4,883 matches
-
puterii împăratului atât ca "reprezentante ale țării" în cadrul dualismului constituțional creat, cât și prin intermediul propriilor Adunări reprezentative de stări. Începând cu alegerea lui Lothar al III-lea de Suplinburg (1125-1137) a fost depus pentru prima dată "dreptul nașterii" la alegerile suveranului. Prin alegerea lui Conrad al III-lea (1138-1152), preferat de stările privilegiate unui potențial împărat puternic (Henric cel Mândru), se deschidea dinastia Staufenilor. Domnia acestora a fost dominată de ideea reconstrucției statale. Eforturile vor fi încununate de succes în timpul lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
reușit, pentru o perioadă de timp, să stingă conflictul dintre Staufeni și Welfi și să obțină sprijinul clerului în lupta cu papalitatea. "Micul interregn" dintre 1197 și 1209, cu luptele interne care l-au însoțit, a determinat ruperea echilibrului dintre suveran și stările privilegiate. Frederich al II-lea (1215-1250), interesat de "politica sa italiană", va fi repede pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici, recunoscând suveranitatea principilor teritoriali (regăsită în expresia Landdeshoheit, suverani ai țării). Prin acordarea privilegiului Confoederatio cum
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au însoțit, a determinat ruperea echilibrului dintre suveran și stările privilegiate. Frederich al II-lea (1215-1250), interesat de "politica sa italiană", va fi repede pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici, recunoscând suveranitatea principilor teritoriali (regăsită în expresia Landdeshoheit, suverani ai țării). Prin acordarea privilegiului Confoederatio cum principibus ecclesiasticis (26 aprilie 1220)311, împăratul renunța la drepturile regaliene asupra Bisericii în favoarea înalților prelați, iar prin Statutum in favorem principum, statut promulgat în Dieta de la Worms în 1231 și confirmat de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
veche de mai bine de un scol, care făcuse din imperiu un stat german", rămânând în vigoare până la desființarea Imperiului roman de națiune germană (1806)323. Documentul stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat pe rând de către arhiepiscopii de Trier și Köln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și, la sfârșit, arhiepiscopul de Mainz. Bula de Aur consolida poziția privilegiată a principilor electori. Consacrând principiul majorității, documentul permitea pretendentului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
imperial. Alegerea împăratului va deveni treptat o "licitație" pentru principii electori, care ofereau tronul pretendentului mai bogat (ilustrativ este cazul alegerii lui Carol Quint). În raport cu poziția monarhiei și a stărilor privilegiate, care au încercat să limiteze cât mai mult puterea suveranului pentru a-și asigura accesul la guvernare, se pune întrebarea: a avut Dieta imperială (Reichstag) rolul de a polariza stările, de a crea solidaritatea instituțională de care țara avea nevoie în procesul de unificare teritorială și centralizare politică ? Au existat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Dietei. Împăratul era obligat să respecte și să accepte colaborarea stărilor în elaborarea legilor, în actele principale de guvernare, în privința războiului și aprobarea impozitelor extraordinare. Dreptul de concesiune al impozitelor extraordinare a devenit fundamentul puterii stărilor. Dieta putea respinge propunerile suveranului privitoare la armată și subsidii, care ar fi putut în-tări puterea imperială. Regele era puternic dacă avea resurse proprii, care scăpau Dietei. Sigismund de Luxemburg declara public că, fără averea sa personală, "imperiul nu ar fi fost un profit pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
imperială. Regele era puternic dacă avea resurse proprii, care scăpau Dietei. Sigismund de Luxemburg declara public că, fără averea sa personală, "imperiul nu ar fi fost un profit pentru împărat, ci un faliment"326. Se confirma regula conform căreia un suveran lipsit de bani și armată era cu ușurință subordonat stărilor privilegiate ale regatului. Una dintre cele mai importante atribuții ale Dietei imperiale o constituia proclamarea și consfințirea solemnă a păcii interne (Land-frieden). Dieta de la Roncaglia, reunită de împăratul Frederich I
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de pace proclamate de Reichstag nu aveau efect decât după ce erau întărite prin hotărâri speciale ale adunărilor locale. Perioada interregnului a fost marcată de o serie de transformări în alcătuirea și competențele Dietei. Stările au restrâns serios atribuțiile judecătorești ale suveranului: deși ar fi trebuit să fie judecător suprem, puterea sa a fost limitată de practica "dreptății pumnului" (Fanstrecht). Au existat însă și aspecte pozitive, unul dintre acestea fiind prezența orașelor în Dieta imperială. Reprezentanții acestora au fost admiși în Dietă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu autoritatea necesară. Adoptarea acestor măsuri ar fi asigurat creșterea puterii principilor teritoriali. Propunerile de reformă a Dietei și altor instituții nu s-au concretizat, datorită în principal atitudinii împăratului față de Adunarea stărilor. Echilibrul începuse deja să fie rupt în favoarea suveranului, care ani de zile nu a mai convocat Dieta. Atunci când se întrunea adunarea, împăratul subordona stările punctului său de vedere prin intervenția personală și chiar întreruperea dezbaterilor. Treptat, opoziția stărilor privilegiate va reuși să restabilească raporturile cu monarhia pe principii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
urmau să fie convocate de împărat în viitor, dar fără participarea acestuia la deliberări. Curtea supremă a Imperiului (Reichskammergericht) urma să fie alcătuit din membri aleși de împărat de pe o listă a Dietei și prezidată de un magistrat numit de suveran. Toto acum, cele trei curii ale adunării vor lua forma definitivă: electorii, principii și orașele. Cavalerii, deși reprezentați în Dietele provinciale, continuau să nu fie admiși în Reichstag. Fiind acceptate condițiile lor, stările privilegiate reprezentate în Dietă au consimțit impozitul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1547 și 1548, în care au fost respinse încercările de înstrăinare a guvernării autoritare. În 1555 Dieta de la Augsburg consfințea "pacea religioasă" și principiul cuius regio, eius religio. Germania rămânea în continuare divizată. Singura consecință în planul raporturilor stărilor cu suveranul va fi realizarea unui echilibru instabil, raportat la puterea principilor teritoriali și autoritatea imperială. 4.1.2. Dualismul constituțional: Stări și Diete provinciale Originea organizării politice a Germaniei se regăsește în constituirea suveranității princiare, în cursul în secolul al XIII
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
drepturi publice. Ele vor constitui "dieta țării" (Landtag), reprezentând în acest fel "țara" față de principele domnitor. Puterea principilor își va afla limita doar în Adunările reprezentanților stărilor privilegiate. Stările s-au înălțat, treptat, la o autoritate egală cu cea a suveranului teritorial, autoritate manifestată prin afirmarea dreptului de rezistență față de suveran (ius resistendi et contradicendi), modalitatea de aplicare a impozitelor aprobate, participarea la administrarea politici interne și externe, prin aplicarea hotărârilor stabilite pentru întreg Imperiul 335. Ca pretutindeni în țările care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
acest fel "țara" față de principele domnitor. Puterea principilor își va afla limita doar în Adunările reprezentanților stărilor privilegiate. Stările s-au înălțat, treptat, la o autoritate egală cu cea a suveranului teritorial, autoritate manifestată prin afirmarea dreptului de rezistență față de suveran (ius resistendi et contradicendi), modalitatea de aplicare a impozitelor aprobate, participarea la administrarea politici interne și externe, prin aplicarea hotărârilor stabilite pentru întreg Imperiul 335. Ca pretutindeni în țările care au cunoscut regimul de stări, sfatul și ajutorul (consilium et
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la lucrările Dietei provinciale, situație întâlnită și în cazul clerului și cavalerilor. Dar în multe alte cazuri reprezentanții orașelor au dominat Dietele: în Flandra, în Țările de Jos și Würtenberg (aici, doar după ieșirea cavalerilor). Dreptul de convocare aparținea principelui suveran. Dietele se reuneau neregulat, funcție de necesități. Lucrările se desfășurau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și închiderea adunării. Raporturile stărilor cu principele suveran au urmat linia generală a evoluției regimului de stări, în cadrul dualismului "țară-domnie". De
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Raporturile stărilor cu principele suveran au urmat linia generală a evoluției regimului de stări, în cadrul dualismului "țară-domnie". De regulă stările sunt alături și colaborează cu principele. Din secolul al XV-lea vor manifestat tendința de întărire a influenței asupra deciziilor suveranului, derivată din necesitățile fiscale mereu crescânde ale țării, a condițiilor ce li se ofereau pentru acordarea sfatului și ajutorului, obținând noi concesii și privilegii. Principii vor profita însă de nenumărate ori de atitudinea diferită și disensiunilor ivite în rândul stărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Viteazul (1593-1601) la 2 februarie 1600, prin care solicita sprijin militar 356. Ales rege al Boemiei, Moraviei și Sileziei în condiții care au dezvăluit criza raporturilor dintre monarhie și stările privilegiate, Ferdinand de Habsburg va confirma dreptul Dietei în alegerea suveranului și desemnarea marilor demnitari ai regatului numai dintre cehi. Ele avea să rezerve însă o serie de surprize Dietei și nobilimii cehe. Întărirea puterii centrale i-a permis să subordoneze Dieta națională și Adunările provinciale (sjezdi), pe care le va
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
celorlalte categorii ale Adunărilor de stări, nu era determinată detaliat prin reglementări cu caracter juridic. Se admitea, în mod obișnuit, că Dieta alegea regele Boemiei, își dădea consimțământul la perceperea impozitelor, hotăra mobilizarea, autoriza folosirea armatei în afara granițelor, împărțea cu suveranul puterea legislativă, participa la dezbaterea și rezolvarea altor probleme importante. Dezbaterile în Dietele provinciale erau extrem de complicate. Regele își rezerva, de obicei, dreptul de a pune în discuție mai întâi propriile propuneri, între care se afla în primul rând acordarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rezolvarea altor probleme importante. Dezbaterile în Dietele provinciale erau extrem de complicate. Regele își rezerva, de obicei, dreptul de a pune în discuție mai întâi propriile propuneri, între care se afla în primul rând acordarea impozitelor. În secolul al XVI-lea suveranul depunea toate eforturile pentru a limita, pe cât posibil, orice inițiativă a Dietei, sau de a o suprima complet. Doar la începerea și închiderea adunării ședința se ținea în plen. Fiecare ordin stătea în sala proprie, sub conducerea unui director. Se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
secolul al XVIII-lea, un caracter "hotărât de monotonie"367. Este și concluzia istoricului ceh Vaneček: "în țările coroanei cehe, în ultima perioadă de dezvoltare a vechiului regim rolul istoric al stărilor constă numai în aceea că servesc ca instrument suveranului în executarea mai ușoară a legilor. Numai clemența și protecția absolutismului regal mai menține Adunările de stări; se cuvine să știm că absolutismul vede în ele suportul convenabil de apărare a ordinii feudale"368. * Dezvoltarea instituției prezintă o serie de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Carol Temerarul și stările privilegiate ale provinciilor: în 1467 a ridicat impozitele fără a cere consimțământul stărilor; apoi a înființat Parlamentul de la Malines, scos de sub jurisdicția Parlamentului de la Paris și suprapus Curților provinciale 385. Convocarea Statelor Generale a rămas atributul suveranului. Reprezentanții provinciilor se întruneau la deschiderea adunării și ascultau împreună propunerile, apoi deliberau separat, conform mandatului încredințat de provincii. Dacă nu întrunea unanimitatea, concesiunea votată nu obliga toate provinciile și urmau negocieri separate. Opoziția practicată asigura echilibrul constituțional între autoritatea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu stările privilegiate. Sub domnia lui Filip cel Frumos, din anul1493 a început acțiunea de restaurare a prerogativelor suverane. Dezavuând documentul privilegial Joyeuse Entrée, Filip va refuza să depună jurământul pe el386. Prin impunerea principiului majorității (minor pars maiorem sequantur), suveranii vor avea posibilitatea de a se elibera de tutela stărilor și de a se folosi de neînțelegerile dintre acestea în propriul folos. Astfel, când toate mijloacele de realizare a unui acord între cele trei stări privilegiate eșua, se publica un
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
voturi. Această practică va fi frecvent consemnată în perioada secolelor XV-XVIII. În timpul domniei împăratului Carol Quintul, 17 provincii alcătuiau Țările de Jos: Artois, Brabant, Flandra, Hinaut, Limburg, Luxemburg, Olanda, Zeelanda, Franche-Comté, Namur, Anvers, Malines, Geldren, Groningen, Overijssel, Frisia și Utrecht. Suveranul legiferase printr-o Pragmatica Sanctio constituirea lor într-un corp politic unitar, sub suzeranitatea unui singur principe. În anul 1519 Carol Quintul a interzis "libertățile germane"387, iar revolta Țărilor de Jos, începută în chiar acel an, a alternat perioadele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Quintul la Țările de Jos în favoarea lui Filip al II-lea, la 15 octombrie 1556, a însemnat transformarea definitivă a acestei moșteniri burgunde în posesiune spaniolă. S-a creat astfel o situație extrem de delicată, care reclama o soluționare rapidă: ori suveranul recunoștea vechiul statut al Țărilor de Jos și, deci, libertățile existente, ori Provinciile trebuiau să lupte pentru a-și păstra individualitatea. În timpul Reformei și a Războaielor religioase, revolta Țările de Jos a atins apogeul, în special datorită fiscalității excesive, bazată
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
provinciilor, decât cu prețul sacrificării libertăților lor fundamentale, pregătind în felul acesta terenul pentru actul final al revoluției. La 26 iulie 1581 Statele Generale ale Uniunii de la Utrecht au proclamat decăderea lui Filip al II-lea din drepturile sale de suveran al Provinciilor din nord, ceea ce a echivalat cu declararea independenței. Astfel, în sistemul statelor europene și-a făcut apariția Republica Provinciilor Unite, cum s-a intitulat noul stat, cunoscut sub numele de Olanda. Republica Provinciilor Unite s-a întemeiat pe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
G. Dupont-Ferrier aprecia că Fre-derich al II-lea a fondat în Cele două Sicilii prima monarhie absolutistă și centralizatoare a Europei medievale 413. Având în vedere rolul redus pe care îl jucau stările în Diete, pare limpede că erau subordonate suveranului. După moartea lui Frederich al II-lea (1250) Italia a devenit miza disputelor dintre Imperiu și Pontificat 414. Urmează, timp de șase secole, perioada "clasică" a fărâmițării politice. Regimul de stări se menține însă și după ce regatul va fi cucerit
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]