2,234 matches
-
Ce mai aștept?". Din păcate, pentru că pe atunci nu înțelesesem complet natura capcanei, m-am reapucat curând, însă n-am uitat argumentul. Devii nefumător când stingi ultima țigară. Important este să fii un nefumător fericit de la bun început. D) „încă tânjesc după țigară". în cazul acesta ești ilogic. Cum se poate să declari: „Vreau să fiu nefumător" și după aceea să spui: „Vreau o țigară"? Te contrazici singur. Dacă spui: „Vreau o țigară", spui de fapt „Vreau să fiu fumător". Nefumătorii
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
erai fumător, iar dacă nu încetezi acum, vei suferi de treaba asta tot restul vieții. Plăcerea unei mese, a unei băuturi, a unei întâlniri cu prietenii, nu stă în țigară, din contră, țigara o distruge. Chiar și în timp ce corpul tău tânjește încă după nicotină, mesele și întâlnirile cu prietenii sunt minunate. Viața este minunată. Du-te la petreceri, chiar dacă sunt douăzeci de fumători acolo. Amintește-ți că nu tu ești cel privat de ceva, ei sunt. Oricare dintre ei ar vrea
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de fapt, nu cred în dragoste“. Warhol era suprafața vie de proiecții pentru nostalgiile unei generații întregi, care voia să lase în urmă viața burghez-descurajantă, care aspira către forme de viață alternative și experimentale, incluzând eliberarea sexuală, o generație care tânjea la independență față de convențiile sociale și, mai presus de toate, la glorie. Warhol este considerat poate nu doar cel mai mare artist de după 1945, ci și inventatorul unui cosmos complet nou, cultura pop - cu al său cult al starurilor, întemeiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
cuvenită. În pragul celui de al Doilea Război Mondial și al prăbușirii imperiului habsburgic, Viena și adunarea sa parlamentară îi atrage, evident, lui Hitler, atenția, pe fondul suferinței personale cauzate de "alienarea determinata de sărăcie și confuzie, (în timp ce adăugirea mea) tânjea după un centru integrator"389. Viena, "orașul sărăciei, al prostituției, imoralității, coalițiilor, al jumătăților de măsură, incestului, democrației (i. e., legea majorității ce conduce la "absența responsabilității personale"), al morții, internaționalismului, seducției"390 și al oricărui alt fenomen de aceeași "natură
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
era... S.A.: ...asta era Lumea! Lumea, parcă infinită, chemătoare, promițătoare, fascinantă, care te face să visezi. Vreo zece ani mai târziu - diferența noastră de vârstă -, tot lecturile m-au făcut și pe mine să descopăr lumea largă, spre care am tânjit zeci de ani fără să pot ajunge la ea altfel decât prin cărți și reverie... Când am început să călătoresc, lumea reală a avut de luptat din greu cu aceea din imaginația mea pentru a mă convinge că merita „deranjul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
probabil o aromă, un aer tămâios și tare de vin-marmeladă. Sau le lipsesc, poate, făpturile care odinioară cozereau (comiteau causerie, adicăă în acele încăperi îmbâcsite care însă prin străluminare intelectuală, deveneau brusc o agora cu retori și miniânțelepți de ocazie. Tânjesc după anticariatele mirosind a ceară și petrol, de odinioară, și fantasmez după tarabe cu buchiniști (fie chiar nevorbitori de francezăă, care să mă îmbie la citit (tachinându-măă pe malul Someșului. Că nu există buchiniști, aceasta ține de fantasma mea livrescă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
strădania noastră, la ceea ce-și găsește îndreptățire în vorbele poetului: "Chiar și cel mai mărunt lucru Se justifică în cununa vieții". x) Putem găsi un exemplu pentru acest aspect al pozițiai humoristice în poezia lui Kaalund "Plînsetul naturii". Natura tînjea după copiii săi, care se închiseseră acum în marele oraș. Ei începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați și mînia sa se prefăcu într-o vijelie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
drept 45, că adevărata contradicție și inamică a bucuriei nu este suferința, ci sînt dezgustul și sila. Bucuria și durerea pot intra foarte bine într-o contopire și organizare. Și melancolia și nostalgia pot de asemeni să meargă împreună. Putem tînji după trecut, cînd ne pătrunde viu în amintire, și poate exista melancolie în nostalgie, cînd precumpănește gîndul cît de departe și de greu de ajuns este scopul. Premisa acestor două sentimente este o cantitate suficientă de energie psihică, pentru ca să nu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
are totuși un efect împăciuitor asupra oamenilor". "Humorul este asemenea cîinilor ce ling rănile suferindului Lazăr și care, într-un chip mai prietenos decît iubirea creștină, nu consideră un furt să-i dăruiască bogatului picătura de apă după care îi tînjește limba". Dar cînd și-a retipărit, în 1910, lucrarea (în care prezentase humorul aproape exclusiv pe baza simpatiei), Fröding și-a pierdut credința în drepturile marelui humor, socotind că-l supraestimase. După părerea sa, humorul n-ar trebui să fie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vreo 3-4 zile... Afară e frig, copacii sunt goi, fără frunze, bat clopotele la biserica Sfântul Dimitrie Balș, se aude și toaca... Mi-e dor de o lectură copleșitoare, acaparatore, o carte care să-mi închidă viața între coperțile ei... Tânjesc a Proust... Dar parcă mă îmbie și Celine... Privesc nostalgic la cele trei volume autobiografice ale lui Canetti... Jocul privirilor, Facla în ureche, Limba salvată... *** Curioasă seria asta de vise răutăcioase... Iată... Mă duc să iau corespondența din cutia poștală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
săracul... , angelitatea ei excită, incită, Îndeamnă la dulci maculări jucăușe ale „idolului“ căruia i te Închini de-a binelea... de fapt... Aș vrea să mă fac Înțeles, frumusețea mai cheamă și În mod pervers, cere, imploră „murdărirea“ ei la propriu... tânjește lâncedă după „viol“, ca apoi să te Îngenuncheze iar... mai cu poftă, mai lacom, mai sincer... mai fascinat... „Idolul“ se vrea biciuit, exorcizat feroce, de propriile ei turbări animaliere, În cabinete secrete, cu flori umede de luxură, pe canapelele galante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
pe care textul i-l atribuie. MONICA FRUNZĂ PREFAȚĂ Omul modern a părăsit satul pentru oraș, atenuând deosebirea dintre anotimpuri, temperând căldura și frigul. El a luminat noaptea și a îmblânzit spațiul. Nostalgic, totuși, al traiului după ritmurile naturii, omul tânjește să-și descopere rădăcinile. Aflându-se în căutarea Graalului la care nu reușește să ajungă, cavalerul Mesei rotunde ne oferea deja imaginea omului de astăzi care face înconjurul lumii fără a-și găsi liniștea. Mereu mai repede! Mereu mai departe
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
propriu în picioare și nu mai puțin de 45 de copii s-au pierdut de părinți. Însă am vrut să scriu încă de pe atunci pentru că bradul îmi spunea destul de multe despre România. Îmi spunea, mai întâi, că orgoliul nostru zdrențuit tânjește în continuare după construcții megalomanice, care să ne plaseze cumva în vârf de Europă, chiar dacă majoritatea „performanțelor“ din alte domenii ne plasează spre coada aceluiași continent. Îmi spunea, apoi, că implicarea politică în realizarea acestui brad e, de asemenea, specifică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
animale împăiate, chiuvete colorate, accesorii care încearcă să prindă din urmă un timp trecut (Constantin Cojocaru e adolescentul de vârsta a treia, sărac cu duhul și șmecheros, cu agrafă care-i ține bretonul, tricou roz și suflet de copil mare, tânjind după puțină iubireă nu sunt altceva decât simulacre ale unor prezențe necesare. Povestiri despre nebunia (noastrăă cea de toate zilele adună în camere despărțite de marcajele și zgomotele străzii ciudați inocenți care-și împing țăcăneala până la limita degustării unor plăceri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
structură puternică, ar trebui să-i dai polițiști și specialiști. România nu a inventat apa caldă. Structuri specializate existau și în alte țări: în Italia pentru anti-mafia, în Spania - Fiscalia Anticorrupción. Dar nici una, nici alta nu au poliție. Și toți tânjesc după asta. Și cum a ajuns să dea Adrian Năstase PNA-ului structura de poliție proprie? — Inspirație divină (râde - n a.). Istoria se scrie paradoxal. Da, a existat un om extraordinar în perioada de preaderare, un consilier spaniol, David Mar
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
parte a unui San Francisco mitic. N-am avut curiozitatea să-l străbat cu piciorul, ca turist, nici nu mă împinge necesitatea să-mi găsesc de lucru prin zonă. Dacă n-a fost să fie atunci când cartierul era viu, nu tânjesc după un spațiu care nu-i al meu. Despre California contemporană văd reportaje, aud știri frecvent. Probabil că e, cum se spune, paradisul (între altele, al IT), dar n-am cum să verific. Și la ce mi-ar folosi? O să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
parcul Pușkin, și până la familia lăcătușului Vova Ciocan, cu un apartament „comandat“ de 41 de metri pătrați în cartierul Râșcanovca, se îndreaptă într-un fel sau altul spre sfârșitul ei. Chiar dacă locuitorii de la sat încă nu-și dau seama și tânjesc să ajungă a locui în oraș, un veteran de război precum Polikarp Feofanovici știe foarte bine că „se întâmplă ceva grav cu generația tânără. E impertinentă, leneșă, fără idealuri ă...ț, fii nacealnicilor s-au boierit, s-au occidentalizat“. Pierderea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
fugită din țară după examenul de licență. La Toronto, Ana-Cristina îl întâlnește pe Tom Wellington, un bărbat de viță nobilă, cu o avere uriașă, care-i devine în scurt timp soț. Ana găsește alături de Tom liniștea și bunăstarea după care tânjea în România. Relația celor doi soți este una nonconformistă, în care Anne se poate bucura de toate libertățile: are un amant și o amantă, duce o viață independentă, fără ca să dea prea multe explicații. Totul se schimbă atunci când în viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
carte este un fel de ocheadă din partea lui Dumnezeu: o ocheadă prin care Dumnezeu ne face semn că încă încearcă să gestioneze versiunile atât de învălmășite ale adevărului. De multe ori din cărți aflăm tocmai pe-dosul, inversul a ceea ce tânjim: că lumea nu este plină, ci vidă, că nu este totul, ci nimic. Dar și aceasta este tot o lecție și tot o ocheadă. Care nu strică nimănui, nici chiar celor mai învățați dintre învățați. Este un loc comun să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ridicate în ierarhia orientărilor relaționale, privește recunoașterea. Etichetați de societate ca scursuri sau deșeuri umane, deținuții au o uriașă nevoie de reconstituire a propriei lor imagini. Și cadrele se simt foarte puțin admirate și apreciate pentru ceea ce fac în închisoare, tînjind după recunoașterea și aprobarea populației, atît din interiorul zidurilor cît și din afara lor. Preocuparea excesivă pentru imagine îi face să renunțe la convingerile lor personale și să se conformeze ritualurilor adaptative. Valoarea de sprijin e respinsă de mai mult de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
încontinuu, de peste tot, iar sufletul se simte stingher, de parcă ar fi fost amputat. Ceva important s-a pierdut pe drum. Ce anume? Și cum să recuperăm acea inefabilă armonie a lui Unu, după care, explicit sau discret, se pare că tânjim cu toții? Ei bine, unul dintre răspunsuri pare să vină chiar din interiorul sistemului, din zona celor care până de curând erau simple «obiecte» ale nesățioasei curiozități experimentale a profesorilor, anume elevii. Niciodată, ca în aceste zile ale Simpozionului, nu am
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
a rândul o funcție de pacificare a lumii și oferind popoarelor o siguranță internă și externă necunoscută până atunci. Ordo Romanus nu era „un punct de program al Romei, ci al întregii umanități”, întrucât, după o perioadă de aprige războaie, lumea tânjea după liniște, „ea și-a întins mâinile rugătoare spre Roma” (Iorga, 1987, 108-109). Imperiul a servit nu numai Romei, ci mai ales indivizilor care-l alcătuiau. Marea abilitate a Romei a constat în a demonstra limpede că popoarele barbare se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nici măcar să-și gă sească o preocupare. Nu putea trăi decât în frământarea și în iureșul treburilor, ca în fruntea unei armate, sau în focul pregătirilor pentru o campanie, sau în zarva și în vânzoleala unei petreceri deocheate. Începea să tânjească îndată ce nu se mai afla în mijlocul unei gălăgii sau al unui fel sau altul de exces sau de tumult, suferind atât de rău de asta încât timpul lui părea că e stătut. S-a apucat cu patimă de pictură după ce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
legată de locuri, animale și plante, de obiceiuri străvechi, de vorbirea neaoșă moldovenească cu arhaismele ei, o viață pe care o resimt cu nostalgie și astăzi. Ea m-a împiedicat să mă integrez total în lumea evoluată a prezentului urban. Tânjesc încă după locurile și oamenii copilăriei, după poezia vieții de atunci. Constat cu plăcere că originalitatea locurilor și oamenilor din acele părți a atras și atenția istoricilor, prin specificul evoluției vieții sale sociale, sociologilor, prin conservarea unor vechi elemente organizatorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ființe paradoxale, contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise pentru a rosti un ultim cuvânt neauzit. Eroii sunt veșnic apăsați. Viața e o povară, mai mult decât o bucurie, chiar și în romanele cu iz comic. Indivizii tânjesc după tihna și lipsa de griji a copilăriei, și se simt izgoniți dintr-un paradis necunoscut lecturii. Eroul Desperado suferă de o tristețe universală de sorginte lirică, din cauza căreia personajele au o aură meditativă. Orice ființă dislocată trece prin câteva
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]