4,767 matches
-
de insectă, un coș pe cale de vindecare. Își Închise ochii ca să inhaleze adânc, Împreunându-și genele prelungi. Părul Îi era gros și uleios ca o blană de vidră. În cele din urmă deschise ochii și-i pasă țigara Obiectului. Spre surprinderea mea, ea o luă, de parcă ar fi fost una dintre Îndrăgitele ei țigări Tareyton. O puse Între buze și inhală. ― N-o să te facă paranoică? am spus. ― Nu. ― Parcă mi-ai spus că drogurile te fac Întotdeauna paranoică. ― Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochelari. Ieșise din ascunzătoare, de parcă ar fi vrut - și ea - să se uite bine la mine. Și apoi am găsit o cale de scăpare. ― Am făcut sex cu fratele ei, am mărturisit. E student. Din nou Luce nu arătă nici surprindere, nici dezaprobare, nici interes. Își Însemnă ceva În caiet, dând scurt din cap. ― Și ți-a plăcut? Aici Îi puteam spune adevărul. ― M-a durut, am zis. Plus că mi-era teamă să nu rămân Însărcinată. Luce zâmbi În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unit și în mai puțin de un an au reușit să-l detroneze pe împărat, care nu se aștepta la o asemenea parșivă mișcare din partea poporului pe care l-a salvat de la sărăcie și de la foame. A fost luat prin surprindere și nu a avut timp să-și strângă armatele loiale care au fost lăsate la vatră, dar care s-ar fi sacrificat până la ultimul om pentru a-l salva pe împărat. Văzând că pe câmpia din fața Palatului Etern s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
netulburată... Era liniște pe holurile subsolului. Mă așteptam să fie în jurul amiezei, după cât de odihnit mă simțeam. Și totuși... de ce nu era nimeni? De ce era atât de liniște? Răspunsul meu veni când am urcat scările ce dădeau la parter. Spre surprinderea mea, am văzut că e încă noapte. Nu erau razele soarelui atotputernic care să inunde culoarele. Nu era mulțimea de elevi care să meargă în grabă în diferite direcții. Nu era nici un sunet, nici o mișcare. Totul era încremenit. Era noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intrarea principală. De acum suntem în război. Dacă mișcă ceva afară, moare! Și aș prefera să nu se știe că Ana e fiica Ministrului... Plecai nervos spre laboratorul de informatică. L-am rugat pe Velail să mă urmeze, dar, spre surprinderea mea, se luă și Ana după noi. Ce mai vroia? Ce vrei? am întrebat-o brusc în ușa laboratorului. Să-ți mulțumesc, zise ea fâstâcită. Cu plăcere. Acum pleacă. De ce ești așa? De ce mă bruschezi? De ce mă alungi de lângă tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câteva secunde se răspândeau pe toată suprafața sticlei, lăsând pe alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva momente puteam vedea cum respirația persista în aer, iar pielea încrețește, fiind luată prin surprindere de schimbările drastice. Când ultima floare termină de împodobit geamul cel mai de jos, totul se termină la fel de brusc precum începuse. Toată lumea încă aștepta. Poate mai era ceva... poate urma cel de-al doilea val... poate... dar nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acest fel. — Tot În bancnote? — Tot. — Care e valoarea contului În acest moment? — Patru sute cincizeci și două de mii șase sute cincizeci. Lecoeur repeta aceste cifre pentru Maigret. — Era bogată..., murmură el. Și totuși, Închiria camere În timpul sezonului. Îl auzi cu surprindere pe comisar răspunzîndu-i: — Era foarte bogată. — Adevărat. Se pare că acești bani proveneau din aceeași sursă. Un om care poate să trimită cinci mii de franci pe lună și, uneori, sume mai mari... Numai că acel om nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În cîteva secunde. Un necunoscut ar fi putut să-l bată ușor cu mîna pe umăr și, cînd ar fi Întors capul, s-ar fi pomenit nas În nas cu insigna unui polițist. „SÎnteți domnul...” Doamnul care? Nu avea importanță. Surprinderea, indignarea soției sale... „E o greșeală, domnule comisar! Îl cunosc foarte bine. E soțul meu. Toată lumea vă va spune... Spune ceva, Jean!” Jean, Pierre sau Gaston... Maigret ajunsese să se uite În jur parcă pe furiș. — Și totuși insistă... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
potolesc? Bătrânul principe ridică din sprâncene a mirare. Livia do rește să obțină de la el ceva extrem de important, dacă a început așa. Își încrețește fruntea încercând să-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să nu fie luat prin surprindere. O mângâie duios pe păr. Curtea, cu eticheta și ritualul ei care par să o mâhnească atât de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Sextus Pom peius și Antonius. Și Pollio l-a sfătuit ca din prudență să nu des ființeze flota care i-a adus victoria la Actium... Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele din urmă, rostește cu jumătate de gură: — Armata ne-a costat cel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o nebunie ceea ce face. Merită totuși să încerce, căci nu mai are multe de pierdut. Își face curaj și rostește: — Ai dreptate, cezare, nu se cuvine să te venerez ca împărat, ci doar să te onorez cum meriți! Luat prin surprindere, Augustus îl privește lung. Pentru prima dată nu-și găsește cuvintele. Interlocutorul lui simte că ba lanța începe să se încline în favoarea sa. E momentul să pro fite. Ridică brațele către tavanul înstelat și dă drumul unei excla mații extaziate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și ce se dorește? O nouă națiune italiană din foști sclavi? Asinius Gallus se uită cu milă la el. Prost ca un cur! I se adresează într-o doară: — Ia zi, ce ți-a făcut de fapt Otacilius ăsta? Spre surprinderea lui, Libo zâmbește larg, ca de o glumă bună: Nu el, ci fiu-său... Când îl aude, Asinius Gallus zvâcnește amenințător din bărbie: — Mă zăpăcești de cap, nu alta! Cum adică fiu său? — Păi nu ți-am zis că a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui, Scribonius prinde ideea din zbor: — Adică putem muta procesul la tribunalul principelui? în treabă plin de speranță. Asinius strâmbă din nas. — Este cam târziu acum... Se justifică: — Dacă am fi știut mai devreme! N-aveam de unde! Păi tocmai asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
membrele. Putem trăi și șontorogi, fără ele. Se lovește cu degetul în tâmplă. — Ce-i aici? întreabă. Pusio tace. — Gândurile nu ni le poate lua nimeni, îi explică evreul. Germanul surâde. Recunoaște apoi pe neașteptate: — Așa e, ai dreptate. Spre surprinderea lui Rufus, rostește tainic: — Cei care par că nu fac nimic săvârșesc de fapt lucrul cel mai bun: se ocupă de ceea ce este omenesc și divin în ei și în ceilalți. Celălalt belește ochii neîncrezător la el. — Ia uite ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio îl privește bănuitor: — Pe cine ai jurat? N-am mai auzit numele acestui zeu. În acest moment, flacăra care arde în lucarna din perete pâl pâie violent. Următorul curent de aer o stinge. Întunericul îi ia pe amândoi prin surprindere. După o clipă de uluire, Rufus își pune palmele pâlnie la gură și începe să strige: — Ia fă-te-ncoace, unul cu un amnar! Până una alta, ia obscuritatea ca pe o binecuvântare. Se lasă îmbrățișat de ea din toate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toată bezna - înroșindu-se. Răbufnește și mai aprig: — Voi cum vă distrați pe acasă? Sau nu cunoașteți această patimă rușinoasă? întreabă bat jocoritor. Îl simte venind amenințător spre el. Îl împunge-n piept cu un pumn de oțel. Luat prin surprindere, uriașul se bălăbăne o clipă, dar își redobândește instinctiv echilibrul. Rostește șuierat, reușind cu greu să se stăpânească: — Jocuri avem și noi, da’ mai de soi. — Serios? se minunează de formă instructorul. Ce jocuri? Inflexiunile dureroase din vocea tânărului îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și o să plecăm împreună. Își plimbă apoi privirea peste musafirii rămași în sală. Îl desco peră pe Seianus, ascuns pe jumătate de statura impunătoare a lui Plautius. I se adresează scurt: De cine mai trebuie să mă ocup? Luat prin surprindere, acesta își cercetează lista pe care o ține în mână. În timp ce ezită nehotărât, lui Nero îi atrage atenția o femeie învăluită într-o mantie din cap până-n picioare. Probabil văduva unuia dintre foștii lui clienți. N-o s-o lase să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dacă aș fi eu promovată, cine ar mai ajuta-o pe Geraldine? ― Bine, continuă ea, nu contează. O să vină și vremea ta. Își ridică mâna și-și pune ochelarii de soare, gemând. ― Doamne, ce mahmureală. Mă uit la ea cu surprindere, pentru că se vede că Geraldine nu cunoaște sensul cuvântului. Mahmureala înseamnă ochi injectați, piele pală cu o urmă de gri, păr ciufulit, cearcăne mari sub ochi. Ca de obicei, Geraldine arată perfect. Îmi iese un gâlgâit de râs pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
De unde școala de băeți la început nu avea de cât 10 elevi, astăzi suntu înscriși 53. Astfel este și cu școala de fete"943. Cu toate că aceste două școli au fost înființate abia la 1 aprilie 1880, "la examenele de vară, surprinderea de progresele obținute printre elevi și eleve a fost cu atât mai mare (...) toți elevii și elevele de diferite naționalități vorbeau românește, scriau și citiau în limba română și greacă; limba franceză predându-se abia acum dupe examene"944. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a face loc noilor ogoare. Velasco își luă luneta de la ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka era plin de mânie. Nu mai e nevoie să ne ascunzi nimic. Noi știm deja. Luat prin surprindere, Velasco se înroși la față și începu să explice bâlbâindu-se: Senior Tanaka, nu din răutate v-am ascuns acest lucru. — Ajunge! clătină Tanaka din cap nemulțumit. Grija dumitale pentru noi nu ne e de nici un folos ba, dimpotrivă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi tras În jos. El n-avea nevoie de o soție. Of, Doamne, ce bărbat. — Ai fost foarte atentă cu el. Auzi, da’ Jack Johnson l-a făcut totuși knockout, nu? — A fost o șmecherie. Cioara l-a luat prin surprindere. Tocmai Îl pusese la podea pe Jack Johnson, negru’ ăla mare și jegos. Cioara l-a bătut c-o lovitură norocoasă. Fereastra de la ghișeu se deschise și cei trei indieni se-ndreptară spre ea. — Întâi l-a pus Steve la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și mi-a zâmbit. — Păi, parcă ziceai că nu erai În est, spuse cineva. — M-am dus doar să văd meciu’ ăla. Steve s-a-ntors să-mi zâmbească și negru’ ăla scârbos a sărit În picioare și l-a lovit prin surprindere. Steve putea să se ocupe lejer de o sută ca jegosu’ ăla negru. — A fost un mare boxer, spuse tăietorul de lemne. — Păi, să fii sigur c-a fost, spuse Oxigenata. Fii sigur că astăzi nu mai sunt boxeri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și agitat care venea spre el. Se uită În jur să vadă dacă nu cumva templul luase foc. Urmau să se Înece În vreun potop neașteptat sau ce? De ce erau bărbații ăia așa de agitați? Porni spre scandalagii. Și, spre surprinderea lui, se trezi Înconjurat: cei trei bărbați Îl scuipau și arătau spre el, cu fețele contorsionate de furie. Nu era nevoie să Înțelegi chineza ca să-ți dai seama că-l făceau albie de porci. Chiar și femeia În costumul roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de câteva mii de kuai. Noul lor ghid, domnișoara Kong, i-a Întâmpinat la aeroportul din Mangshi cu o pancartă pe care scria: „Grupul Bibi Chen“. Eu am tresărit de plăcere, dar prietenii mei au fost cu siguranță luați prin surprindere. Bennie s-a prezentat imediat ca noul conducător de grup, ținându-mi locul. —O, domnișoara Bibi nu a putut să vină? se interesă domnișoara Kong. Nu, nu a putut, confirmă Bennie sperând că ceilalți nu auziseră schimbul de cuvinte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
părut un lucru normal); m-am străduit să schițez diverse metode și figuri, pentru a reuși - în mod conștient sau nu - să mă confrunt cu fiecare frază japoneză în parte (sau cu lucrurile ce țin de Japonia). Spre marea mea surprindere, de-abia în ultimii doi ani de „exil“ am descoperit ceea ce doream să știu despre „țara numită Japonia.“ Perioada de hoinăreală prin străinătate trebuia să se încheie - iată concluzia la care ajunsesem. Am simțit asta înlăuntrul meu - trecând printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]