30,883 matches
-
și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a râde și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în stradă și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va apuca să-și taie salcâmul." (pp. 52-53) Zâmbetul țăranului din finalul acestui poem este un zâmbet de Mona Lisa. Ce se ascunde în spatele său? Amintirea nostalgică a tinereții pierdute? O umbră de afecțiune pentru frumusețea de altădată a soției sale? Satisfacția de a-i
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
rămas în aceeași cheie similiculinară: "Cărțile edificatoare sînt montone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Lévinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil că îți taie și mai mult pofta de mîncare". în prezența acestei sumbre frivolități, rămînem siderați. Drept care sîntem puși în situația a ne întreba cum de mai poate autorul Tragicului să-i urecheze, așa cum obișnuiește, pe nefericiții noștri contemporani care se întîmplă a
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
impersonal al Ťspiritului obiectivť. Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură". Evident, pe traseul meditației d-lui Liiceanu, Cioran s-a situat la antipodul lui Noica. Cel dintîi punea accentul pe materia existențială, chiar dacă "văicăreala" sa "tăia pofta de mîncare" astfel încît rolul lecturilor rămînea descoperirea și "modularea (existenței) către expresia ei finală", a "vibrației proprii". "ŤVibrează și citește ce vreiť, ar fi putut suna îndemnul lui Cioran. Iar Noica nu avea să opună acestui îndemn decît
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
își face loc cu eleganță, ai timp să observi lucrul acesta, să-ți dai seama că iarba e proaspătă, că au înflorit pomii, oamenii îngrijesc cîmpul, aprind focuri ca să-l pregătească pentru muncile ce vor să vină, vopsesc copacii, gardurile, taie pomii care te salută aliniați, de pe marginea drumului. La sat, unii oameni se pregătesc, încă, de nou, de începuturi, de renașteri. Și o fac după ritual, ceremonios, odihnindu-ți gîndul. Alții, s-au contaminat de năravul orășenilor și desfid legile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
orice caz că le scriam cu elan. Scrisul îmi oferea aceeași bucurie pe care o simțeam când, copil, mă jucam cu motociclistul de tinichea, cu uneltele de reparat ale tatei, cu mosorelele de ață sau mica roată zimțată cu care tăiai aluatul. Cuvintele mi se păreau ca niște jucării, iată că aveam astfel la dispoziție toate jucăriile din lume. Comentariile tale erau scurte și arătau o anume rezervă, ca și cum te-ai fi îndoit de propria-ți judecată sau ai fi dorit
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
ceea ce vedea, nici cu discuțiile la care asista în tutungerie, cu mama lui sau prin oraș. Aceasta deși vedea bine că toți ceilalți merg la tîrguit, își rezolvă problemele, se curtează, se iubesc, se despart, se trag pe sfoară, își taie unul altuia beregata, mor...". Spre deosebire de alienații unui Moravia, de pildă, pentru care propria condiție este motiv de meditație lucidă, în termeni aproape teoretici, Zoffi este doar un pacient ce nu poate să-și definească starea, în ciuda temelor abordate obsesiv: conștiința
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
esențializării, a formulărilor minimale apte să surprindă întreaga specificitate a fenomenului. Toată această monografie despre Constantin Negruzzi pare dublu distilată, argumentația este foarte strânsă, ideile curg dintr-una în alta, încât este aproape imposibil să decupezi una fără să-i tai rădăcinile rizomice care o leagă de cele care o precedă și/sau succedă. Scriind despre capodopera lui Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanu, Gabriel Dimisianu remarcă faptul că generozitatea temei i-ar fi permis autorului scrierea unui mare roman. Ratând romanul
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Se poate intra în memoria colectivă în două feluri: fie sculptînd, dacă te cheamă Michelangelo, o Pieta, fie, dacă te cheamă Laszlo Toth, mutilînd-o. Fie pictînd, dacă te chea-mă Rembrandt, Rondul de noapte, fie, dacă te cheamă Wilhelmus de Rijk, tăind pînza aceasta pe diagonală cu cuțitul. Ion Spânu a ales varianta a doua. Perdantă. Ca să aflu numele celor doi mutilatori a trebuit să navighez îndelung pe internet. Am găsit numele lor la "Michelangelo. Vandalism" și la "Rembrandt. Vandalism". Oamenii i-
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
de coțcari.// }ie îți grăiesc, Ioane,/ Care-ai fost la mine slugă,/ Că fiind în bune toane,/ Facu-ți, ție, astăzi, rugă:// Dă'napoi ce mi-ai smintit,/ Cât mai ești printre cei vii,/ Altfel, vin eu negreșit/ Și te tai. Așa, să știi." Iar faptele de arme și de vin se trec de pe un veac pe altul Cu ghitara. Toate se alină, numai că epilogul acestei cărticele de povești împrăștiate și de lumi hai-hui spune, coborînd în tristețile pe care
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
-și îngropa fiul ș...ț Asta e țara mea: un soldat de 18 ani căruia îi place să glumească și care, întocmai ca pe pachetele de supă instant, și-a desenat pe gât o linie punctată sub care a scris TĂIAȚI AICI." Însă, vă voi spune eu, acestea nu sunt scrise de Matei Vișniec. Ele provin din mărturiile unui militar angajat în războiul iugoslav. După atâtea conjuncții adversative de care ne izbim explicit sau implicit în cărțile lui, relativizând până și
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
este pe cît de sigură pe atît lipsită de argumente. De pildă, superstiția cifrei 13. Simți că ceva nu e în regulă și totuși comportamentul tău ascultă involuntar de teama pe care o provoacă cifra 13 sau pisica care îți taie calea. În cazul fanatismului, ideea fixă nu numai că se alimentează singură, dar poate fi hrănită chiar de contra-argumentele pe care adversarii ți le pun la dispoziție. Fanatismul își trage forța din rezistența pe care o întîmpină. E genul de
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
și sensibilități contrariate, pentru care registrul violenței începe cu biftecul tartar. Cert este că lumea ficțiunii cinematografice a lui Gibson trece cu necesitate prin expresia directă a violenței, fără finețuri și eufemisme, fără menajamente și fără rafinamentul sado-masochist al ochiului tăiat cu briciul în filmul lui Bunuel și Salvador Dali, Cîinele andaluz. Efectul este aproape același, de saturnalie, de dezmăț crud, în perfect acord cu nebunia gloatei împinsă spre o tumultuoasă aprobare a carnagiului, spre o extază sîngeroasă. Paradoxal, mai umani
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
ușor în adierea de tei, la ora la care în Filaret se auzea țignalul lui Stere și șuierul personalului de Giurgiu, la ora la care Tudose încuia poarta și o privea din curte prin geamul luminat al bucătăriei pe Aneta tăindu-și unghiile de la picioare, la ora la care se spărgea sindrofia negustoreselor de mărunțișuri de pe șelari, Norbert îi dădea bacșiș chelnerului de la Gambrinus (cineva gâdila coardele unui instrument care chicotea înfundat) și revenea în preajma Băncii. Clădirea era întunecată și acoperișul
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
încă" (Către mări de zăpadă). Și o altă strună pe care bardul o atinge cu dexteritate e cea a unui ermetism folcloric care ni-l amintește pe Dan Botta ("numai cerul mamei nu-i/ crucea-n munte să o sui/ taie-n os cuțitul sfere/ de cuvinte și tăcere/ am uitat un om iubit/ într-o rană și-a murit" șDe iubireț), ermetism ce se destinde la un moment dat într-o grațioasă incantație: "nins pămîntu-i/ în culori/ cer îmi mîntui
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
de turiștii străini deturnați de accident, este alăturată printr-o rapidă comutare a acțiunii, megalopolisului japonez, Tokyo, cu uriașele blocuri turn și sutele de mii de reclame strălucitoare sau lumina stroboscopică a discotecilor, căreia din cînd în cînd regizorului îi taie complet sonorul pentru a ne acomoda cu universul ecranat al surdo-muților, pentru care elementul vizual și gestualitatea preiau deficitul, raportîndu-l la o expresie mai acută a comunicării. Cînd nu mizează pe situații, regizorul focalizează asupra stărilor și contrastului dintre registrele
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
Ne-am bucurat de sprijinul lui Joseph Kessel și cel al lui E. Ionescu. Kessel a scris o prefață călduroasă. El povestea cum, într-o seară a anului 1924, între Place Blanche și Place Pigalle, Panait și el și-au tăiat venele de la mâini ca să-și amestece sângele și astfel să devină frați. Am început să tipărim operele lui Panait Istrati în volume cartonate - trei romane într-un volum - cu o frumoasă copertă stil ie românească." Volumul îngrijit de Maria Cogălniceanu
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
umăr. Aici e vorba de o veritabilă afirmare a revanșei regimului criminal comunist asupra unei societăți ce-și caută, bâjbâind, drumul spre normalitate. Problema îi vizează, dincolo de numitul Nițu, pe toți superiorii săi, până la ministrul Apărării. Acesta va trebui să taie în carne vie, înainte de a mânji încă mai tare o structură despre care se cunosc mult prea multe lucruri greu de suportat. Înțeleg că Ion Iliescu a ținut să trimită o coroană cu flori la mormântul fostului său tovarăș bolșevic
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
spectacol. Și toți cinci și-au disputat între ei posesia mea. În toiul discuției au fost atacați de un șarpe marin care mă ocrotea. Dar Joao de Castro, cu lancea care-i servea ca să împungă caracatițele printre stânci, i-a tăiat monstruosului șarpe căpățâna diabolică, cucerindu-și astfel dreptul de a mă păstra. Acest paznic de far, de-acum înainte tatăl meu, locuia cu nevasta, Joana Correia de Castro, la Cabo da Roca (n.n. Capătul Stâncii, punctul cel mai vestic al
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Capătul Stâncii, punctul cel mai vestic al Europei), și pentru că nu aveau copii îi interesa să rămână cu pruncul abandonat, aproape normal odată ieșit din găoace. Și m-a purtat, când în brațe când în spinare, printre scurtături și cărări tăiate în desiș, până la stâncoasele înălțimi ale Rocăi, în speranța să nu întâlnească pe nimeni, ca să nu fie obligat să explice cine era copilul care plângea de foame. Niciodată în viață tata nu și-ar dezminți soacra, care nu-i ierta
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
a venit Hitler din Austria. Nu m-am gîndit neapărat la Hitler, dar Hitler e foarte aproape. Deci în romanul ăsta, de 400 de pagini, un roman burghez, am vrut să arăt o țoapă. (Preda, nopți întregi, mi-a spus: Taie partea a doua. E un splendid, e cel mai mare roman satiric comunist. Monșer, mîine ți-l public, îți dau douăzeci de mii de lei". Eu aveam în buzunar douăzeci și cinci de lei, cu care trăiam trei zile, iar el îmi
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
zece mii la el, eu aveam un salariu de două mii cinci sute pe vremea aia, el avea patru-cinci salarii la un loc, era cum ai umbla acum cu douăzeci de milioane în buzunar. Și-mi spunea: "Uite, monșer, mîine îți dau, taie aia, e o prostie partea a doua". Eu, neavînd nici ce să mănînc ca lumea, nici unde să stau, stăteam în chirie la o evreică.) Ei, și țoapa aia trebuia pusă într-un fals roman burghez, un fals roman expresionist
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
de estetica politicului. Sau cînd o violează în baie pe Lelia prietenul lui Cîrstea. Sînt scene puțin terifiante. Sau sînt scene și mai terifiante, de exemplu, cînd Florica, din Drumul la zid, se omoară lîngă un ghiveci de flori, se taie cu lama în prezența unui tînăr și-și bagă mîna în argilă. Sînt scene tari, mai tari decît acuplarea. Nu știu, atît am simțit nevoia, dar nu m-am ferit, dimpotrivă, într-o vreme tinerii spuneau: "De ce lui Breban i
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
sau doctorul Alexandru Bucur de la Spitalul de Urgență din București. Chirurgul este deci un om de acțiune, se mișcă în lumea faptelor rapide, a deciziilor acute, în condiții de informație incompletă și de cele mai multe ori sub mare presiune. Înainte de a tăia cu bisturiul, "taie" mental, e obligat să separe decisivul, lucrurile cu adevărat importante, de de ceea ce contează mai puțin la momentul dat. Nu cred că meseria noastră permite prea adesea un respiro meditativ, în general nu cred că firile meditative
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
Bucur de la Spitalul de Urgență din București. Chirurgul este deci un om de acțiune, se mișcă în lumea faptelor rapide, a deciziilor acute, în condiții de informație incompletă și de cele mai multe ori sub mare presiune. Înainte de a tăia cu bisturiul, "taie" mental, e obligat să separe decisivul, lucrurile cu adevărat importante, de de ceea ce contează mai puțin la momentul dat. Nu cred că meseria noastră permite prea adesea un respiro meditativ, în general nu cred că firile meditative sunt atrase de
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
a eficienței unei metode de tratament atât de la modă ca psihanaliza. La care el m-a privit lung și amuzat, pesemne, după care mi-a spus: "Știi cum pui tu problema? Arată-mi, domnule, unde-i schizofrenia, să ți-o tai!". Și mie îmi pare uneori că, la contactul cu un text, mă reped la judecăți ferme și simple, că mă despart poate prea repede de câte o carte în care nu am găsit de la bun început semnele clare ale adevărului
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]