6,950 matches
-
se pronunța pentru o respingere totală a compromisului cu inamicul și pretindea, cu cinism, că nu se teme de război, fie și nuclear: chiar dacă ar fi murit jumătate din populația globului, argumenta Mao Zedong, imperialismul ar fi fost înfrânt și supraviețuitorii ar fi putut avansa în siguranță înspre comunism. Mai mult, Uniunea Sovietică era acuzată vehement de renunțarea la lupta pentru revoluția globală, de boicotarea ei în interiorul altor regimuri leniniste (cel chinez) și de adoptarea unei posturi revizioniste datorită acceptării tezei
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
SUPRAVIEȚUITORII Mărturii ale evreilor români care au supraviețuit Holocaustului Lector: Carmina Trâmbițaș Aceste interviuri au fost realizate de către Mihai Vakulovski (27), Ion Naval (6; Amen, Davidovici, Fulop, Mureșan, Freifeld, Adler) și Matei Petre (7; Ingeborg Goldschlager, Bertha Vextler, Acs Frima, Ruth
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
direct responsabilă pentru soarta evreilor din teritoriile ocupate de ea, printre care și Transilvania de Nord, este tot un mod de a diminua sinistrul bilanț. De asemenea, pentru a exonera regimul Antonescu sau, În general, orice autoritate românească, se socotesc supraviețuitorii ca tot atâția „salvați”, iar „salvatorii” sunt tocmai cei care i-au omorât pe ceilalți. Sau, sofismul cel mai respingător> se obiectează că majoritatea evreilor de a căror moarte au fost acuzați românii fuseseră exterminați În Transnistria, deci Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nici un guvern român din prezent sau din orice viitor nu va admite o continuitate cu regimul Antonescu. Aceasta era de spus Înainte de a ne arunca privirea supra acestor mărturii pe care Institutul Român de Istorie Recentă le-a cules de la supraviețuitorii Holocaustului din țara noastră. În cadrul programului de istorie orală pe care acest institut și l-a propus de la Întemeierea sa au mai apărut până acum două volume: Chipurile orașului, de Zoltan Rostas, și Memoria salvată, de Smaranda Vultur. Cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Zoltan Rostas, și Memoria salvată, de Smaranda Vultur. Cea dintâi dintre aceste culegeri de interviuri cuprinde sondaje În amintirile unor bătrâni bucureșteni, capabili să evoce aspecte din viața capitalei de la Începutul secolului trecut până În primii ani ai regimului comunist. Printre supraviețuitori, aleși din toate categoriile sociale, erau și evrei, alături de maghiari, germani, armeni, greci etc. A doua carte are drept subiect chiar istoria comunității evreiești din Banat, cu legăturile ei cu Europa Centrală și cu participarea ei la vicisitudinile acestei provincii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu mai puțin de 150.000 de documente provenite din arhivele Ucrainei și Republicii Moldova. Aceste materiale sunt acum accesibile cercetătorilor români, fără să mai fie nevoie ca ei să plece din București. În același timp, ancheta IRIR s-a adresat supraviețuitorilor Holocaustului și răspunsurile a patruzeci dintre ei se găsesc În acest volum. Jumătate se referă la deportarea În Transnistria, cealaltă jumătate urmărește calvarul evreilor din Ardeealul de Nord, unde ocupației maghiare i s-a suprapus În 1944 cea germană, ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-o ierte, Într-o noapte, după ce s-a trezit, tata a Întrebat-o ce a visat și ea spunea: „Lasă-mă, nu mă scula, nu mă scula, visez că plec acasă”. Mi se pare interesant. Fac interviuri și cu supraviețuitori ai Holocaustului din lagărele din Germania și nimeni nu-și amintește nici un vis. Nu știu. Visul nostru era să fie bine. (decembrie 2002) „Jidanii nu primeau nota zece” interviu cu Lya Schenker (n. 1929) Mihai Vakulovski: Doamnă Lya Schenker, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eliberare - a avut dreptul să vină și să-și ia familia, pe mine și pe băiatul meu, și să plecăm Înapoi În România. Și am plecat la el la Vatra Dornei. Ei, la Vatra Dornei s-au Întors destul de mulți supraviețuitori și acolo era un grup cu care ne vedeam. Dar mulți au plecat În Israel. La ora actuală, În Vatra Dornei au rămas, numărați pe degete, 6 sau 7 evrei, dintre care doar două prietene de-ale mele, două văduve
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În piept” interviu cu Laslau Grün (n. 1929) Mihai Vakulovski: Domnule Laslau Grün, pentru dumneavoastră acesta nu este nici pe departe primul interviu. Din păcate, motivul celor mai multe dintre ele nu e livresc, cultural, ci existențial, istoric, dumneavoastră fiind unul dintre supraviețuitorii Holocaustului. Acum vă e mai ușor decât la Începuturi? Laslau Grün: Trebuie să spun mai Întâi că foarte mult timp noi n-am vorbit despre Holocaust - În primul rând fiindcă era o temă tabu. Dar noi, după ce ne-am Întors
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Cluj, În gară, ne-am Întâlnit cu soră-mea, despre care nu știam absolut nimic. Vreau să vă spun că după eliberare, după două săptămâni deja apăruseră liste cu nume. Deci În lagărul din Landsberg se află nu știu câte sute de supraviețuitori cu următoarele nume: pac-pac-pac, din Ungaria, din Polonia, de nu știu unde, și atunci fiecare căuta să-și găsească o rudă sau ceva supraviețuitori. Noi n-am găsit pe nici o listă nimic. Trenul mergea până În Cluj. Când am ajuns În Cluj, tata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
după două săptămâni deja apăruseră liste cu nume. Deci În lagărul din Landsberg se află nu știu câte sute de supraviețuitori cu următoarele nume: pac-pac-pac, din Ungaria, din Polonia, de nu știu unde, și atunci fiecare căuta să-și găsească o rudă sau ceva supraviețuitori. Noi n-am găsit pe nici o listă nimic. Trenul mergea până În Cluj. Când am ajuns În Cluj, tata a Întrebat: „Nu știți ceva spre Reghin?” Un ceferist zice: „Dom’le, mergeți până acolo că este un tren de marfă care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În aer, ca să nu rămână urme, și erau vreo 300 de inși despre care au spus că ăștia și așa mor... O să spună soră-mea, nu spun mai mult... Și ea a venit mai repede acasă și, aflând că vin supraviețuitori, În fiecare zi mergea la gară. Și Într-o zi ne-a găsit. În Cluj am mai stat pe la rude, fiindcă am avut o familie care a supraviețuit ascunzându-se Într-o pivniță a fostului spital evreiesc, și acolo am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
extraordinar, pentru că majoritatea aveau haine militărești găsite pe undeva, lăsate... familiile erau sărace, a venit foametea din ’47... Ai auzit de foametea din Moldova, care s-a resimțit și la noi... Tatăl meu a făcut o carte de interviuri cu supraviețuitorii foametei de după război. Da, da, foametea aia... Cam asta a fost. După aceea am Început o viață legată de normalitate, am făcut facultatea la București, la sport, am făcut și sport, În ’59 fosta mea logodnică mi-a devenit soție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Thomson care m-a făcut să mănânc prima dată o gumă de mestecat. Și o Întrebare pentru final: care au fost urmările sociale majore ale faptului că ați fost În lagărele naziste? Situația după război era cam așa: unii erau supraviețuitori ai lagărelor, refugiați, ce știu eu, fiecare a avut câte ceva. Bine, nu se compara cu situația mea, dar toți eram Într-o situație... Țara era săracă, n-aveam eu ceva special. După câțiva ani, după ce ne-am mai refăcut, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nenorocești pe altul ca să supraviețuiești tu. Dar nu o făceam dinadins, nu o făceam conștient - asta era situația. Că n-aveai ce să faci cu un om leșinat sau pe moarte. Îl dezbrăcai și-l aruncai afară. Ăsta era tribunalul supraviețuitorului. Toți trei am ajuns la Buchenwald și Încă vreo jumătate din cei 14.000. Ne-au dezbrăcat... Eu aveam acolo... lucram cu scânduri, mi se infectaseră aceste două degete și aveam puroi, foarte urât, trebuia să taie... Și În frig
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au ajutat comunitățile evreiești de acolo și am ajuns În Ungaria, iar din Ungaria am venit apoi acasă. Pe 1 septembrie 1945 am ajuns la Cluj. Ce s-a Întâmplat cu restul familiei? Cum ați aflat despre ei? Au fost supraviețuitori care au fost cu ei și mi-au povestit ce s-a Întâmplat cu ei. Părinții, care erau mai În vârstă, au pierit la sosirea la Auschwitz, imediat. Doi frați Împreună cu unchiul, pe care-l vedeți În poza aceea, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și iarăși trebuie să pomenesc de membrii acestui comitet internațional de rezistență antifascistă. S-a aflat de acest transport de evacuare, că la Buchenwald se făceau transporturi de evacuare pentru evrei. Din aceste transporturi de evacuare nu prea mai rămâneau supraviețuitori, fiinscă erau exterminați pe drum. Și responsabilii noștri de acolo anume au Încetinit drumul, În speranța că poate scăpăm de aceste transporturi de evacuare. Și așa s-a și Întâmplat. Am ajuns Înapoi la Buchenwald pe 10 aprilie seara, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că astea sunt saci de hârtie, pentru că, e adevărat, nu este crematoriu, dar un glonț se găsește - vă băgați În saci și vi se termină zilele. Acesta a fost planul, ultima poruncă a lui Goring: că să nu rămână nici un supraviețuitor. Dacă cu noi n-au reușit este din cauza că unul de la Timișoara, vorbitor de română și maghiară, a spus: „Eu sabotez trenul, dar și dumneavoastră o să-mi salvați viața” - și ne-a citit porunca lui Goring: „Dar eu nu fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
treia zi copiii au fost despărțiți de adulți. Atunci ne-am despărțit de tata. Cum era să știu că pentru vecie? ... Am rămas deci În Auschwitz doar cu fratele meu. Se știe foarte bine din cărțile bine documentate ale unor supraviețuitori, cum a fost viața În Auschwitz-Birkenau. Auschwitz n-a fost un lagăr oarecare. A fost cel mai mare lagăr Înființat de naziști, cu o destinație bine definită: lagăr de exterminare, de nimicire fizică, cu camere de gazare de mare capacitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fi puși să facă orice. „Popa ortodox a vrut să ne treacă cu căruța În România să ne scape”, interviu cu Renée Davidovici (n. 1925) (Doamna Renée Davidovici a acceptat dialogul doar În prezența domnului Otto Adler, numai la Asociația Supraviețuitorilor Holocaustului și În locuința domnului Adler. Deci am acceptat intervențiile domnului Adler și am lăsat discuția să curgă.) - Doamnă Davidovici, unde v-ați născut și În ce familie? - Reneée DAVIDOVICI: M-am născut În 1925, pe 11 februarie, În comuna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dus la Auschwitz, Într-un transport de muncă. Era Într-o căruță cu cai și, fiind lovit de cal, printr-o Întâmplare, a fost dus la spital și, În urma unei selecții, a fost lichidat. Astea au fost relatări ulterioare ale supraviețuitorilor despre el. El a mai stat un timp cu țiganii, acolo. Și cu limba țigănească pe care o știa a reușit să se apropie de ei și să procure mâncare printr-un subterfugiu: „Tata a fost țigan, mama evreică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bunicilor, și el stătea... Avea deja o prăvălie, era Înstărit... Și era cu o femeie cu care s-a asociat acolo și trăia cu ea. Când m-a văzut, acest unchi Bergmann, din partea mamei, a Început să plângă. Eram singurul supraviețuitor din familie. Bucurie mare și am plecat de la cămin la acest unchi: „Copiii să Învețe, să aibă școală”. Am dat imediat examen la liceul româno-catolic - am dat examenul de formă. Aveam o mătușă care a supraviețuit aici, la București, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
crede, foarte bine pentru el. Eu nu cred, iarăși bine. Fiindcă religia, În general, are precepte bune: să nu omori, să nu furi, să nu ucizi... Foarte bine, să creadă cine vrea. - Ce s-a Întâmplat În primele zile cu supraviețuitorii din Buchenwald? - Domnule, unii s-au apucat să mănânce ca porcii și au murit. - Cum? Dumneavoastră sunteți medic, explicați-mi și mie. - Organismul este slăbit complet. Intestinele sunt ca niște pielițe subțiri - a dispărut tot, endoteliul vaselor, partea interioară a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
forul dreptății, ci doar la cel al autorității nedrepte. Înainte de venirea lui se încheiase cercetarea juridică făcută în penitenciar de legionari în legătură cu acuzațiile din lucrarea blasfemiatoare Pe marginea prăpastiei editată de Mihai Antonescu în numele guvernului. Zoze Grigorescu, avocat, unul din supraviețuitorii tragediilor prin care a trecut neamul, depune o mărturie care dezminte acuzațiile privitoare la crimele legionare în timpul „rebeliunii”, la abatorul din București: „În martie 1941 au fost condamnați și trimiși spre executarea pedepsei la Aiud: Măntăluță Constantin, avocat, fost prefect
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
român. Dar Iorga s-a dus totuși și își amintea mai tîrziu de atmosfera încărcată a Congresului și de presentimentele tuturor participanților 238. A susținut două comunicări, una despre Bazele necesare ale noii istorii a Evului Mediu, iar cealaltă despre Supraviețuitorii bizantini din țările Române. În octombrie 1913, Iorga a plecat la Belgrad ca să-i prezinte regelui Petru I al Serbiei un clopot care îi aparținuse lui Karagheorghe Petrović. L-a felicitat pe rege pentru dobîndirea Macedoniei, dar acesta i-a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]