5,643 matches
-
poată intra, doamna Brădescu și soții Gherasim. Domnul Brădescu intră în salon. Una din asistente îl rugă să aștepte afară. Doamna Angela Ulmeanu, care-l văzuse, îi făcu semn cu mâna să se aproprie. Atunci doctorii, privindu-l, îi aprobă tacit. în momentul în care el se aproprie de bolnavă mângâindu-i mâna, spre surprinderea doctorilor, ea deveni destul de lucidă. Ochii i se umplură de lacrimi și zise, uitându-se fix la domnul Brădescu: - Radu, mă poți ierta? -Da. Te-am
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cînd era deja publicată cea mai mare parte a clasicilor latini cunoscuți atunci. Descoperirile ulterioare au Îmbogățit tabloul edițiilor princeps (editiones principes) latine din secolele care au urmat incunabulelor. Iată cîteva exemple: din 1515 datează prima parte a Annalelor lui Tacit, din 1520, Velleius Paterculus; din 1518 pînă În 1773, prin descoperiri succesive, au fost adăugate cărți, capitole, fragmente care lipseau ediției princeps a lui Titus Livius din 1469; În 1508 a fost completat epistolarul lui Pliniu cel TÎnăr către Traian
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
care există în Scriptură cu privire la acest subiect este acela că "o explicare rațională" a originii păcatului ar avea ca rezultat inevitabil sustragerea atenției de la ceea ce textul biblic tratează în primul rînd: mărturisirea vinovăției personale" [Dicționar biblic, 1995:989]. În pofida acestei tacite interdicții, nu puține au fost tentativele raționale de a explica geneza răului în lume, începînd de la concepția epicureică și augustiniană pînă la cea a Teodiceei lui Leibniz. În timp ce teologica sugerează că păcatul nu poate fi cunoscut cu mijloace obiective, că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în această ultimă variantă, credința ulterioară a omului căzut: "Așa au făcut zeii, așa fac și oamenii!", credință conform căreia, în bună măsură, el își va desfășura activitatea ulterioarei sale existențe "pămîntene"? Sau poate, deasupra tuturor răspunsurilor, se află dorința tacită a lui Dumnezeu de a nu-și crea o problemă în plus cu o ființă care, prin cunoaștere, ar putea să-i devină chiar opozant? Ceea ce, așa cum rezultă din situația actuală a omului căzut care încearcă tot mai grav să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în forme patologice, această relație de complicitate devine una de tip sado-masochist, în care unul chinuie cu satisfacție și altul este plăcut chinuit de minciuna partenerului; ipocrizie, în care fiecare dintre parteneri știe că celălalt minte, doar că ambii acceptă tacit situația, fiecare avînd sentimentul că l-a păcălit pe partener; se generează astfel o situație în care este greu de stabilit: Cine a păcălit pe cine?"; modul în care este receptată de către supuși proba "hainelor invizibile" ale împăratului descrie o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de mai este posibilă minciuna? În loc de răspuns, să ne consolăm cu gîndul că există întotdeauna dimensiuni ascunse ale existenței umane pe care nu avem putința a le descoperi, ceea ce face ca păcatul, "minciuna necunoașterii" sau a "erorii" să ne însoțească tacit întreaga existență. 4. CERCUL CARE SE DESCHIDE: O PERPETUĂ ÎNȘELĂCIUNE? Trebuie să recunoaștem că oricine își asumă rolul de observator al situației de comunicare mincinoasă răspunde unui imperativ în egală măsură necesar și amăgitor. Iată încă o probă a faptului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dispuși să coopereze, și că unul dintre principiile pe care le respectă (inclus de Grice în categoria calității) este " Nu spune ceea ce știi că nu e adevărat". Paley (1825:123) vorbea despre această presupunere ca fiind de fapt o promisiune tacită, în timp ce, înaintea lui, Grotius (1925:613-614) o considera "obligația reciprocă pe care oamenii au instituit-o atunci cînd au început să se folosească de limbaj și de alte semne asemănătoare". Minciunile au de obicei succes pentru că cei naivi fac greșeala
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că acesta știa despre aventura respectivă. Gilsenan relatează mai departe că Doi tineri membri ai familiei care mă însoțeau în acel moment și care îmi erau prieteni apropiați n-au scos nici o vorbă, iar eu m-am alăturat jocului lor tacit, pretinzînd că nu se spusese și nu se auzise nimic, preferînd să nu răspund și să nu reacționez în nici un fel, deși în realitate eram șocat de această prefăcătorie colectivă. Nimeni nu a spus o vorbă cu privire la acea afirmație după ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un tîrziu nu numai de faptul că soțul ei ajunsese să-i sesizeze nesinceritatea, ci și de faptul că el nu voia să admită că era mințit. În această situație soțul și soția, în ciuda divergenței intereselor, se înțeleg în mod tacit să trateze drept sinceră așa-zisa ei afecțiune, deși amîndoi sînt conștienți de adevărata stare a lucrurilor; este aceasta complicitate la minciună? Mulți ar spune că da. Ekman (1985:20) afirmă, cu privire la complicitatea la minciună în general: Dacă trece cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1983:78) În situațiile semnalate de Ekman și în cazul descris de Werth și Flaherty, nu există o a treia parte care să fie ținta minciunii, alta decît, probabil, publicul larg. Este vorba, cel puțin la început, de un acord tacit, prin care X îl înșeală pe Y, iar Y îl înșeală pe X pretinzînd că nu și-a dat seama de minciuna lui X, în unele situații fiind posibil chiar ca X să se autoamăgească. Vom analiza mai tîrziu situații
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și-a dat seama de minciuna lui X, în unele situații fiind posibil chiar ca X să se autoamăgească. Vom analiza mai tîrziu situații în care complicitatea este într-adevăr termenul definitoriu. În cazul despre care discutam mai sus, "acord tacit" este un termen mai potrivit decît "complicitate"; soțul lui D4 a acceptat să fie înșelat de către aceasta: Probabil că, într-o anumită măsură, el era conștient de ceea ce se petrecea, însă nu a vrut să creadă că ar fi chiar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mijloc rămîn ambigue. Ne vom confrunta cu aceeași dificultate cînd vom încerca să specificăm un nivel optim individual și social al minciunii. M-am pronunțat împotriva termenului "complicitate" pentru ceea ce este descris mai bine drept "colaborare" la minciună sau "acord tacit". Totuși, cînd un mincinos are asociați care, în ciuda intereselor divergente, sînt dispuși să-l ajute să-l înșele pe inamic, putem vorbi de complicitate, în sensul obișnuit de conspirație. Astfel, facem o distincție tripartită între termenii "acord tacit", "colaborare" și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau "acord tacit". Totuși, cînd un mincinos are asociați care, în ciuda intereselor divergente, sînt dispuși să-l ajute să-l înșele pe inamic, putem vorbi de complicitate, în sensul obișnuit de conspirație. Astfel, facem o distincție tripartită între termenii "acord tacit", "colaborare" și "complicitate". Dacă o persoană păcălită descoperă înșelătoria însă pretinde că nu și-a dat seama de nimic, avem de-a face cu un acord tacit. Acordul tacit este o minciună în sens invers; păcălitul, care nu mai poate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în sensul obișnuit de conspirație. Astfel, facem o distincție tripartită între termenii "acord tacit", "colaborare" și "complicitate". Dacă o persoană păcălită descoperă înșelătoria însă pretinde că nu și-a dat seama de nimic, avem de-a face cu un acord tacit. Acordul tacit este o minciună în sens invers; păcălitul, care nu mai poate fi indus în eroare, îl înșeală pe mincinos lăsîndu-l să creadă că a avut succes. În acest caz este vorba de acord tacit într-o singură direcție
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
obișnuit de conspirație. Astfel, facem o distincție tripartită între termenii "acord tacit", "colaborare" și "complicitate". Dacă o persoană păcălită descoperă înșelătoria însă pretinde că nu și-a dat seama de nimic, avem de-a face cu un acord tacit. Acordul tacit este o minciună în sens invers; păcălitul, care nu mai poate fi indus în eroare, îl înșeală pe mincinos lăsîndu-l să creadă că a avut succes. În acest caz este vorba de acord tacit într-o singură direcție. Cînd o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face cu un acord tacit. Acordul tacit este o minciună în sens invers; păcălitul, care nu mai poate fi indus în eroare, îl înșeală pe mincinos lăsîndu-l să creadă că a avut succes. În acest caz este vorba de acord tacit într-o singură direcție. Cînd o a treia persoană se alătură păcălitului, ei vor împărtăși același acord tacit. Dacă mincinosul își dă seama că păcălitul a depistat înșelătoria și se alătură acestuia prefăcîndu-se că nesinceritatea sa nu a fost descoperită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi indus în eroare, îl înșeală pe mincinos lăsîndu-l să creadă că a avut succes. În acest caz este vorba de acord tacit într-o singură direcție. Cînd o a treia persoană se alătură păcălitului, ei vor împărtăși același acord tacit. Dacă mincinosul își dă seama că păcălitul a depistat înșelătoria și se alătură acestuia prefăcîndu-se că nesinceritatea sa nu a fost descoperită, avem de-a face cu un acord tacit în sens reciproc; ambele persoane închid ochii și pretind că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
treia persoană se alătură păcălitului, ei vor împărtăși același acord tacit. Dacă mincinosul își dă seama că păcălitul a depistat înșelătoria și se alătură acestuia prefăcîndu-se că nesinceritatea sa nu a fost descoperită, avem de-a face cu un acord tacit în sens reciproc; ambele persoane închid ochii și pretind că minciuna are succes. Dacă ambele persoane recunosc mai mult sau mai puțin pe față că la mijloc se află acest acord tacit, atunci nimeni nu este înșelat; prefăcătoria este reciproc
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
descoperită, avem de-a face cu un acord tacit în sens reciproc; ambele persoane închid ochii și pretind că minciuna are succes. Dacă ambele persoane recunosc mai mult sau mai puțin pe față că la mijloc se află acest acord tacit, atunci nimeni nu este înșelat; prefăcătoria este reciproc conștientizată. Dacă ambii protagoniști încep să considere prefăcătoria autentică, avem de-a face cu autoiluzionarea. Deși acesta ar putea fi considerat un exemplu de colaborare, o formă mai evidentă și poate mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Această terminologie este eficientă în trasarea unei tipologii a minciunii în acele domenii ale vieții sociale în care se cere sinceritate. Pe de o parte, ar suna ciudat să spunem că într-un război una din tabere manifestă un acord tacit față de minciunile inamicului, deși este ceea ce s-a întîmplat în cazul vapoarelor de luptă germane menționate mai devreme în acest capitol. ACORDUL TACIT Acordul tacit se dezvoltă uneori treptat, fără o conștientizare explicită a apariției sale. Această posibilitate este discutată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o parte, ar suna ciudat să spunem că într-un război una din tabere manifestă un acord tacit față de minciunile inamicului, deși este ceea ce s-a întîmplat în cazul vapoarelor de luptă germane menționate mai devreme în acest capitol. ACORDUL TACIT Acordul tacit se dezvoltă uneori treptat, fără o conștientizare explicită a apariției sale. Această posibilitate este discutată de Werth și Flaherty în cazul unei femei identificată ca R2, pe care soțul o înșela, avînd o aventură cu altcineva. R2 a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar suna ciudat să spunem că într-un război una din tabere manifestă un acord tacit față de minciunile inamicului, deși este ceea ce s-a întîmplat în cazul vapoarelor de luptă germane menționate mai devreme în acest capitol. ACORDUL TACIT Acordul tacit se dezvoltă uneori treptat, fără o conștientizare explicită a apariției sale. Această posibilitate este discutată de Werth și Flaherty în cazul unei femei identificată ca R2, pe care soțul o înșela, avînd o aventură cu altcineva. R2 a descris modul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu aveam de gînd să renunț la el, că nu voiam să i-l cedez nici ei, nici alteia, cu toate că nu i-o spuneam chiar verde în față și nici ea nu mă întreba. (Ibid.:301) Totuși, în ciuda acestui acord tacit, nu avea senzația că rivala ei o mințea: ... Nu mă simțeam mințită, sau cel puțin nu simțeam impactul emoțional al celui care se descoperă păcălit... (Ibid.) R2 nu avea nici senzația că ar fi fost ea însăși nesinceră: Și o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care știu că sînt mințiți sau, ca să prezentăm problema într-o manieră mai pedantă, motive pentru care unii oameni mențin relația cu cei despre care știu că încearcă să-i mintă sau ale căror minciuni le acceptă. În general, acordul tacit prin care păcălitul pretinde că nu a fost înșelat și se poartă ca și cum minciuna ar fi ceva adevărat, este un act de inducere în eroare, deoarece mincinosul are impresia greșită că a reușit să înșele. Cu toate acestea, mincinosului poate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un act de inducere în eroare, deoarece mincinosul are impresia greșită că a reușit să înșele. Cu toate acestea, mincinosului poate să-i convină această purtare a păcălitului, din moment ce este lăsat să creadă că minciuna sa a avut succes. Acordul tacit uni-direcționat poate provoca sentimente de frustrare celui păcălit și e posibil ca acestea să persiste chiar dacă acordul devine reciproc, iar mincinosul doar pretinde că a reușit să înșele. Colaborarea deschisă poate fi binevenită cînd mincinosul și păcălitul au o relație
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]