2,825 matches
-
întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu poate fi o temniță pentru dumneata, sau pentru mine. Greșesc oare? Gosseyn nu răspunse, dar era furios. Greșea cu totul. El era la fel de întemnițat ca și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
auzi nimic, decât zborul navei prin cerul nocturn pe aripile energiei magnetice. Era clar că trebuia să spună ceva. Ce? Fără să-și miște ochii, Gosseyn o văzu pe Leej mergând cu luare aminte spre fotoliu. Ajunse și se prăbuși suspinând. Asta-l amuză pe Gosseyn, se stăpâni, iar Discipolul continuă cu vocea lui de oțel: - Așadar? Un început de hotărâre se înfiripa în mintea lui Gosseyn, pe jumătate decis să pună la încercare forța celuilalt. Să-l pună la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
puteți pune toate întrebările pe care le doriți. După aceea vă voi da instrucțiunile pentru aterizare. Gosseyn nu-și credea urechilor. Toate întrebările. Își regăsi graiul. Prima întrebare o avea pe buze: ― Cine sunteți? ― Un agent al Mașinii jocurilor. Gosseyn suspină ușurat. ― Mașina este cea care-mi vorbește prin intermediul tău? ― Numai în mod indirect. Mașina poate primi comunicări de pe Venus, dar nu emite ea însăși pe lungimile de undă interplanetare. ― Atunci acționezi individual? ― Am instrucțiuni. Gosseyn respiră adânc. ― Cine sunt? Așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Patricia Hardie îi spusese o grămadă de lucruri, dar n-avusese vreodată impresia că ea ar juca vreun rol important în această dramă a luptei non-A contra Universului. Ea îl privi în momentul în care el decisese să vorbească, suspină și-i spuse: ― N-am ce să-ți spun. Cu cât știi mai multe, cu atât ești mai periculos pentru noi toți. Și nici n-avem timp de pierdut cu explicații. ― Ce spui? ― izbucni Gosseyn, furios. Ba mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
măcar de această primejdie. Gazetarul devenise acum o forță implacabilă. În întregul Univers nu existase niciodată ceva similar cu energia care se acumula în trupul lui la fiecare balans. Odată declanșată, explozia ar putea zdruncina țesătura spațiului. Întregul spațiu-timp ar suspina din cauza ecourilor și a tensiunilor energetice care creau iluzia că materia s-ar putea prăbuși în fața acestui efort. - Și care sunt ultimele vești în privința construcției? întrebă Hedrock. Cadron se arătă ceva mai vesel: - Se află totuși între limitele critice. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spun nimănui despre actul ăsta. N-am spus până când justiția n-a aflat. Eu l-am înțeles, are copii mici, prima lui nevastă e atât de bogată încât își închipuie că la ea sunt mereu dreptatea și legea. — Măi fată, suspină avocata, lasă-mă să te întreb, pentru asta te-ai ținut tu departe de orice bărbat? Ca să fii prostituata cu acte a unui cuceritor care-ar vinde pielea oricui ca s-o scape nevătămată pe-a lui? Ai știut vreodată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
este legat de unii etimologi de latinescul aurum. Asemenea legătură nu poate fi total exclusă, deoarece, în vechime, inelele puteau fi purtate și pe acest deget, precum apare în poezia eminesciană: Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump îl scoate de pe degetul cel mic. Denumirea de auricular trebuie legată, în primul rând, de auricula/ureche”, datorită faptului că acest deget servea la destuparea dopurilor de ceară din urechi. Gestul nu a trecut neobservat de cei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Ia inelul ei cel mândru de pe degetul cel mic... Și se-ntoarce în codreana-i noapte tânărul voinic. Lângă smeii morți când trece, limbile le taie el, (225) Le adună sîngerinde și le pune-n testemel, Trece zidul și pornește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rouă e scăldată, lucioli pe lacuri sboară, Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se - nfășoară, (330) În pădurea argintoasă iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văsduhul tămîet, Pare că și trunchii mândri poartă suflete sub coajă, Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă, Crengile sunt ca vioare pintre care vântul trece, (335) Frunze sun ca clopoțeii, trezind ceasul doisprezece Și pin albul întuneric al pădurei de argint, Vezi isvoare sdrumicate peste prund întunecînd Și sărind în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sora mare și să auzim de bine. Trece selbele - argintoase, trece-o vale, un colcantaur 415Pînă vede dinainte-i răsărind pădurea de - aur. Mult frumoasă e pădurea cu-a ei trunchi de aur roș Ce în frunza lor cea moale suspinau întunecoși. Iarba lin călătorește, o peteală stătătoare Ce sclipind cu mii de raze sub al nopții dulce soare, 420Poartă-n galbenele-i unde spice cu mărgăritare, Flori de mac ce îmflă noaptea capul lor cel roș și mare; Numai fluturi mici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
chiar la ei în șezătoare: 430Maică, maică, draga mea, Ajungă-te jalea mea, Să te - ajung - un dor ș-un drag, Să șezi toată ziua-n prag Cu firuț băgat în ac 435Și tu să nu-mi poți împunge Pîn-nu-i suspina și plânge, Pîn-nu ți-a veni în gând Unde - am fost și unde sunt. Lângă lacul cel albastru înstelat cu nuferi mari, 440Pintre trestii auroase ce se legăn solitari, Vede fata cea cu ochii cuvioși ca în biseric- Fața-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un târziu Ș-apăsă pe frunte casca, Șterge păru-i auriu, Intră-n curte. Sumedenii De voinici, boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu. zâmbet, când cu sfaturi, Când cu-a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l duse Pintre salele întinse Și la mândre mese puse. Ei cinară-n mândre musici Cu de aur vase, linguri, Beat de-amor el spune: nu zici, Scumpo, să ne lase singuri? Și lumini se sting de sine, A cântărilor suspine Dispărură rânduri - rânduri, Ei rămân cu dulce bine Și înșiră mândre gânduri... Ah, iubito, zise dânsul, Cum nu simți focul ce-l simt? Și pe ea o - apucă plânsul Parcă pieptu-i este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
La glasul isvoarelor. Unde-i crucea de la căi - Nu mai plânge, măi - Cresc ca frații doi molizi - Râzi, puiule, râzi - Unde-s păsări în copaci - Taci, puiule, taci - S-adun fete și flăcăi - Dormi, puiule, hăi! Și cum cântă, cum suspină Glasul codrului o-ngînă, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. 90 {EminescuOpVI 91} Sună dulce, o auzi ici, Începutul unei muzici, Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum - adoarme, pruncul râde, Teiul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scîntee 111 {EminescuOpVI 112} Din luciri de curcubee, Din dragoste de femee; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas de copilaș Ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Ea-și netează a ei tâmple Și de lacrimi i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că doina-i care-o cântai - Tragănă-se tragănă Frunza-n codru leagănă. DOINA (CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ) Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Și frîngîndu-i ramurile Să lovească geamurile? Iară tu de ce suspini Când privești peste grădini? Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru isvoarele. Vei ave de suspinat, Când vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturînd-o, risipind-o, De ți s-o urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 126
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Scuturînd-o, risipind-o, De ți s-o urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 126} DOINA (CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ) Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Și frîngîndu-i ramurile Să lovească geamurile? Iară tu de ce suspini Când privești peste grădini? Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru isvoarele. Vei ave de suspinat, Când vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturînd-o, risipind-o, De ți s-o urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 127
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură, numai una! Iar de vrei un bărbățel Să-l iubești, să crezi în el, Nu-l căta - că iacătă-l! O INIMĂ CE SUSPINĂ O inimă ce suspină, De durere fiind plină, Zi și noapte se tot bate, Cu nimic nu se alină. 5Și nimenea nu se - ndură Să potoale - a ei căldură Parcă s-au jurat cu toate S-o întîmpine cu ură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură, numai una! Iar de vrei un bărbățel Să-l iubești, să crezi în el, Nu-l căta - că iacătă-l! O INIMĂ CE SUSPINĂ O inimă ce suspină, De durere fiind plină, Zi și noapte se tot bate, Cu nimic nu se alină. 5Și nimenea nu se - ndură Să potoale - a ei căldură Parcă s-au jurat cu toate S-o întîmpine cu ură. MII DE STELE... DULCE
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în poală, Cu plăcinte susuară. 16 Mândră, mândră, draga mea, Ajungă-te jelea mea, Să te - ajung - un dor și-un drag Să șezi toată ziua-n prag Cu firuț băgat în ac; Și tu să nu poți împunge Pîn-nu-i suspina și plânge; Și tu să-ți aduci aminte, Mândră, de-a noastre cuvinte 139 {EminescuOpVI 140} C-or rămas neisprăvite; De-om trai le-om isprăvi Și tu soție mi-i fi. 17 Frunză verde cărujea, Crede tu, mândruța mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]