2,225 matches
-
mai târziu, cum spune Lister, s-a detașat de această preocupare din tinerețe, fără să o Înlăture cu totul, mai ales În ceea ce ținea de experiență și de observație. Era Îmbrăcat În mod ireproșabil: atenua Însă culorile veșmintelor, le simplifica tăietura și le purta cu detașare 2. A atins astfel culmea artei, Îmbinată cu naturalul. Doar că mijloacele prin care obținea efectul erau de rang foarte Înalt, iar asta s-a uitat mult prea mult. A fost considerat o ființă pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care se sprijină adesea În timp ce prizează tutun sau se odihnește după eforturile lenevelii. Pe omul de afaceri Îl vei admira după umflătura buzunarului cu carnete; pe plimbăreț, după subțiorile deformate, unde Își ține de multe ori mâinile; pe prăvăliaș, după tăietura uriașă a buzunarelor, mereu larg deschise, ca pentru a se plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Poți să-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut vreodată făcând asta? Picură și se topește, transformându-se în zgură. I-a scăpat un pic de zgură pe franjurii unei tăieturi a blugilor și a luat foc. L-am rostogolit și am stins focul. Nimic spectaculos, o arsură mică. Totuși... Păstrând tăcerea, Sally îmi pasă arcul de sudură pe care-l ținea în mână, iar eu l-am pus într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
solicitant de felul lui, într-unul de vedetă. Urmăriți-o. Va ajunge, într-adevăr, departe.“ - The Independent). Pe scurt, toată lumea era fericită. Costumele lui Sophie și decorurile desenate de Sally triumfaseră, iar Duggie, impresarul meu, își freca fericit mâinile citind tăieturile din ziar în care îmi erau lăudate mobilele. Sunt prea modestă ca să citez din ele aici, dar e de ajuns să spun că n-au trecut neobservate. Se pare că primise deja dovezi ale unui interes cu mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Eu parcă stăteam aici în locul tău și tu coborai de la popotă și ridicai capacele și te uitai în cazane și ziceai „clănțăilor, mâine vine generalul să halească, vă bag pe toți undeva, ceapa să fie ceapă, spălați, curățați, asta e tăietură, cine te-a învățat pe tine să tai ceapa, bețivanule, hoțule, suflă!”... Ai înțeles? Suflă! PARASCHIV: Nu zicem chiar așa... MACABEUS: Suflă, că-ți trag una... PARASCHIV (Suflă.) MACABEUS (Jucând.): „Buah! ce-ai băut?” Chiar, ce-ai băut? PARASCHIV: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rusesc, cârn, cu vârful ușor rotunjit și cu o mică scobitură, când e privit din profil; nasul Korff (de exemplu al meu) este un frumos organ germanic, cu o șa osoasă Îndrăzneață și un vârf cărnos ușor arcuit, cu o tăietură distinctă. Nabokovii Îngâmfați sau uimiți au sprâncenele ridicate, dese doar spre nas, subțiindu-se spre tâmple; sprânceana Korff este mai frumos arcuită, dar la fel de rară și ea. Altminteri, Nabokovii, pe măsură ce se află Într-un colț tot mai Îndepărtat al galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
urcat în taxi. Aproape adormise. I-am spus șoferului unde să-l ducă. Matvei începuse să cânte ceva. Avea o voce groasă, răgușită, venind parcă din plămâni cavernoși. O voce ciudată, învăluitoare, ca un geamăt de om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
păr sălbatic, încărunțit, nespălat și nepieptănat, iar încâlceala lungă a bărbii și mustății mele, nerase acum mai des de o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a costumului meu, strălucind acum de la mâncarea vărsată și de la mizerie, contribuie doar la ciudățenia efectului: un vagabond bine-mbrăcat. Doar că până acum înfățișarea animală nu reflecta omul de dedesubt: în ciuda a tot ce avusese loc, în ciuda modului crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care încerca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
obicei la pulpă și ale cărei două pulpane din față, mânecile și mai ales spatele poartă diferite pandantive din piele, pânză grosolană și metal; - un pieptar din piele tăbăcită în untură de pește, legat în jurul gâtului cu două fâșii, acoperind tăietura mantoului și coborând mai jos de talie; - o tichie din piele tăbăcită în grăsime de pește dotată uneori cu franjuri care ascund partea de sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
bătuse ceasul și el o știa. Așteptă ca luna să-și facă apariția deasupra orizontului și ca razele ei, reflectate de sare, să transforme aproape noaptea în zi, și la lumina ei scoase hangerul ascuțit și reteză dintr-o singură tăietură, crudă, puternică și adâncă, gâtul cel alb. Spuse rugăciunea rituală și strânse sângele ce țâșnea clocotind într-una din gerbe. Când se umplu, îl bău încet, călduț încă și aproape palpitând, iar în scurt timp se simți refăcut. Așteptă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de copila aia. Pe sănătatea maică-mii că nu aveam de gând să mă ating de ea. A fost o glumă, Rafalo... Celălalt împinse pușca și cu cătarea îl zgârie pe față de jos în sus. Sângele începu să țâșnească din tăietură, dar Lucas nu făcu nici un gest, se mărgini să rămână foarte liniștit. Cred că n-o să te mai întorci niciodată pe pământ creștin, Lucas, îl amenință Rafalo. Cred că dacă nu te descurci, asta o să fie ultima ta „garimpo“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ministerele Industriei și Transporturilor. Cred că imitarea Braziliei, prin scoaterea țării la licitație și ipotecându-i în acest scop viitorul, este cea mai mare greșeală care se poate face. Deschise un album mare în care erau arhivate o infinitate de tăieturi din presă. Aproape toate apăreau subliniate cu roșu la anumite paragrafe. Își luă ochelarii de pe masa de scris, și-i puse și își ridică fața spre vizitatorii săi: — Vreau să ascultați asta, îi rugă el: „Senatorul Emilio Moraes, din Pernambuco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care militarii brazilieni vor să facă uitate problemele politice și sociale ale țării, Guvernul lor s-a văzut obligat să solicite Băncii Mondiale un împrumut de cinci sute de milioane de dolari. Scotoci într-un sertar, prin alt vraf de tăieturi din ziar care încă nu fuseseră arhivate și își puse din nou ochelarii pe nas: — Asta e o știre recentă: „Când ministrul brazilian al Planificării, Joao dos Reis Velloso, a cerut în luna februarie 1972 de la Council of the Americas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în mâinile lor și nu se va putea elibera niciodată de acest jug. De aceea, mă opun ca țara noastră să intre în joc și să deschidem Amazonia noastră acestui tip de întreprinderi. Se ridică în picioare, așeză albumul cu tăieturi din ziar pe un raft, alături de o mulțime de alte tăieturi și începu să se plimbe cu pași mari. Se opri în fața ferestrei și privi distrat Piața Republicii. Mintea lui era în altă parte. — Țările noastre au nevoie de capital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acest jug. De aceea, mă opun ca țara noastră să intre în joc și să deschidem Amazonia noastră acestui tip de întreprinderi. Se ridică în picioare, așeză albumul cu tăieturi din ziar pe un raft, alături de o mulțime de alte tăieturi și începu să se plimbe cu pași mari. Se opri în fața ferestrei și privi distrat Piața Republicii. Mintea lui era în altă parte. — Țările noastre au nevoie de capital străin, spuse el fără să se întoarcă. Nu o putem scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Pământul s-a umplut de șopârle gigantice. Trebuie să chem deparazitarea. 18 mai, anul - 72.313. Uitat vulcan pornit În Toba, Indonezia. Îmbătrânesc. 30 iunie 1908. Jucat bile toată ziua. Scăpat una În zona Tunguska. Ooops! Dosar de presă cuprinzând tăieturi din ziarele anului 2012. 12 februarie. Semne din ce În ce mai ciudate anunță sfârșitul iminent al lumii. În Nigeria, o căprioară naște un pui de urs polar. Prietenul imaginar al lui Britney Spears Își depune candidatura la președinția Statelor Unite. 26 februarie. Elton John
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te‑am ciopârțit chiar pe tine, că doar am învățat cum se face asta. Trebuie să‑ți învingi reținerile, dar apoi merge de la sine. În plus, am o idee pentru o nouă serie de fotografii; aș putea să‑ți fac tăieturi, crăpături și mici găuri în piele. Se poate realiza și cu acuarelele copiilor. V‑am făcut prăjitură cu caise, încearcă mămica să se dea bine pe lângă copiii la care caută înțelegere și n‑o găsește. Se bazează pe cultura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aliniate unui trecut compact, totul se strânsese și rămăsese în urmă, la hotarul acelei zile. — La ultima întâlnire, acum două săptămâni, m-a întrebat : „Mă iubești ?“. De-atunci, n-a mai venit. Lucian zâmbise, adică încerca, doar pe jumătate, o tăietură oblică într-un fragment de obraz, timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se privi îndelung în oglinda chiuvetei. Păr blond și buclat, rărit, atârnând în șuvițe murdare. Fruntea înaltă, încă netedă, avansând prin calviție. Tăietura din copilărie se vedea tot mai puțin... Sprâncene stufoase, frânte într-un unghi. Urechea cuminte, păgână, ca un fetiș al canibalilor. Ochi obosiți, încă albaștri, cenușii, ca de fum, dar sticloși, pleoapele roșii, riduri sub pleoape. Nas mare, de delfin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trebuit să se pudreze nițel, prea e palidă. Nu mai apucase, abia de își trecuse pieptenul prin păr o dată, și încă o dată, în sens invers. Când se scoală, părul e totdeauna încâlcit. Privește încă o fracțiune ima ginea din fereastră, tăietura fermă a chipului, linii apăsate, contur regulat. Își îndreaptă gulerul bluzei cafenii și cordonul, strângând cureaua poșetei care se legăna pe umăr. La colț, în dreptul poștei, apar de obicei grupurile care vin dinspre troleibuz. Poate țeapănul Caropol, șeful. Acru, dimineața
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește și, ținându-se cu mâinile de burtă de durerea râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci, îmi diversificam activitatea. Ciopleam bețe de alun pe care le ornamentam cu desene geometrice, fugind în grădină după "foaia tăieturii" de câte ori lama briceagului scăpa din lemn în carnea degetelor. Luam parte la "meciuri" de "de-a lunga", o formă primitivă de "baseball" în care, în loc de crose, se foloseau crengi groase de salcie. Sau mă strecuram, de unul singur, în cimitirul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]