3,370 matches
-
Tu ești altar și ți se închină Și Verdele și Duhul Văii și Lumină! CÂND NOAPTEA... Pe Pământ cântec în miresme de isop Se revarsă în ritmuri trezitoare, potop Când zorii ori strălucirile amiezii ivesc Frumuseți neghicite de ochiul lumesc Suspinele stelelor în urmă se aud Ca o adiere magică, ascultată demult Atunci astrele, orbite de năvala culorilor Adorm retrase-n cuibul înserărilor Se trezesc din nou când soarele se culcă Însetate și ele de lumina cea multă Părtașe măreției sunt
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > BEATITUDINE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului Beatitudine Binecuvântate, eterne anotimpuri! Sinteze miraculoase de culori Lire izbăvitoare de suspinuri Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345401_a_346730]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > OGLINDA Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului Oglindește-mă-n visele tale Ascunde-mă în gânduri de seară Golașă mă simt printre apele tale Cu-aromă de săruturi... Suspinul mi-e dus printre umbre Sub iarba înaltă mi-e dorul Norii îi prind între gene Cu parfum de mângâiere... Soare sublim se strânge în apus În depărtare se stinge cuvântul nespus Suportă-mi destinul ce-n baltă s-a
OGLINDA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345432_a_346761]
-
boii să se urnească/ animalele își îndoiră picioarele,/ își ridicară capetele puternice și se înălțară spre cer,/ trăgând după ele carul în care Ion și Iarel păreau niște zei/ nu se mai auzea nici dangătele clopotelor,/ nici cântecul popilor, nici suspinele oamenilor./ se așternu o tăcere cu adevărat mormântală/ toată suflarea amuțise încremenită privind carul/ ce se făcea din ce în ce mai mic, din ce în ce mai mic ... /” Cei din cortegiu se adună acasă, unde îi așteptau mesele praznicului. Transmutația se produce: ceremonialul înmormântării se transformă în
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
greu, iar pâinea nu e precum o face mama, Când lacrimile-și șterge-ncet cu mâna ei sau cu năframa ... Nici vorba nu-i așa de blândă când spusă e de un străin, Vorba părinților e caldă, e-amestecată cu suspin... Voi ați plecat cum pleacă-n toamnă în stoluri, mândre rândunele, Dar ați lăsat în urma voastră bătrâni părinți cu lacrimi grele... În cuiburi părintești v-așteaptă să reveniți măcar o dată... La noi...în fiecare poartă vezi...câte-un bătrân care
E TIMPUL SĂ REVII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376882_a_378211]
-
de un sân rebel azi scriu cu un sărut te mângâi ușor să nu te trezești din al nostru vis sublim în noaptea asta ai fost mireasa sufletului meu prin pat zac încă împrăștiate dorurile mele udate cu lacrimi și suspine de iubire te legăn ușor dormi iubire,dormi un vis croit din sărutări privirea ta se pierde în mine surâd, în freamătul nopții de iubire în mângâieri amețitoare iubesc,plutesc în brațele iubirii Referință Bibliografică: CHEMĂRILE IUBIRII / Viorel Birtu Pârăianu
CHEMĂRILE IUBIRII de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376898_a_378227]
-
de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă mine să-ți sărut pleoapele, să-ți sărut bărbia cu adâncitura ei din mijloc ce-ți dă acel farmec cuceritor, irezistibil oricărei femei. Vreau să te ating, să-ți
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TE VOI ÎNTÂLNI Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te voi întâlni Te voi întâlni... în doinitul vântului în umbletul gândului în șoapta amurgului în suspinul cântului. Te voi întâlni... în urmele timpului în freamătul valului în priveghiul cerului în lacrima dorului... Te voi întâlni... te voi lua de mână te voi privi și zâmbind fericiți vom porni... Referință Bibliografică: Te voi întâlni / Nina Dragu : Confluențe
TE VOI ÎNTÂLNI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376964_a_378293]
-
existentă dincolo de orice simțiri, rațiuni și percepții ale planului vizibil, își regăsește forma în filele unui nou început, având continuarea în sfere invizibile ochilor minții și priceperii lumii.... Și atunci, luându-mi rămas bun în treacăt, printre șoapte, meditând printre suspinuri și tăceri, lăcrimând pe obrajii sufletului, întinzând mâinile înspre brațele timpului, rămânând iar singură, după dialogul îndelung avut într-o pauză de viață cu timpul, și regăsindu-mă pe mine însămi, față în față cu propria-mi oglindire în lume
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
drum credința Și te-au rănit pe cale spini? Spune-mi ce șoapte-ai ascultat De rătăcești printre străini? Nu-I oare Dumnezeu statornic? Nu ți-a promis că e cu tine? De ce nu crezi? De ce alergi Prin valea plină de suspine? Întoarce-te acum...e timpul Să ceri iertare...să revii La Cel ce veșnic te-a iubit La focul dragostei dintâi! Ridică-ți ochii către ceruri! Cum ai putea să te-ndoiești vreodată De dragostea ce-ți poartă Dumnezeu Când
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
zâmbești Și va fi soare iar pe drum... Iar dorul care te apasă Și inima îți sângerează Va dispărea răpus de timp Și de iubirea ce urmează... Nu plânge...ochii Mei nu pot Să-ți vadă lacrima uitată Și nici suspinul ce străpunge Prin ea din inima-nghețată... Hai, nu vrei să zâmbești din nou Căci mâine e o nouă zi! Nu plânge...va veni o vreme Când rănile nu vor mai fi! Unde-i oare viața noastră? Unde-i oare
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
nestins Ce-și poartă aripa spre cer Și-apoi devine mai puternic -Lumină-n traiul efemer- O clipă prinsă în clepsidră Și transformată-n veșnicie Sunt eu...când întâlnesc iubirea Și o împart cu bucurie... Sunt lacrima ce iar își poartă Suspinul peste-al zilei prag Când aplecată-n rugăciune Te chem să vii Părinte drag! Un cântec ce se-nalță-n zare Și-ajunge-n cer...aceasta-s eu... Condeiul fără de odihnă Ce laudă pe Dumnezeu! Referință Bibliografică: Omagiu divin 23 / Maria Luca
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
Anastasia Lazariuc, niciodată nu îi va veni timpul când își va îndepărta publicul, nici vremea când ea va fi uitată de public! Cântecul Anastasiei Lazariuc se ridică la cerul Moldovei scufundat azuriu și fără hotare, cu dorurile, iubirile, veseliile și suspinele, în sufletul românilor de pretutindeni. Însuși sufletul românesc, îmbogățit, înfrumusețat și înălțat în colonadele glasului ei muzical și ale poeziei sunt cântecele pe care le interpretează. Iar ea este o artistă frumoasă în suflet și la chip, care înfiorează cu
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
când moare, Tu croiești destinul lumii, binecuvântezi poporul, Cei ce-și pun nădejdea-n Tine, găsesc Viața și Izvorul, Dă-mi putere Doamne Tată să accept și rău și bine, Chiar dacă prea grea e crucea și mi-e inima-n suspine, Să-nțeleg că este-o vreme pe pământ, că fiecare, Trebuie ca să cunoască harul Tău în încercare, Dacă voia Ta cea sfântă pus-a-n drumu-mi o răscruce, Dă-mi și forța necesară ca să pot crucea a-mi duce, Iar
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
Cum poate fi eternul de ajuns? IERTARE O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port. O lacrimă lucește în regrete, Greșeala o cuprind în asfințit; Suspinele au înghețat secrete Și plâng azi clipa care te-a rănit. Tu să mă ierți că n-am știut a spune Dorința care se zbătea în gând, Privește-atunci când soarele apune Și vei vedea o lacrimă plecând. Tu să mă
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
aprind iubiri. TĂCEREA DINTRE NOI Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi! A despletit o ramură de toamnă, Tu mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă... Cuvântul rătăcit până mai ieri S-a stins, nevindecat, printre suspine Când ochii îți zburau spre nicăieri Tăcerile se risipeau în mine. Nu mai sunt vorbe.. Astăzi, în priviri Buzele noastre s-au făcut zăpadă, Distanța ne-a legat prin amintiri Dorința ce ne doarme vrea să vadă. Zidul tăcerii ce
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
clipa mult visată? Dar n-a trecut mult și a venit un ”trimis necunoscut” și mi-a spus că n-a fost iubire, nu, n-a fost..., a fost doar un truc al unui amator, fascinat de unduirile focului, de suspinele unui gând rătăcit. Nu! Nu! Mi-am spus hotărât! Eu nu mai sunt eu. În sufletul meu locuiește el; cu trupul lui, cu sângele lui, cu trădarea... Palpită în mine și-l port ca pe-o minune, pretutindeni. Uneori, povara
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
fost de ajuns, să reaprindă jocul acesta diabolic și divin, numit iubire, suferință atât de sublimă și atât de amară, dar atât de dorită; ca pe o nouă viață, un nou fior... ... ceva mai mult decât sunetul nisipului, într-un suspin prelung, într-o tăcere de mormânt... 26 mai 2016 Referință Bibliografică: Dincolo de prag, ea... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul VI, 04 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i evantai de frămăntări...mărunte Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte. Știe visul tuturor, dureri ce le-ocrotește Dar știe
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
de diamant, răsfrângeri. Iar când cu noaptea ziua se îmbină Și prindem zvonul corului de plângeri, Zăpada-n roșu o pictezi când sângeri Și tremură-n icoană, când se-nchină. Doar câte-un fulg, abia desprins din zborul Ce în suspin coboară și-n tristețe, Se-așează pe obraz, să-și plângă dorul Despre demult pierduta tinerețe, Dar tot prelinge-n suflete fiorul, Care ne poartă-n vis și-n frumusețe. REACȚIE Mai punem iar substanțele-n retortă, Turnăm în eprubete
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
a slăvit Fiii și Voievozii cei mai aleși. Străbătut de fiorul măreției și al suferinței Neamului nostru dac arhibinecuvântat, Ioan Alexandru a zugrăvit chipul Doamnei Maria Brâncoveanu, ucenica Marii Împărătese Fecioara Maria, în Icoana martiriului creștin-ortodox, aureolată de dureri și suspine, de lacrimi și plângeri într-o smerenie majestuoasă: MARIA BRÂNCOVEANU Se poate oare îndura mai mult / Să-ți păstrezi făptura-ntru viață? / Prunci și bărbat decapitați la rând / Și muma soață firavă de față. Nici măcar nu a înnebunit / Sta-n mulțime
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
din udele plicuri, Ce-s pline de dor și de nimicuri. Cuvinte spuse fără sens, ce dor În suflet îmi cântă mierlele-n cor. Căzuse frunza, toamna era pe-aproape, Vântul îmi despărțea ale mele pleoape. Doar tu îmi răcoreai suspinul crunt, Singura ființă ce-o iubeam pe Pământ. Misterele duioase voiam a-ti desluși, Nu-nțelegeam de ce pleci și nu revii. Tăcerea mi-i unsă cu uleiurile tristeții, Eu astăzi încă aud foșnetul cetii. Referință Bibliografică: Udele plicuri / Maria Cristina
UDELE PLICURI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377991_a_379320]
-
soarele îmi scalda față, Mă-ntreb câte zile-o să am, Mi-e teamă că-i prea scurtă viața. Prea scurtă viața, timpul trece, Si nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Să îmi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea
TIMP SĂ TE IUBESC de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378003_a_379332]
-
Mă-ntreb câte zile-o să am, Mi-e teamă că-i prea scurtă viața. Prea scurtă viața, timpul trece, Si nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Să îmi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea. Să îmi tratez orice
TIMP SĂ TE IUBESC de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378003_a_379332]
-
să număr lacrimile, dorurile, așteptările și plecările, tristețile, vorbele promisiunile și uitările, jurămintele nerespectate, zâmbete,mângâieri, șoapte de tine uitate... Și amintirile... Aici aș vrea să mă opresc. Să verific, în tihnă, dacă sunt frumoase să le așez mai aproape de suspin, să le gândesc îndelung să oftez să le numerotez să le verific data trăirii să le șoptesc într-un surâs... Se cuvine să-mi acord o pauză; cât să beau o cană de viață-amară! ca și obișnuita cafea din fiecare
INVENTAR de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378061_a_379390]