3,231 matches
-
mai bun. Când mama exersa, eu n-aveam voie să calc în sufragerie. Era mai rău ca atunci când tata își asculta postul de radio străin, dar nu atât de rău ca atunci când ne vizita sectoristul. Ba era închisă bucătăria, ba sufrageria, ba nu trebuia să faci gălăgie. Mai întâi mama punea vioara pe pat, pe urmă se așeza alături și își trecea palmele ca o mângâiere peste tocul de piele, căutând pe pipăite, în spate, capătul fermoarului. Îl trăgea de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
violonistului de la dezmierdarea viorii n-are nimic de-a face cu un sărut supt. Pe acela îl primești de la fete. Vioara era foarte ușoară. De neînțeles că se cânta așa greu la ea. Mama o acorda. Când ea cânta în sufragerie Ceaikovski, eu mă gândeam: „Acum, mama dansează Lacul lebedelor în jurul mesei”. Uneori Ceaikovski era așa trist, că îți venea să-l trimiți la un bar, cum făcea Pietro când se certa cu nevasta. Acolo el s-ar fi ales cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și de signora Maria. Le lăsasem pe toate în urmă, la distanță de trei ani jumătate și un cutremur. Între timp, mama și tata își reproșaseră tot ce era posibil, iar postul de radio interzis ceruse zilnic, la noi în sufragerie, libertate pentru poporul nostru. Vară de vară, ciorile părăseau câmpia în asfințit, ca să se strângă în oraș seara și praful acoperea frunzele arborilor cu o pulbere fină. An după an, în august, orașul mirosea a friptură și nenumărate mâini învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Pietro; atunci aveam deodată în nări mirosul lui Toni, iar duminica Parcul Central mirosea ca și campo sportivo. Orice ochi albaștri ne aminteau de ochii lui Pietro și orice fotografie de nuntă avea ceva din fotografia de pe perete, din sufrageria familiei Flumian. Acum, melancolia mea avea legătură cu Lea. După duminica petrecută împreună la râu, ne-am văzut adesea. Mergeam alături prin cartierul pustiu sau o invitam la o înghețată, la cafeneaua Flora. Prezența ei îmi dădea sentimentul că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe mine oricând. Ea și-a retras piciorul înapoi, chicotind. S-a ridicat și a spus din nou „Ei, frățioare”, a fugit de lângă mine și eu am fugit după ea. Așa am făcut cunoștință rând pe rând cu bucătăria, culoarul, sufrageria și dormitorul. Am trecut în goană pe lângă fotografiile părinților și bunicilor, iar la vitrina cu bibelouri de porțelan am apucat-o de șolduri și ne-am prăbușit amândoi în fotoliu. Eu am alunecat încet la pământ, ea a rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
film cu niște scene de dans, cum să spun, speciale. Așadar, în anii șaizeci, economisisem suficienți bani ca să-mi pot cumpăra un televizor. Crede-mă, îți aducea lumea în casă. Aparatul acela era mândria mea și l-am așezat în sufragerie, la loc de cinste. În orașul nostru m-am numărat printre cei dintâi care au avut în casă așa ceva și vestea s-a răspândit repede. Curând, prietenii au început să mă viziteze seară de seară, ședeam înșirați cu toții pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
căci faima sânilor lui Eckberg ajunsese la noi cu mult înaintea filmului. Au mâncat toți niște sandvișuri, care au fost exact așa cum pot fi sandvișurile pregătite de un burlac. Când au dat drumul la film, seara târziu, în mica mea sufragerie n-ai fi avut unde să arunci un ac, căci din păcate arhitecții noștri socialiști nu-i luaseră în calcul pe italieni și filmele lor, nici pe actrițele blonde cu sânii mari. Cei mai mulți dintre oaspeți ședeau pe podea, câțiva își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în același timp făceam eforturi să pricep acțiunea filmului, când deodată am simțit niște sâni în spatele meu, cum să-i spun, era ca la dans, dar de data asta în spate. În fine, ca să nu mai lungesc povestea, zgomotul din sufragerie creștea mereu, căci musafirii se întrebau unii pe alții ce-și vorbesc personajele și fiecare avea o presupunere sau o idee. Însă eu și femeia aceea am avut o seară veselă împreună, n-am să-ți spun unde și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru socialism. Rămâi cu capul pe umeri. Acum du-te și spală-te pe dinți și pe urmă tulește-o în pat.” Când s-a întors mama acasă, i-am auzit vorbind cu glas scăzut încă mult timp, apoi în sufragerie s-a stins lumina și tata a venit la culcare. DESPĂRȚIREA Bunica a ieșit din bucătărie. Când a dat cu ochii de mine, s-a apropiat întinzând amândouă brațele. Purta ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din copac. Vorbise deseori despre avionul care avea s-o ducă și pe ea în America. În ziua aceea, ea arăta ca și cum avionul tocmai s-ar fi zdrobit de Statuia Libertății, iar sfărâmăturile lui ar fi zăcut la voi în sufragerie.” „Bunico, ai fi crezut că vom mai ieși vreodată din țară?” „Bineînțeles. Și faptul că se întâmplă chiar mâine mă întristează. Pentru mine sunt tristă, fiindcă un om bătrân are nevoie de tovărășia altora, ca să nu moară. Singur și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zecelea element din tabel. Dar așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi curgă ceva în pantaloni, o să fie altfel decât atunci, cu Lea. Și nici cârpitul pantalonilor n-o să-mi poată ajuta cu nimic. Azi de dimineață tata m-a deșteptat în mare grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte lucruri le cărase tata pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie la repezeală, nici unul din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate pungile cu provizii. Mama a tras toate perdelele, pe fiecare mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am grăbit să aprob, dând din cap. De câteva săptămâni, tata ne dăscălise întruna: „În cazul când vă întreabă cineva: plecăm la munte. Vizităm mânăstirile sau așa ceva. Ori mergem la mare, la rude. S-a înțeles?” Stăteam toți trei în sufragerie, vorbind mai mult pe șoptite. Mama și cu mine dădeam din cap. Acum ne-am împotmolit la graniță. Tata a dispărut de zece minute. A spus: „Merg să-l caut pe Ilie”. Ilie e un vameș căruia tata i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi permis fără banii lăsați de tatăl meu. Mi-a luat aproape zece ani să-l transform într-o casă adevărată. Am schimbat ferestrele ca să intre lumina în partea întunecoasă și umedă de la subsol, am dărâmat peretele dintre cele două sufragerii mai mici pentru a face o singură încăpere și am transformat micuța grădină într-un fel de terasă în prelungirea camerei de zi. Toată mobila a fost luată la mâna a doua, dar am recondiționat, vopsit, acoperit și îmbrăcat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se pregătea să comenteze despre goliciunea restului apartamentului, când am exclamat: —Mă duc să vă aduc ceva de băut! Amândoi au tresărit la tonul neobișnuit de ridicat al vocii mele. Mark și cu mine ne-am plimbat între bucătărie și sufragerie încercând să nu ne atingem. Și nu a fost deloc așa ușor cum poate părea, cu Lynn și Harry agitându-se în mijlocul sufrageriei, cu Lisa apărând pe neașteptate în bucătărie și lumânările care amenințau să se răstoarne la cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tonul neobișnuit de ridicat al vocii mele. Mark și cu mine ne-am plimbat între bucătărie și sufragerie încercând să nu ne atingem. Și nu a fost deloc așa ușor cum poate părea, cu Lynn și Harry agitându-se în mijlocul sufrageriei, cu Lisa apărând pe neașteptate în bucătărie și lumânările care amenințau să se răstoarne la cea mai mică mișcare. Tot ce lipsea ca să fie o cursă cu obstacole în toată regula era povestea cu dusul oului în lingură. Trebuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
consultate permanent. —Jenny! Ce s-a întâmplat? Mark? Mătușa Lynn? Inima lui Harry? Am urmat-o înăuntru, având grijă să-mi dau jos pantofii întâi și să pășesc numai pe plasticul care acoperea mijlocul covorului din hol. Kieran era în sufragerie, turnându-și un pahar sănătos de vin. —Jenny, nu știam că urma să vii la noi. Dacă mi-ar fi pus un clopot în jurul gâtului și mi-ar fi înmânat o pancartă pe care scrie IMPURĂ, nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă mir că fusese atât de furios în legătură cu mesajele de miercuri seara, când el tocmai făcuse acest gest de generozitate în favoarea mea. Phil mă luă de braț. — Hai să bem niște șampanie. Lisa și cu mine l-am urmat în sufragerie, unde se afla masa luxos aranjată pentru patru persoane. Suntem doar noi patru? întrebă Lisa neliniștită, dând glas propriilor mele neliniști. Nu știam la cine altcineva să ne așteptăm, dar perspectiva acestei cine intime era tristă. —Și miercuri am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spune o mică rugăciune în speranța că nu le-am făcut un prea mare deserviciu nasului meu lung și frunții înalte. Îmbrăcată cu pantalonii și maioul verde care-i plăcuseră lui Ed, mi-am înșfăcat geanta și am intrat în sufragerie, unde Lynn făcea curat din nou. —Mătușă Lynn, ce faci? Apartamentul e încă imaculat de la ultima ta vizită. Lynn țâțâi nemulțumită. Dar ai zis că ai invitați la cină în seara asta. Așa că m-am gândit să șterg puțin praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mulțumesc oricum. Cred. Danny, ți-i prezint pe Ed și pe mătușa mea, Lynn. El îi salută pe toți cu căldură, iar apoi mătușa Lynn își intră în rolul de gazdă, turnând în pahare și făcând drumuri între bucătărie și sufragerie. Danny se așeză într-un fotoliu trăgând-o pe Maria la el în brațe. Mă bucuram s-o văd atât de fericită și de iubită. Îmi doream să fac și eu același lucru cu Ed, dar cu mătușa Lynn acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
real, prea pământean pentru mine. Am fost salvată de la interogatoriul prelungit al Mariei de Lynn, care a venit în bucătărie să întrebe de ce le trebuie atâta timp la două persoane ca să găsească o lingură. În timp ce Maria se întorcea ascultătoare în sufragerie, eu mi-am pus toate întrebările pe care prietena mea nu apucase să mi le pună. Bun, sinceră să fiu, sentimentul predominant din după-amiaza respectivă fusese unul de rușine și stinghereală. Mă simțisem lipsită de experiență și naivă, dureros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la rândul lor și-ar dori să facă altceva. O, și o mătușă care se află aici din Dumnezeuștie-ce motive. Trufe de ciocolată de casă! Lynn purta tava cu mândrie ca pe un nou-născut. Dacă vreți, putem bea cafeaua în sufragerie și să începem să jucăm. Așa putem avea timp de două sau trei jocuri. Maria își dădu ochii peste cap nefericită. După această seară, îi voi datora o grămadă. Până la ora 11, îmi notasem mental să nu mai las niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce să fac și am fost de acord. Am încercat să par încântată în timp ce deschideam ușa de la intrare. Habar n-aveam la ce să m-aștept, dar, cel puțin, nu vor fi boxeri incriminatori care să zacă pe podeaua din sufragerie. Avusesem grijă să ținem apartamentul curat și gol în caz că am fi avut oaspeți neanunțați. Oricum nu a contat pentru că pe Ed nu-l interesau detaliile. S-a grăbit spre baie dându-mi astfel câteva minute să mă asigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fel de instrumente de bărbierit. Și chiar dacă ar fi fost niște vestigii, mi-ar fi fost ușor să-i explic că au rămas de la Mark. Ce s-a întâmplat? am întrebat, urmându-l pe Ed care se îndrepta furios spre sufragerie. Când s-a întors spre mine, avea în mână una dintre sticlele de șampon pentru lindini. Pe ea era un post-it de care uitasem complet. Ed mi-l arătă, deși știam deja ce scrie pe el. MARK, NU UITA CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
te pună pe picioare. Așa mai vii de-acasă. O bău cu entuziasm și păru chiar că l-a ajutat să termine supa. În timp ce el își făcea de lucru cu castronul mare de supă, eu m-am plimbat în jurul micuței sufragerii, fascinată de sutele de poze de pe pereți. —Fiica și soția ta? am întrebat, arătând spre un portret mărit care, judecând după haine, fusese făcut acum douăzeci de ani. Aș fi putut să fiu eu și mătușa Lynn sau chiar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]