2,223 matches
-
Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar, bătând tactul pe pervaz, culoar pe care cineva umbla și făcea cu mâna În timp ce trenul Începea să se deplaseze, fără nici o zgâlțâitură care să indice că părăseam pentru totdeauna cenușiul oraș. Dar curând după Moscova, s-a terminat cu tot confortul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Sânt incapabil să-i demonstrez Melaniei un singur centimetru de vinovăție. Numai când mă gândesc cum zâmbește îmi vine amețeală. ― Cu permisiunea dumneavoastră, nu sânt de acord! ― Nici eu n-aș fi în locul tău. Mi s-ar părea lipsit de tact. ― Nu-i vorba despre asta. Cercetările nu s-au terminat. Căutăm încă gazda lui Dascălu... ― Și ce-o să-mi spună ăla? izbucni maiorul. Bătrâna a evitat contactul cu participanții nemijlociți și dă-mi voie să-ți spun că din punct
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În cerul nalt, în roiul luminos. 245Acolo toată noaptea stă de pândă Și prin fereastă el privea duios, Cu o lumină dulce, tristă - clară, Să vadă umbra-i albă și ușoară. A doua zi el se făcu o ploae, 250În tact căzîndă, aromată lin, Și din ferești perdelele le-ndoaie Burând prin țesăturile de în, Pătrunde iarăși în a ei odaie, Preface-n tânăr sufletu-i divin: 255El stă frumos sub bolțile ferestii Purtând în păr cununa lui de trestii. Blond
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de dreapta, care se afla la guvernare și ocupa primăria, porneau de la convingerea că acest atu, indiscutabil, spuneau ei, avea să le pună victoria pe o tavă de argint și, astfel, adoptaseră o tactică de seninătate, cu o tentă de tact diplomatic, încredințându-se criteriului sănătos al guvernului, căruia îi revenea misiunea de a impune respectarea legii, Așa cum e logic și firesc într-o democrație consolidată, ca a noastră, au încheiat ei. Cei din partidul de centru pretindeau și ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar trebui să fie un capitol în istoria culturilor, și dintre cele mai ample și mai suculente, Nu mă refer la acel gen de prost gust, ci la altul, la acela pe care obișnuim să-l numim și lipsă de tact, Ceea ce crede domnul prim-ministru, după câte se vede, este ceva asemănător cu ideea că ceea ce face ca moartea să existe este numele pe care-l are, că lucrurile nu au o existență reală dacă nu avem nume să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de rugăciune. Dar Costache era sigur că „sindroamele“ spun altceva. Odată se amuzaseră, polițistul și bărbatul ei, să vadă asemănările dintre meseriile lor și găsiseră o droaie. Ambele cereau spirit de observație, inimă caldă și cap clar, generozitate și dedicație, tact și curaj. Ambele necesitau discreție și putere de muncă. Amândoi făceau anchete, fiindcă în medicina de azi interogatoriul este obligatoriu, explicase Leon. Răspunsurile trebuiau interpretate: bolnavii, la fel ca răufăcătorii, ocolesc adesea adevărul. Amândoi analizau cu mare atenție semnele. În
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
putea ca viitorul să nu fie decât o nesfârșită insomnie. Cumplit de greu este procesul tehnologic de transformare a timpului în statuie. În orice inimă supraviețuiesc petece din zmeele copilăriei. Viața - un week - end între două eternități. Timpul are totuși tact. Ucide întâi dragostea, apoi surogatul de viață care a mai rămas. Trecutul ne amenință permanent cu exemple. În liniștea bisericilor, bătrânii își rememorează nebuniile tinereții. Timpul ne vămuiește mai întâi dorințele. Timpul nu părăginește decât cărțile cu malformații congenitale. Timpul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se schimbară..,. Pentru veteranii de la ‟77... lumea se schimbase mult. Pentru ei, cei chemați la ospățul morții, lumea aceea, luase altă înfățișare, căpătase alt înțeles. De câte ori, Anton era rugat de bătrânul Toma, ori alții, să povestească despre „răzbel“, cu mult tact, evita... așa a făcut ani de-a rândul, până în seara aceea de vară, înspre Sânt Ilie... În seara aceea, din luna lu‟ cuptor, fără să fie rugat, se pomeni povestind... -...Deo săptămână înduram soare... începu elcu glas tremurat. Răsuci o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
butada care spune că cine se aseamănă se adună, tot pe atât de corectă este și cea care spune că extremele se atrag mereu, totul variind de la caz la caz. Cu alte cuvinte, încercam din răsputeri să judec lucrurile cu tact în așa fel, încât totul să fie numai în favoarea mea și a ei, adică a noastră ca cuplu. Am cunoscut-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul legat de ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucrurile se vor mula întocmai după cursul pe care îl gândise el în plan. De aceea, și era pe deplin conștient de valoarea sa. Își ordonase singur că trebuie să ucidă, iar acum nu făcea decât să-și ducă cu tact la împlinire propriile ordine. Era atent și precaut, dar detașat și liber de constrângeri totodată. Își trăia clipele de glorie în plin, adânc cufundate-n beția dulce a răzbunării lui iminente și imposibil de împiedicat. Jubila în tăcere, dar jubila
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
suirea și coborârea turmelor, dacă veacul n ar fi fost răscolit. Și accentuez ultima propoziție: dacă veacul n-ar fi fost răscolit. Apoi dau drumul comentariului: Deci, iată, d-le Valy, aici se vede prezența de spirit a lui Mihai, tactul de care dădea dovadă. Întrucât (și vin cu citate ca lumea, uite) continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți, el nu pleacă cu acel pâlc de pedestrași să lupte pentru alții, cum o spune chiar naratorul, ci fiind mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cei care vorbeau pe rând, acolo, în cutia de lemn vopsită într-un maroniu închis? Plângeam insistând la nesfârșit, ca să-mi arate ce nume se ascunde în cutia aceea miraculoasă. Nenea Epa, mult mai calm decât tata, și cu mult tact, cum nu avusese niciodată copii, gata de a-mi face toate poftele, într-o zi luase o șurubelniță, „șurubelniț”, cum zicea el, și încet-încet a desfăcut capacul din dosul aparatului, ca să mă convingă că înăuntru nu există picior de om
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt acordate țâncilor și premii speciale pentru stil, originalitate, căci altfel, acordându-le coronițe numai plicticoșilor de nota zece, vom ajunge, ceara mă-sii, cita ea din nu știu ce clasic, să nu mai dăm lumii niciun Eminescu, Brâncuși sau... Și, cu tactul ei nemaipomenit, arăta mamei și ninetistelor caietele mele de elev original, inventiv, citea cu patos din ele și se bucura nespus, întrucât numai ea și eu puteam descifra acel univers ciudat de îmbârligături despre care învățătoarea spunea apăsat și repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și când civilul a dat să-i pună mamei lui Ucu mâna la gură, ca să-i tacă tranca, așa de tare l-am mușcat de picior, încât a urlat de parcă l-ar fi călcat acceleratul. Noroc de colonel care, cu tact, ne-a făcut pe toți să ne calmăm, iar soldatul care mă păcălise seara, cu țigările, și-a mai încercat încă o dată norocul, încercând să mă scoată din apartament, nu înainte de a căpăta recompensa colonelului "liber o zi și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rece s-a făcut“, o auzi el spunând și știu, după elaborata și defensiva ei solicitudine, că fusese conștientă de mâna care se retrăsese. Apoi ea se uită În sus și-l văzu pe Myatt privind-o. Era plină de tact, era răbdătoare, dar pentru Myatt nu era prea subtilă - el era conștient că i se cântăreau calitățile, că ea se Întreba cât putea fi el de plicticos În comparație cu tovarășul de compartiment. Tânăra nu căuta Încurcături - aceasta era expresia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mor. Nu va avea cine să-mi poarte de grija celor din urmă zile. Nu-i mai bine, oare, să mă îngrijesc, eu însămi, de mine? Ba da. Ei, atunci, să mă îngrijesc. și s-a îngrijit.Fără grabă,cu tact și răbdare, cu deosebit curaj. și-a comandat, în primul rând, un sicriu somptuos, impunător, din materiale scumpe, de prin țară și străinătate. De asemenea - o cruce, la același nivel tehnic și ornamental realizat. Sicriul și l-a numit tron
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici nu și-a terminat bine facultatea și naiv cum e prima femeie care i-a ieșit În cale a și pus mîna pe el. Cred că are o nevastă urîtă și mai În vîrstă - femeile astea au foarte mult tact - Îl lasă să creadă că el comandă, dar de fapt ea conduce. Poate că el, chiar dacă nu recunoaște, simte nevoia să fie condus. Îi face bine să știe că are o „mamă“ autoritară, pentru că nu e În stare să răzbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spune nimic? — Asta era deci. Mi-am dat seama din prima clipă că poartă un nume conspirativ. Îmi displace persoana, deși vreau să spun că eu sînt cel care are nevoie de tine acum, nu el. Făcuse o greșală de tact. Pentru acest om prezența ei era mai importantă decît Își Închipuise. Ce rol Îi atribuia În amintirea lui? Cine putea fi această Marceline? Îl decepționase și trebuia să-i redobîndească Încrederea ca să obțină de la el ce voia. — De-ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căror dezechilibru se manifesta prin cîte un tic - o bătaie a pleoapei -, prin tonul mai ascuțit al vocii sau printr-o melancolie la fel de Învăluitoare și de neînlăturat ca pielea corpului omenesc. Johns pășea Înaintea lui. TÎnărul acesta juca, plin de tact, rolul complex pe care i-l confereau multiplele sale funcții de asistent, secretar și infirmier. Deși nu avea studii de specialitate, i se permitea uneori să se ocupe de cazurile mai simple, iar el nutrea pentru doctor o nețărmurită venerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum, Profesorul face un exercițiu de „evaluare comparativă”. Privind înapoi, spre tânărul aflat „la începuturile bărbăției sale”, nu poate să nu constate diferența între elanul nestăpânit și impetuozitatea posesiunii la tânărul de 25-30 de ani, pe de o parte, și „tactul filosofic”, dozarea gesturilor și cuvintelor, întârzierile deliberate, înfășurarea fiecărui moment de „petrecere în doi” într-un halou de mângâieri, propoziții simple, trecute prin filtrul unor experiențe și meditații personale, pe de altă parte. Însă Teodora nu-i cunoaște trecutul. Și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
patria, căci și ea era a cîmpiei acestea, dinspre marginea de est a Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mîinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și cînd ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din Întinderea fără sfîrșit a cîmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau În curte, la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu răzbătea În afară, oaspeți pe o nacelă Înainte de sfîrșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l În ochi, În timp ce fiica, visînd, Îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, Însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La finalul acestei rememorări, doamna Pavel, simțindu-și intrarea În rol, reluă amintirile soțului cu evocarea unor Întîmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult Înainte de război, la vremea tinereții amîndurora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
interes și plăcere, pun alături pe noptieră o carte care m-a purtat în istoria Colegiului Național „Ștefan cel Mare” din Suceava, a unei promoții de absolvenți 1954-1957, cu evocări și amintiri adesea pline de duioșie, relevate cu delicatețea și tactul profesorului - de carieră, cu comparații, dar păstrând în subsidiar, pentru a nu cădea în hazard, viitorul neprevăzut al școlii românești, dar mai ales al intelectualului ridicat de la sate. Cine o va parcurge, cum am făcut eu, ori va încerca un
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Io mi-s producătorul. Dacă-i dai dumneaei și un tivi color te las să-i faci, după, încă zece vânătăi. MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
județului unde ați fost numit. Ministru, T. S. Primul contact cu școala, în noua postură, cu elevii care-l priveau cu ochi mari, fu o experiență remarcabilă. Era conștient că fusese înzestrat în școala normală, dar și de natură, cu tact pedagogic. Se ocupa de instrucția copiilor în condiții noi, punând mare bază pe principiul intuiției și pe orientarea practică. Profesând în mediul rural, putea ține lecțiile în curte, în livadă, pe islaz sau în pădurea apropiată. Se implică total pentru
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]