20,331 matches
-
de la lună se trage. Pe străzi patrulează necontenit gărzi; la răspântii, stau pregătite ambulanțe trase de cai. ...În Stațiune revine liniștea și fiecare locuitor se îngrijește, ca niciodată, de sănătatea sa. Veghează asupra celor apropiați; mulți colaborează cu autoritățile, semnalând suspecții, chiar și cazurile de gripă, dureri de dinți, diareile. Doctorul consideră că molima abătută asupra Stațiunii este un fel de turbare; tratamentul se dovedește complicat și de durată. Poate, în fapt, e vorba de o altă maladie, pentru că în laboratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de un pumn tras în clapele pianului! Oprești războiul apăsând pe un buton; înainte să te culci se cânta Mahler; ascultând, plănuiai să instaurezi în Stațiune un regim militar. Patrule umblând pe Strada mare, rupând afișe semnate, misterios, KK, arestând suspecții. Făptașul este necunoscut, încă nu te-ai hotărât cui să îi atribui înscrisul cabalistic; nici în realitate nu știi de unde se trage totul. Dar ai o bănuială; în carte, de-acum, nu-l mai poate salva nimic pe Castelan. Domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
locatari ți-e ostil, îl simți. A vrut, sub pretextul unor probleme administrative, să te viziteze. În mai multe rânduri. În vreme ce te întreba nu știu ce, privea peste umărul tău în încăpere. Vecini, vecine, tot mai mulți străini: europeni, asiatici, australieni, numai suspecți, blocul e plin. Vinde, fă un schimb de locuință; pleacă din oraș, din țară! Sau scrie mai departe romanul și prinde-i acolo pe toți! Locuiești într-o Stațiune ceva mai mare. Cu Magistrați care luptă pentru putere. Cu Filozofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu Îl urmărească. Când ieșise din nunțiatură nu se uitase nici În stânga, nici În dreapta și nu era exclus ca vreun zbir al cardinalului să Îi fi luat deja urma. Scrută cu luare aminte chipurile trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi, lipindu-se de fațadele edificiilor, cu capul plecat, reflectând asupra celor abia Întâmplate. Acquasparta negase totul. Dar faptul că ajunsese la Florența imediat după sosirea meșterului din Como putea fi, Într-adevăr, o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În minte misterioasa dispariție a Antiliei, chiar din acea prăvălie. Cine a descoperit crima? Îl Întrebă pe Bargello. — Au fost oamenii mei, răspunse celălalt cu un accent prostesc de mândrie În glas. Patrulau pe dinaintea porții și au auzit o vânzoleală suspectă Înăuntru. Au intrat Îndată... — Vânzoleală? Așadar, l-au prins pe vinovat asupra faptului? Unde e? Dante aproape că strigase. — Nu era nimeni Înăuntru. Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deschise sub ochii poetului, arătându-i o pagină acoperită cu o listă de nume. — E registrul intrărilor de la Porta di Francia. Gărzile mele scriu aici numele tuturor celor care trec, pentru vămuire. Și mi-au semnalat intrarea a două persoane suspecte, amestecate printre pelerinii care fac popas În drum spre Roma. — Despre cine-i vorba? — S-au prezentat ca doi negustori din Padova și au tras la taverna lui Ceccherino, aceea care... Dante știa prea bine ce se spunea despre Ceccherino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu Marii Maeștri ai Stăreției Sionului, de care se face mult caz În paginile best sellerului nostru. Și asta pentru bunul motiv că nu există o singură listă, cea aflată la Biblioteca Națională din Paris, unde a ajuns prin mișculații suspecte rău, ci două. În martie 1989, Într-o publicație apărută În Franța În timpul Războiului al Doilea Mondial și resuscitată după aproape o jumătate de secol, apare o altă listă din care lipsesc Leonardo da Vinci și Newton și În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au făcut numeroase speculații și s-au emis o groază de ipoteze privind natura acelui ceva ascuns cu nespusă grijă, dar totul a rămas În ceață, pentru că omul - ajuns și el, ca și Bérenger Saunière odinioară, la o prosperitate cam suspectă - a fost victima unui accident produs În Împrejurări niciodată elucidate. Ei bine, acest proprietar de hotel care se află la originea demenței ce a cutremurat Franța prin anii șaizeci-șaptezeci se numea Nicolae Corbu (sau, după numele său franțuzit, Noel Corbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din țară. Al doilea lucru pe care trebuie să ți-l spun despre omul care s-a aflat la originea „fenomenului Rennes-le-Château” privește moartea sa, pe care mulți dintre cei care s-au ocupat de această istorie neobișnuită o consideră suspectă. Subzistă bănuiala că Noel Corbu a fost victima unui asasinat, nu a unui accident. Vehiculul care l-a izbit a dispărut de la locul faptei și n-a fost identificat niciodată, iar Într-o noapte, locuința defunctului a fost răvășită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-mi dea bătăi de cap. Mai cu seamă că, pe măsură ce logica mă Împingea inexorabil către singura concluzie care stătea În picioare, ea Îmi părea atât de Îngrozitor-prăpăstioasă, Încât toată ființa mea o respingea oripilată. Nu, nici chiar așa ! Primul suspect de a-mi fi subtilizat arma oferită de Eveline fusese, bineînțeles, Zoran. El sau camaradul lui, Bergman și nu mai știu cum. Raționamentul era simplu: cadavrul japonezului se afla În depozitul-arhivă al Centrului, unde numai cei doi aveau acces. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Eveline, Roger, Zoran, băiatul de serviciu care Îmi adusese micul dejun În prima zi, Sonia Anderson și cam atât. Dacă excludeam posibilitatea ca vreunul dintre ei să fi pătruns Înăuntru În lipsa mea (și tocmai o exclusesem puțin mai Înainte), aria suspecților se reducea la doi : Roger și Eveline. Vizitele celorlalți - mai lungi ori mai scurte, nu contează - se consumaseră doar În prezența gazdei care eram. Vreau să spun că, pe toată durata șederii, Îi avusesem pe toți sub ochi fără Întrerupere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a repetat. Cine mă oprește să fac un drum până la una dintre bănci, la cea mai apropiată, și să solicit retragerea unei sume oarecare? Nu foarte mare, să nu bată la ochi, dar nici mică, pentru că și asta ar părea suspect: Centrul nu se Încurcă cu mărunțișuri. Dacă dau greș, sunt, după cum ai văzut, o actriță destul de bună pentru a improviza o explicație acceptabilă. Mi-ar lua cam o jumătate de zi dus-Întors, nu e mare lucru. Poți să-mi suporți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcut arșice... Ce să fac? — Lasă-l acolo. Când se va sfârși totul o să venim să-l luăm. — Am înțeles... — Cézar și Julio rămâneți aproape unul de altul. Acum fiecare dintre noi va avea în grijă patru oameni... Vreo mișcare suspectă? Așteptă răspunsul și, când se convinse că nimeni nu avea nimic de spus, adăugă: — Atunci, înainte! Cu grijă și cu ochii în patru... Începea vânătoarea. Pas cu pas, cu auzul încordat și folosind tot timpul binoclul de noapte, cei cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așteptarea. O așteptare lungă, până când, dintr-o dată, răsună o bubuitură ce străbătu întinderea și lovi pereții de stâncă repetându-se în nenumărate ecouri ce se pierdeau înspre sud. — L-am nimerit. Țipă. — Înaintează cu grijă. La cel mai mic gest suspect, omoară-l. Din nou, așteptarea și tăcerea, până când glasul numărului doi răsună de astă dată vădit tulburat: — Lepădătura asta cere ajutor în italiană. S-ar putea să fi tras într-un prizonier. — Nu mă înnebuni! — Țipă ca un porc. Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu înceta să se vaite și să scâncească. Când se află la numai o aruncătură de piatră, numărul doi strigă: — Stați liniștit! Am venit să vă salvăm, dar vă avertizez că vă văd și că la cea mai mică mișcare suspectă vă împușc. Nu sunt înarmat... - veni îndată răspunsul. Și pierd mult sânge. Noaptea continua să fie foarte întunecoasă; numărul doi se asigură a nu știu câta oară că nu-l pândește nici o primejdie, căci îi era imposibil să distingă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu, să ți-i pui. Pentru o clipă, ai impresia că trebuie să reglezi imaginea televizorului. Iar ai uitat că te afli În fața propriei tale ferestre Închise prin care vezi conturele prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te-a adus pe tine la mine În ogeac? Geniul meu? Nu, fetițo, vîlva na, că era să zic vulva - pe care o stîrnesc cu cinismul, cu lipsa mea de scrupule, cu je m’enfichismul meu congenital, cu relațiile mele suspecte; le e frică de mine pentru că n-am nimic sfînt, pentru că mi se fîlfîie... Înțelegi? Îi am pe toți În buzunar, de-asta nu crîcnesc În fața mea, cred că mi-ar aplauda pînă și pîrțurile — Treaba ta ce faci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi În organele tale o prezență suspectă de o fermecătoare dulceață, tocmai ieșeam de la Maiandacht și ne adunaserăm În curtea interioară a mînăstirii În triunghiul acela pavat de jur Împrejur, parcă Îl văd și acum, cu un castan uriaș În centru, simțeam În nări aburul familiar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și nu vedeam nici o diferență Între ele - cîntam. Inhalam binele și răul laolaltă fără să am știință de ele, pluteam Într-o confuzie tulburătoare, totul părea pur și impur deopotrivă, Înaintam În vîntul proaspăt al dimineții cotropită de o bucurie suspectă, Îmi simțeam sîngele și transpirația și mi se făcea rușine ca de un păcat pe care Începusem să-l iubesc. Intrasem Într-un timp al glandelor, trăiam frenezia Îndrăgostirii Înainte de a mă Îndrăgosti. Acolo, În orașul-retortă mi se desăvîrșea alchimia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a lui... știi doar, adulmecă toate urmele, simte victima de la distanță. Să-i vezi degetul mare, tipic de criminal, cunoști clasificarea lui Lombroso. — Bine că m-ai avertizat, dar lasă-mă să-ți — Mai sînt și alții. Cum miros un suspect, cum Îl duc pe scaunul electric — Îngrozitor, dar eu nu Făcea eforturi să nu iasă din ficțiune, simțea că nu se mai poate controla ...e vorba de tine și de Marcel Albu, un agent a cărui misiune e legată direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-o rețea, cred că e francmason Ușurința cu care se adapta el la orice schimbare de direcție pe care o imprima ea discuției, o ajuta. — Spune-mi, cînd l-ai văzut ultima oară? Nu ți s-a părut nimic suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Apoi, bineînțeles că ar fi foarte indignată să se trezească până la genunchi în nisip mișcător. în afară de asta, aveam nevoie de ea ca să ajung la iubita lui Lee și dacă ea credea că asta înseamnă să se amestece într-o moarte suspectă eram sigură că nu o va face. Așa că am dat din cap în semn de acceptare și am lăsat să treacă momentul. Apoi mi-a făcut propunerea. * * * Claire nu era în cafenea când am intrat, așa că am cumpărat un San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
când am tras cureaua peste talie; dar mi se părea că și așa, în ploaie, sunetul de plastic pe plastic era neobișnuit de tare în liniștea străzii. M-am uitat repede în jur, dar nu am putut să văd nimic suspect. Asta nu dovedea nimic. Strada era slab luminată și erau câteva umbre undeva pe un trotuar îndepărtat care ar fi putut să vină de la orice. Mâna mea dreaptă a alunecat în buzunarul de la blugi, unde a atins briceagul. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și răni și fusese norocos că nu i se rupsese. M-am uitat aproape tot timpul în oglinda retrovizoare în drum spre Putney. Aseară nu reușisem să văd ce tip de mașină fusese, așa că oricine era în spatele meu devenea automat suspect. Am dat cu spatele de câteva ori, dar se pare că nu era nimeni în coada mea. Poate nu se așteptau să fiu în picioare și pusă pe treabă așa de devreme. Nu știam dacă Laura Archer este sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
simplu accident - și toate puse la cale de o minte limpede, cu un grad ridicat de succes. Noaptea trecută, dacă nu ar fi fost Nat, puteam foarte bine să fiu și eu ucisă. Dar, dacă mă gândeam la un singur suspect, exigențele erau destul de ridicate. Trebuia să fie cineva care a venit la petrecere fără să pară ieșit din peisaj; cineva care să aibă legătură cu familia Hammond și care să fie destul de puternic să-l împingă pe Walter peste fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]