3,733 matches
-
și burgeri reciclați cu fasole. Mi se părea că e pe cale să spună ceva; apoi, mormăind ceva ce n-am reușit să prind, a trecut pe lângă mine atingându-mă ușor și a dispărut prin ușile principale. L-am privit lung, surprinsă. Hotărât lucru, lumea se purta ciudat zilele asta. Rachel stătea lângă maldărul de salteluțe, aranjându-le În teanc după terminarea cursului. Tocmai ținea una În mâini și, judecând după figura ei, l-ar fi troznit cu dragă inimă pe Jeff cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care dracului și să-mi dea pace. N-ar fi trebuit să fac asta, dar era enervant la culme... Glasul i se pierdu Într-o șoaptă. Părea să fi uitat că Încă mai ținea salteaua În mână. Am privit-o surprinsă. — Dar sunt sigură că acum, Linda fiind moartă, toată povestea asta nu mai poate fi atât de importantă. Adică, ea era singura care insista să se privatizeze sala. Rachel scutură din cap. — Are sentimentul că trebuie să vegheze ca posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a fost tare nesuferită. De Linda vorbesc. — O, da, de asta poți fi sigură! Cu toate astea, mi-a mai trecut supărarea. Au trecut, totuși, aproape doi ani. — Ești cu cineva? Janice Întoarse capul și se holbă la mine, complet surprinsă. — Nu, sigur că nu! exclamă ea, ca și când ăsta ar fi fost cel mai evident lucru din lume. Acum intram pe Great Portland Street, semn că aproape ajunsesem. Sue și Tariq s-au dat jos la stația Camden Town, iar Devon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu sarcasm: — Nu-i prea cald aici, nu? — Consultanta mea de artă zice că e o atmosferă boemă, i-am replicat eu cu superioritate. Am mușcat cu atâta violență dintr-un sandviș cu ou și creson, că m-a privit surprins și mi-a Întins și cealaltă jumătate. — N-ai mâncat nimic azi? Am scuturat din cap că nu, iar mișcarea Îmi fu acompaniată de bucățele de creson care-mi cădeau dintre dinți. Le-am pigulit din poală și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
m-am putut abține. O clipă am uitat complet că era polițist, iar după asta m-am trezit sărutându-l, așa că era cam târziu pentru astfel de considerații. După toate standardele, Hawkins săruta foarte bine. La Început, a fost oarecum surprins, dar recuperă de Îndată ce s-a dumerit ce se petrecea. De fapt, eu m-am retras prima, spunând confuză: — E o mare greșeală... — Știu, zise el pe același ton. Locuiesc Împreună cu cineva, fir-ar să fie... Apoi, mă Îmbrățișă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
grăbit deloc, Îmi spuse ea pe un ton distrat. Nu erau unde ți-am zis? Am evitat să-i răspund altfel decât printr-un sunet neutru. — Rachel, am zmuncit dintr-o dată, Lou s-a Întors adineauri? Ea m-a privit surprinsă și spuse: — Nu. E la secția de poliție, ai uitat? Mi-am amintit chipul pe care Îl văzusem cu ochii minții și m-am cutremurat din nou. Nu știu de ce m-am gândit că ar fi vrut să mă prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
terminat. Omul era dintr-aceia care ridică fiecare obiect și Întreabă de preț, chiar dacă scrie asta clar pe etichetă, Îndepărtându-se apoi, fără măcar un cuvânt de mulțumire. — Fliss? am Întrebat ezitant. Ea privi Împrejur și, când mă zări, tresări surprinsă. Pe chip i se citea o prudență pe care n-o mai afișase până atunci. Se lăsă pe călcâie, Își Îndesă degetele mari În buzunarele din față ale blugilor și mă măsură cu privirea. Geaca de pilot neagră și lucioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe la Fliss, i-am răspuns absentă. Jeff luă replica mea drept aluzie și pufni: — Fliss! A scăpat cam ieftin, după părerea mea! M-am uitat la el. — Te referi la cearta ei cu Linda? — Ah, s-au certat? Întrebă el surprins. Nu știam. Dar situația dura de ceva vreme. — Ce situație? am spus, nedumerită. Chestia cu privatizarea s-a Întâmplat nu mai târziu de săptămâna trecută. — Nu asta, replică Jeff, plin de importanță și cu pieptul umflat ca al unui porumbel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În ultimele douăzeci de minute, mă concentrasem atât de puternic asupra mesei albastre, urâte și ciobite, și asupra acelei părți din Rachel pe care o vedeam deasupra tăbliei ei, Încât, atunci când gardiana a intrat În raza mea vizuală, am tresărit surprinsă. — Sunteți gata de plecare? Întrebă aceasta cu o voce Înțelegătoare. M-am ridicat În picioare. — Da, am răspuns. S-ar putea spune și așa. În romanele polițiste ieftine, când cineva iese din Închisoare, lumina soarelui Îi rănește ochii. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acasă pe drumul cel mai scurt, și - adresându-se agresorilor - voi toți să vă duceți, la rându-vă, acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară, omul cu cicatrice schițează un protest, dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cum stau lucrurile, căci, pe lângă serviciul lui obișnuit, preluase și funcția de administrator al blocului și îi mai ajungea la ureche câte ceva. „Vrei să afli ce au de împărțit în alte familii, de ce fac scandal?”, m-a întrebat el odată, surprins. „Prea bine nu știu nici eu. Pe mine mă cheamă abia când vine momentul să se insulte. Atunci n-am încotro, stau și ascult. Până izbutesc să-i despart, am ocazia de cele mai multe ori să învăț niște înjurături nou-nouțe. Os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
puteai fi sigur că un al treilea va bate la ușă. Ușa stătea în mijlocul scenei, fără pereți împrejur, iar eu mă întrebam cum de acela se obosea să mai bată, când avea atâta loc de trecut. Atunci perechea era foarte surprinsă, încerca să-și netezească la repezeală hainele și să-și îndrepte cravata. Când se deschidea ușa, cei doi începeau să se bâlbâie. În filmele mute era însă altfel. Charlie Chaplin ședea pe canapea cu o doamnă și o ținea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Eu am potrivit astfel ghidonul, încât la fiecare apăsare pe pedale el se lăsa în jos și pe urmă se ridica din nou. Era, cum s-ar zice, un supliment de distracție și oamenii râdeau și erau de fiecare dată surprinși când trebuiau să se aplece adânc în față. Într-un târziu, și-au pierdut interesul și m-au lăsat singur. În stânga se întindea un câmp de floarea soarelui și, la marginea lui, pășteau niște vaci. În dreapta, cam o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dintr-o parte în alta, dar este lovit continuu de roțile debordante ale fericirii. Ușa se deschide în spatele meu, o pereche de pantofi grei, scâlciați coboară scările și, deasupra lor, Noga, îmbrăcată și pieptănată, iar eu mă uit la ea surprinsă, cât de mult s-a maturizat dintr-odată, se apleacă deasupra mea și mă sărută pe frunte fără a spune un cuvânt, eu tac și privesc cu ochi arzători ghiozdanul care se îndepărtează. O portocală uriașă, foarte coaptă, cade deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în familia noastră, eu m-am sacrificat pentru mama mea, se laudă el, i-am dat voie tatălui meu să mă ucidă, iar ea se ridică de pe genunchii mei și se apropie de el încetișor, dar ești viu, spune ea surprinsă, însă el izbucnește într-un hohot de râs, ca și când ar fi auzit o glumă, ți se pare că sunt viu, întreab-o pe mama ta, ea îți va spune că sunt mort, iar eu îi șoptesc lui Udi, fă ceva, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și o sărut pe frunte, apoi ies în grabă din cameră, aproape dau peste Hava, directoarea, care stă în fața ușii, ca și când ar fi tras cu urechea la conversația noastră, dar figura ei autoritară, gravă, înlătură orice suspiciune. Draga mea, spune surprinsă, nu credeam că vei ajunge astăzi, cum se mai simte soțul tău? Eu spun, este încă internat, trebuie să mă întorc la el, iar ea mă concediază cu un gest ușor iritat, colegii mei au întotdeauna foarte puțin respect pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi fost să ne fi îngrijit și pe noi cu același devotament, o întreb cu răceală ce face Noga, și ea suspină, Noga este bine, dar trebuie să faci ceva în ceea ce privește situația ei la școală. Ce situație, întreb eu surprinsă, ce s-a întâmplat? Ea spune, dar cum, nu ți-a povestit? Este cât se poate de singură, fetele râd de ea și spun că se îmbracă asemenea unui băiat, iar băieții o ocolesc din cauză că este fetiță; strâng receptorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o privește pe Noga, se comportă ca și cum l-aș acuza de ceva, apărându-se cu agresivitate. Ce faci, întreb eu, iar el zâmbește, dacă am reușit să ajung până aici pe picioarele mele, este deja o mare realizare, îl privesc surprinsă, este al meu, într-un anume fel ciudat un om întreg este al meu, l-am primit din nou, am reușit să îl fur din brațele bolii, el încă mă preferă pe mine în defavoarea ei, mă simt invadată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și o privește cu un zâmbet victorios. Îmi las pe spate spătarul scaunului, privesc spre cer fericită, cât este de plăcut să călătorești astfel, am impresia că peisajul acesta sălbatic s-a cuibărit în patul meu, îl privesc pe Udi surprinsă, cu coada ochiului, da, încă mai este posibil să te îndrăgostești de el, chiar și eu m-aș putea îndrăgosti de el, foamea îmi mângâie stomacul, o senzație plăcută, de abia aștept să mâncăm, dar mă ridic deodată, am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mort din apă, este atât de ușor, stă în puterile mele, trebuie doar să încetez să mai respir, să renunț la obiceiul indecent de a respira, iar acum, în piscina închisă, împrejmuită, pe al cărei acoperiș cade o ploaie deasă, surprinsă parcă să se lovească de sticla transparentă, încerc din nou, dar nu cu toată inima, mă scufund și îmi țin respirația, dar iată o mână care vine spre mine, mă trage la suprafață, ce ai, mă întreabă el, îți vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai pot fi încheiați, costumul cel nou îmi încinge disperat corpul, doar câteva rochii de vară largi și fără formă, pe care le cumpărasem într-o zi, îmi mai acoperă rotunjimile transpirate în timp ce intru în cămin, iar fetele mă privesc surprinse, la început crezuseră că sunt însărcinată, la fel ca ele, și de atunci între noi se dezvoltase o relație nouă, specială, până când și-au dat seama că burțile lor ascuțite ca niște săgeți diferă complet de burta mea, lăsată, umilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
luăm micul dejun, stă în puterea noastră, Udi, hai să ieșim din situația asta, mi se părea că trupul său începe să îmi răspundă, mă îmbrățișează cu brațe slăbite, eu îi sărut obrajii supți, îi mângâi cu multă atenție mădularul, surprinsă să văd că este încă în viață, credeam că deja a putrezit și a căzut, asemenea portocalelor din grădină, dau pătura la o parte și mă așez deasupra lui, așa cum îi plăcea, presându-i pântecele încordat, dar mădularul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șocată, maxilarul îmi este împietrit din pricina jignirii, sudoarea mi se scurge pe frunte în broboane, arzându-mi ochii, Udi, crede-mă, nu vreau decât să te faci bine, să trăim din nou ca înainte, asta e tot, el mă privește surprins o clipă, ca și când mi-ar cântări vorbele, apoi izbucnește deodată, vrei să fiu izgonit din casă, de aceea mă bați la cap cu medicii, te-au asigurat că mă vor interna, iar tu asta aștepți, să mă dai afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai văzut afară de multă vreme, și eu spun, da, nu și-a revenit, crezi că ea l-ar putea ajuta? Iar ea spune, cu siguranță, îl va scoate din starea asta, numai că trebuie să aveți grijă, și eu întreb, surprinsă, cu ce anume să avem grijă, cu ea? Și ea răspunde, nu, nu cu ea, să aveți grijă pur și simplu, tibetanii spun că e periculos să pui capăt suferinței. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Când îi deschid ușa, am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu întreb, dar ce este acest lucru dinăuntrul meu, am impresia că în mine nu există așa ceva, dar ea se holbează la mine, sigur că există, este chiar ființa ta profundă, adevărata ta natură, luminoasă și perfectă, și eu întreb surprinsă, ești sigură, și cum ajung la ea? Îți explic data viitoare, zâmbește ea, iar eu mă bucur să aud că va mai fi o dată viitoare, că nu ne părăsește, cu toate predicile ei surprinzătoare, îmi oferă șansa unui lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]