2,421 matches
-
iubit neprihănirea și ai urît nelegiuirea. 10. Și iarăși: "La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul, și cerurile sunt lucrarea mîinilor Tale; 11. Ele vor pieri, dar Tu rămîi, toate se vor învechi ca o haină; 12. le vei face sul ca pe o manta, și vor fi schimbate; dar Tu ești același, și anii Tăi nu se vor sfîrși." 13. Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: "Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
aceea, cînd intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; 6. n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. 7. Atunci am zis: "Iată-Mă (în sulul Cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!" 8. După ce a zis întîi: "Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat", (lucruri aduse toate după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul de Aragon optează pentru sipețelul de argint și găsește înăuntrul lui desenul unui cap de idiot care se strâmbă la el clipind din ochi (a blinking idiot), mutra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pentru sipețelul de argint și găsește înăuntrul lui desenul unui cap de idiot care se strâmbă la el clipind din ochi (a blinking idiot), mutra unui țicnit (a fool’s head) în care își recunoaște propria imagine, în timp ce textul de pe sul vorbește de data asta despre cei ce, alergând după umbre, merită să primească doar umbre. Oare desenul acesta nu este o altă mască a morții, în dimensiunea ei derizorie? În sfârșit, în sipețelul de plumb deschis de Bassanio stă închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu-i la mine! Azvârli o pernă. Iancu o prinse din zbor și, după o calculată clipă de gândire, alese tot colțul divanului. Se târî pe coate până acolo, se uită, dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un mare afiș pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un mare afiș pentru un spectacol și din el căzu un bilet. ― Pentru mine? Un bilet pentru mine? Nicolache, m-ai scos din mormânt, mi-ai redat viața, mi-ai dat împărtășanie! Continuarea se petrecu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa cum îl știa dintotdeauna. În uniformă impecabil călcată, bărbierit, pudrat, parfumat, cu părul grizonat proaspăt tuns și uns cu pomadă. Stătea cu mâinile la spate și privea peste capul funcționarului, cu expresia imobilă, indiferentă a unui veritabil militar. Nacealnicul scoase sulul de hârtie, îl desfășură și așeză pricazul pe o măsuță. Kutuzov îl citi stând în picioare. Vedea mai bine de la distanță. Apoi luă din mâna omului pana deja înmuiată în cerneală și, fără să-i arunce acestuia nici măcar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răcoritor... Prințul refuză. Cum doriți! Vă pot asigura că totul este pregătit, continuă Luciano. A mai rămas doar un mic amănunt: fundalul pentru portretul Alteței Voastre. Bătu din palme și imediat apărură doi servitori care duceau în cârcă mai multe suluri de covoare. La indicația lui Luciano, cei doi lăsară sulurile jos și, sub privirile prințului, desfășurară, pe rând, covoarele. Manuc trăi un al doilea moment de emoție puternică. Dinaintea lui nu erau doar simple covoare, nu erau flori, drumuri, pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
este pregătit, continuă Luciano. A mai rămas doar un mic amănunt: fundalul pentru portretul Alteței Voastre. Bătu din palme și imediat apărură doi servitori care duceau în cârcă mai multe suluri de covoare. La indicația lui Luciano, cei doi lăsară sulurile jos și, sub privirile prințului, desfășurară, pe rând, covoarele. Manuc trăi un al doilea moment de emoție puternică. Dinaintea lui nu erau doar simple covoare, nu erau flori, drumuri, pietre, sălașuri, ruine, cetăți sau ziduri de biserici, turme cuminți, pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de sânge și în a reduce totul la un egalitarism josnic, declarând că oricine își poate cumpăra funcții și demnități. Clătină capul. Nu, nu era același lucru. Se îndreptă spre tainița din perete. O deschise și scoase de acolo un sul mare înfășurat cu un șnur roșu de care atârna pecetea Văcăreștilor. Îl desfășură pe măsuța de la fereastră. Și în gesturile ei nu era doar grija de a nu sfărâma hârtia veche, aproape arsă de trecerea timpului, ci și multă considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noastre, fu scoasă cu zgomot, și cei doi ofițeri intrară, pe întuneric, zăngănind din pinteni și din săbii, urmați de paznic, cu legătura cheilor în mână. Gheorghe Chihaia aprinse un colăcel de lumânare galbenă, la lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
punga, ș-am s-o tai cu briciu’. Uh-haa“ Ochelarii de soare urmăriră femeia cum coboară din autobuz și se pierde în mulțimea care aștepta în stație. Undeva, în spatele oamenilor, se iscase o discuție. Un om cu un ziar făcut sul în mână îl lovea pe un altul care purta barbă roșie și pantaloni scurți. Omul cu barbă îi părea cunoscut. Pe Jones îl cuprinse neliniștea. După fantoma cu șapcă verde, se ivea acum mutra asta pe care nu o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius, cu fularul fluturând orizontal în urma lui, ca steagul unui clan scoțian pornit la luptă. De umăr îi atârna un aparat ieftin de filmat și sub braț avea o legătură care se dovedi a fi un cearșaf de pat făcut sul. — Astăzi ați venit foarte devreme, domnule Reilly. — Ce vreți să spuneți? Totdeauna vin la ora aceasta. — Da, desigur, spuse cu umilință domnul Gonzalez. — Vă închipuiți că am venit aici devreme cu un anumit scop? — Nu, eu... — Spuneți-mi-o deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de urgie pe toată oștirea lor: El le nimicește cu desăvîrșire, le măcelărește de tot. 3. Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu, și se topesc munții de sîngele lor. 4. Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, și toată oștirea lor cade, cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin. 5. Căci sabia Mea, zice Domnul, s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care pînă atunci fusese Încremenită Într-o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvîntă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să-l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o serie de rochițe de stradă amestecate cu surorile lor de gală, toate Întinse pe masă, toate evident noi; (3) un sul de tul care și-a pierdut demnitatea și s-a Înfășurat șerpește pe toate obiectele din jur: și (4) pe cele două scaune micuțe, o colecție de desuuri ce desfide orice descriere. Ne-ar plăcea să citim nota de plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se sacrificase surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l ascultau: aura ca de borangic atârnată deasupra patului și forma aceea familiară de la fereastră. Sacrificiul, prin Însăși natura sa, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și o cârtiță comunistă, ești pe cai mari. Ești un om făcut, băiete! Sper că îți dai seama. Danny simți satisfacția care emana dinspre procuror. Se hotărî să ascundă dosarul și fotografiile cu sângele împroșcat pe pereți în spatele covorului făcut sul în debaraua de pe hol. — Îmi dau, dar nu vreau să mi-o iau în cap. Când fac prima mișcare? — Poimâine. Cred că i-am adormit pe cei din AUFT cu articolele din ziar și cu materialele de la radio. Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încolăcit, al cărui trup însuși este labirintul. Comentând o gravură a lui Albrecht Dürer, Lupta Sf. Mihail cu balaurul, Edgar Papu scrie : Lucrarea înfățișează o înfruntare încordată și penibilă cu multiplele, aproape infinitele componente organice ale acelei bestii, în cuprin- sul unui colcăitor labirint de capete hidoase, de membrane respin- gătoare, de gheare uriașe și de țesături cutanee reptilice, încrețite în mișcări spasmodice (123). Vezi și legenda cosmogonică românească, deja citată, cu șarpele primordial plasat de zeul demiurg în Cosmos sub
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
copacii doborâți erau fie tăiați ca lemn de foc și stivuiți în jurul caselor ca într-o întăritură de pământ, fie erau folosiți ca să ardă cărbune. Îmbrăcat la fel ca și ceilalți în momohiki și în hangiri cu mâneci ca niște suluri, samuraiul muncea toată ziua tăind ramurile uscate cu toporișca și doborând trunchiuri de copaci cu ferăstrăul. Era mulțumit că atunci când muncea doar cu trupul, nu se mai gândea la nimic. Pe drumul de întoarcere către casă împreună cu Yozō și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar nu avu nici un efect, ceea ce mă îngrijoră imediat; cât m-am îmbrăcat afară, în anticameră, fetița și doctorița au rămas lângă aparat, discutând indescifrabil, revenind în anticameră unde tovarășa Rumianțeva puse ștampila peste EKG-ul meu și-l făcu sul, înmânându-mi-l suspect de surăzătoare, „în numele lui Anton Pavlovici Cehov”. „I-am spus că ați fost aseară la Kaminska...”, îmi explică Netocika, dar de cum am ieșit din cabinet am așezat-o pe banca din fața ușii și i-am cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acest simplu Silviu) ca să-l întrebe cum mi-a ieșit EKG-ul și aflase că e totul în ordine; i-am arătat imediat - ca un puer care îi dă tatălui său termometrul, să vadă și paterul că are 36,8 - sulul electrocardiogramei, nu se pricepea, nu-l interesa, „mai bine reține că fata lui Silviu te consideră cel mai simpatic român ajuns la Moscova...”, „hai, gata, la masă!” ne porunci contabilul; m-am dus cu ei precizându-le că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase în pielea goală pe fiica lui Caiafa, preoteasă în acel moment (sic!). Iată motivele condamnării sale la moarte. Vom vedea imediat legătura cu subiectul nostru. Iuda, spune apocrifa, era nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
etapa finală). Lucrurile sunt confirmate de următorul fapt: conținutul textului dinăuntru nu poate fi revelat decât după desfacerea ultimei peceți, a șaptea. Așadar, până în acest moment, viziunile sunt scrise pe fața exterioară a cărții (de fapt, este vorba despre un sul împăturit). Iată grila de lectură derivată din interpretarea lui Bornkamm: - Capitolele 6,1-8,1: partea din afară, nepecetluită; - Capitolele 8,2-22,5: partea pecetluită. Secțiunea 8,2-22,5 nu constituie un șir de viziuni coerente, legate una de alta după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin sugestie, fragmentar (8,2-14,20); într-o formă finală și completă (15,1-22,5). Sumara descriere din 6,1-8,1 trebuie înțeleasă ca o listă - vizibilă pe partea din afară a sulului pecetluit - a conținutului textului pecetluit (pe dinăuntru), care va fi dezvăluit abia după ruperea celei de-a șaptea peceți (secțiunea 8,2-22,5)139. * Apocalipsa lui Ioan, deși preia multe dintre „toposurile” apocalipticii iudaice, este o scriere originală. Câteva trăsături
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]