisese, banii erau acolo, bancnote mici, serii disparate. Spuseseră la știri că agentul ăla fusese lovit de o mașină, așa cum scrisese el în manuscris. Jeepul Omului cu Tatuaj staționase în fața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi cea mai bună soluție, la acea oră, în acea zi ploioasă. Intră în bucătăria spațioasă, aprinse focul, puse ibricul (un ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra ochiului. Reveni în sufragerie exact în momentul în care flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie vreun geam deschis și fără ca gazele să fie oprite din cauza unei nedorite avarii? Nu are importanță. Chiar nu are. Faptul în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prelingere răutăcioasă putea fi simțită mai ales când În jur era liniște. Adina Dabija 16 odată, când aveam cinci ani și trebuia să stau acasă pentru că luasem pojar de la grădiniță, mama m-a găsit bătând cu pumnii În geamul de la sufragerie, urlând de groază. De atunci nu m-a mai lăsat niciodată singură În casă. mă lăsa mereu cu o fată din vecini, care era la liceu și care Îmi făcea un griș cu lapte delicios, subțire și plin de cocoloașe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
greutate, să mi-o Împrumute. Janet era un apărĂtor vajnic al tuturor obiectelor din casă, inclusiv al mașinii de scris - le făcea Șaman 43 husă fiecăruia În parte. După ce am terminat de bătut totul la mașină, m-am dus În sufragerie să i le citesc. După primele versuri, Janet, care tocmai cârpea niște ciorapi, mă opri, revoltat : „PĂi, ce, astea-s poezii ? Stai să-ți citesc eu o poezie adevărată !“. Se ridică de la mașina de cusut și deschise sertarul de jos
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Din nefericire, n‑am prea avut de ales. Când aveam șapte ani, tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați Îmbrăcați În costume. Mama i‑a poftit În sufragerie și a Închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându‑și părul din cap. Cei doi bărbați și‑au scos șepcile și au coborât repede scările. Am Înțeles atunci că rămĂseserăm doar noi doi, eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați Îmbrăcați În costume. Mama i‑a poftit În sufragerie și a Închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându‑și părul din cap. Cei doi bărbați și‑au scos șepcile și au coborât repede scările. Am Înțeles atunci că rămĂseserăm doar noi doi, eu și sora mea, cu mama. Din acel moment nu am mai pus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
păstoase, a căror prelingere răutăcioasă putea fi simțită mai ales când în jur era liniște. Odată, când aveam cinci ani și trebuia să stau acasă pentru că luasem pojar de la grădiniță, mama m-a găsit bătând cu pumnii în geamul de la sufragerie, urlând de groază. De atunci nu m-a mai lăsat niciodată singură în casă. Mă lăsa mereu cu o fată din vecini, care era la liceu și care îmi făcea un griș cu lapte delicios, subțire și plin de cocoloașe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]