KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

la școală. — Ocupă-te tu, Duncan, îi zise doamna Thaw soțului ei. Mă depășește. Domnul Thaw își luă fiul în dormitor și-i spuse: — Duncan, tu ne ascunzi ceva. Thaw începu să plîngă și-i povesti despre ce e vorba. Taică-său îl strînse la piept și-l întrebă: — E mai mare decît tine? — Da. îCeea ce nu era adevărat.) — Mult mai mare? — Nu, spuse Thaw luptîndu-se cu propria conștiință. — Vrei să vorbesc cu domnul Macrae să le spună celorlalți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-ți folosești mîna stîngă pentru a-ți apăra fața... Domnul Thaw îi dădu înainte pînă cînd Thaw nu mai avu în minte decît imagini ale înfrîngerii lui Coulter. în seara aceea se atrenă pentru bătaie. La început se antrenă cu taică-său, dar un oponent în carne și oase nu-i lăsa spațiu pentru a-și folosi imaginația, așa că exersă cu o pernă și se culcă încrezător, după o cină bogată. A doua zi dimineață, era mai puțin încrezător și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe oameni să arate ca niște băieți, deși tu poate ai douăzeci sau treizeci de ani, și poate că m-au lăsat aici dintr-un submarin și doar mă prefac că-s evacuat și spionez căminul pe care-l administrează taică-tău. Thaw se uită lung la Coulter, care stătea cu picioarele depărtate și mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și îl fixa la rîndul lui. — Ești spion neamț? îl întrebă Thaw. — Da, răspunse Coulter. Avea fața atît de inexpresivă, că Thaw

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
l-a făcut Dumnezeu pe om?“, Thaw putea răspunde: „Dumnezeu l-a făcut pe om întru gloria numelui său și pentru a se bucura de creația lui în veci“. După prima duminică, n-a mai vrut să se ducă, iar taică-său, care era ateu, a zis că nu trebuie dacă nu-i place. De atunci Thaw îi auzise pe părinții lui discutînd despre pastor de multe ori. Mama lui spunea că vorbește prea mult despre Iad în predicile lui. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un șezlong pe pajiște și tricota. Alături, taică-său privea alene, cu o săpăligă, buruienile dintr-o grădiniță alpină. Cînd Thaw se apropie, doamna Thaw îi strigă cu reproș: — începusem să ne facem griji din cauza ta! Avusese de gînd să nu spună nimic despre ascensiune - pentru că o făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
căminului, Rua arăta ca o pană decupată din cerul verde-rotund. începeau să străluceasă stele plăpînde între cîțiva nori pufoși, sîngerii. — Ai fost sus, pe Ben Rua? — Aha. — Singur? — Aha. — Ar fi putut fi periculos, Duncan, spuse maică-sa cu blîndețe. Taică-său se uită la sandalele lui și zise: Dacă mai vrei să mai faci așa ceva, trebuie să spui înainte, ca să știm unde te găsim în caz de accident. Dar, de data asta, nu cred c-o să ne plîngem; nu, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o femeie măruntă, cu o gură strînsă, care brusca schimbătorul de viteze. Thaw, amorțit și cufundat în fanteziile lui sexuale, se așeză în spate, fără să asculte conversația. — Mary mai lucrează la manufactura aceea? — Da, domnișoară Maclaglan. — Păcat. Păcat că taică-tău nu poate obține o slujbă mai bună. Organizațiile astea în aer liber pentru care muncește atît de mult nu-l plătesc deloc? — Nu cred. Lucrează pentru ei doar în timpul liber. — Hm. Bine, sper c-o ajuți pe maică-ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lumea pe mîna Diavolului? Sau asta au făcut-o sturzii? Pastorul se ridică în picioare și zise: — Viața fiarelor, Duncan, e atît de diferită de a noastră, că atașamentul puternic față de ele nu-i decît vanitate și autoamăgire. Chiar și taică-tău, ateistul, ar fi de acord cu mine. Am înțeles că o să stai pe-aici o săptămînă, două. Poate o să discutăm chestiunile astea altă dată. Pînă atunci, sper s-o duci mai bine cu sănătatea. — Mulțumesc, spuse Thaw. Se prefăcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zîmbind. Am devenit monstrul din Belsen. Nu fi prostuță! spuse Thaw. Nu-i nimic atît de grav, și-o să te vindeci într-o lună. — Știu, fiule, știu. E un proces lung și lent. în tot acest timp, Thaw dormea cu taică-său pe canapea. Nu dormea bine, pentru că salteaua avea o gaură în mijloc, pe care domnul Thaw, fiind mai greu, evident, o umplea, și Thaw nu se putea răsuci fără să nu dea peste el. într-o seară, după ce luminile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
amvon înalt, iar la dreapta, un mic piedestal, pe care era pus sicriul. Sicriul și piedestalul erau acoperite cu o pînză roșie. După o clipă de tăcere, Thaw începu să se întrebe de ce nu stătea nimeni jos. Probabil că și taică-său se gîndea la același lucru, căci se așeză, și toți îi urmară exemplul. Pastorul, în odăjdii negre și bandele albe care indicau că e doctor în teologie, urcă la amvon, spuse o rugăciune și anunță un imn. Toți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și se uită curios la materia moale și cenușie dinăuntru. Era ca scrumul de țigară. — Fii atent, Duncan, îi zise domnul Thaw. — Da, nu vrem s-o împrăștiem înainte de a ajunge acolo, spuse Duncan. Era surprins să-l vadă pe taică-său cutremurat. Urcară dealul pe o cărare pietroasă, înecată în garduri vii îmbobocite și ferigi. Mai sus se transformă într-un drumeag de căruțe peste un cîmp verde, apoi o luară printr-o spărtură într-un canal de piatră secat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dacă ați dori să tipăriți una dintre experiențele mele. Cînd băiețelul meu avea șase sau șapte ani, am ieșit din casă într-o seară destul de tîrziu și ne uitam la stele. Brusc, Duncan a spus: „Unde e tractorul ăla mare?“. Taică-său îl învățase numele stelelor, și încurcase numele Carului mare. Nu m-am simțit foarte bine în ultima vreme și a trebuit să stau mai tot timpul în pat. Mă distrez cel mai mult cu amintiri de felul ăsta. Thaw

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și-și continuară plimbarea. Da, zise Coulter posac. Știi ce vrei și, acolo unde ești acum, or să te-ajute să obții asta. — A fost un accident, zise Thaw defensiv. Dacă bibliotecarul-șef n-ar fi fost în America, iar taică-meu n-ar fi insistat să merg la cursurile serale și secretarul n-ar fi fost englez și nu i-ar fi plăcut desenele mele... — Mda, dar a fost un accident care ți se putea întîmpla doar ție. Mie nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trecea nimănui prin minte să rămînă în pat într-o dimineață, de exemplu? Ar însemna sfîrșitul civilizației, dar în ciuda celor două războaie mondiale, sfîrșitul civilizației rămăsese o simplă idee, în timp ce patul era un dat imediat și călduros. îl auzi pe taică-său apropiindu-se de ușă și închise ochii. Domnul Thaw intră în liniște, trase draperiile, se apropie de pat și puse o mînă pe fruntea lui Thaw. Acesta zîmbi și-și deschise ochii. Taică-său zîmbi la rîndul lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
imediat și călduros. îl auzi pe taică-său apropiindu-se de ușă și închise ochii. Domnul Thaw intră în liniște, trase draperiile, se apropie de pat și puse o mînă pe fruntea lui Thaw. Acesta zîmbi și-și deschise ochii. Taică-său zîmbi la rîndul lui și zise: — Chiar dormeai? Nu tocmai. La micul dejun vorbiră despre bani. De cît ai nevoie pentru materiale? — Nu știu. încă nu știu de ce materiale o să am nevoie. Dar le pot lua pe datorie de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
liră. — Aproape o liră? Aproape o liră? Cît au costat? — Cincisprezece șilingi. Domnul Thaw îl privi dezgustat, apoi spuse: — N-are importanță. Mai ia o serie mîine și trece-o în cont. Noaptea, în pat, Thaw își dădu seama că taică-sau se aștepta ca bunurile furate să fie înlocuite și plătite cu cincisprezece șilingi, așa că, pentru a nu se da de gol, trebuia să economisească trei lire minus cincisprezece șilingi înmulțit cu doi. îi veni ideea că, dacă ar avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
afară în noaptea re-e-e-e-ce și ne-e-e-e-a-a-a-graă. Chicoti. Eu! Pe tocuri. — Părinții nu-ți dau voie să ai o viață a ta, zise o voce cu răutate. Alte voci îl încurajară. — Tata nu mă lasă... — Maică-mea tot zice... — Anul trecut, taică-meu... Se gîndi să participe și el la conversație, amintindu-și certurile cu maică-sa, dar detaliile se estompaseră; nu-și mai amintea decît faptul că erau inevitabile. Molly Tierney oftă și spuse: — Cred c-o să mă călugăresc. Cred c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Nu era o lume a certitudinilor, ci a probabilităților, așa că acel accident minunat și glorios probabil că trebuia să se întîmple cîndva. Puripăduchele îi dispăru din minte, iar el căzu într-un somn blînd și fără vise. Se trezi cînd taică-sau trăgea draperiile. — în ce stare ți-e mintea în dimineața asta? — Acum e bine. E foarte bine. Dar o să dureze? — Așa cred. Și nu vrei să vezi un doctor? Cu siguranță, nu. — Bine. Duncan, acum trei săptămîni mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dacă în viitor o să ai încredere în mine și-o să-mi spui starea în care te afli, oricît de dezastroasă ar fi. — O să încerc. Atunci scoală-te pentru micul dejun, fiule. — Aș vrea să stau în pat. Mă simt slăbit. Taică-său îl privi lung, apoi plecă din cameră spunînd: — O să-ți aduc micul dejun. Thaw se întinse și-și aminti de noaptea trecută. A-i cere lui Molly Tierney să îl iubească i se părea o chestie nebunească și inutilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
știi cît de tare m-ai lovit. — îmi pare rău, spuse el cu răceală. El nu se putea gîndi decît la pata cenușie de pe tablou. Răceala și indiferența se răspîndiseră în el ca o pată. Mai tîrziu îl auzi pe taică-său venind și murmurul conversației din living. Domnul Thaw deschise brusc ușa dormitorului și-l întrebă: — Duncan! I-ai dat lui Ruth un pumn în stomac? — Da! Ne-am certat. — Uite ce, Duncan, mă bucur că ești pregătit să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
un pumn în stomac? — Da! Ne-am certat. — Uite ce, Duncan, mă bucur că ești pregătit să te aperi, dar nu trebuie să lovești niciodată o femeie în stomac. — îmi pare rău. Nu știu cum să le lovesc pe femei unde trebuie. Taică-său plecă, iar el zăcu inert, gîndindu-se la tablou. „Nu mai pot să-l refac“, se gîndea el, apoi se ridică cutremurat de o nouă idee. Cu o oră înainte ca Ruth să-l strice, plăcerea de a-l picta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mîine. — Nu. Macbeth se înveseli. — Nu? Ciudat. Tu și Kenneth sînteți mereu împreună. Credeam că sînteți prieteni. Asta credeam și eu. Se plimbă mult pe străzi în seara aceea și coborî spre casă după miezul nopții. — Tu ești, Duncan? întrebă taică-său de pe canapeaua din living. — Așa cred. — S-a întîmplat ceva? Thaw îi explică ce se întîmplase. — Nu mă împac deloc cu chestia asta. O cunoștință îți devine prieten încetul cu încetul, la modul autentic. Opusul e... șocant. — Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
prăjite. Scrumbii, ia aminte, prăjite cu tot cu cap și coadă. — Ei bine, dacă nu-ți place mîncarea, știi ce ai de făcut, spuse domnul Drummond fără să se enerveze și-și duse pipa la gura. — Dă-mi zece șilingi, zise Drummond. Taică-său se căută și scoase patru jumătăți de coroană din buzunarul salopetei, i le dădu, văzu că platoul era gol și se ridică. — Mai ia niște sendvișuri, Duncan. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. Au fost bune, dar ce e mult strică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
că dorm aici, dar voi încerca să nu cer alte favoruri. — O să-ncerci și-o să dai greș, pentru că ești al naibii de nepractic. Dar, în fine, bine. încearcă. — Mulțumesc. Mai sînt două luni pînă sosește următoarea bursă. Dă-mi cinci lire, tată. Taică-său îl privi cu asprime, apoi scoase un portofel și-i întinse banii. După zece minute de stat la ușa magazinului Paisley, știu că June n-o să vină, dar amorțeala din picioare și din inimă îl făcu să mai aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Dar ești departe de a-mi cîștiga consimțămîntul. Și n-o să mă mai rog la tine niciodată, niciodată, absolut niciodată.“ A doua zi, doctorul constată: — A durat mult prea mult. Ar trebui spitalizat. Aveți vreun vecin cu telefon? Ruth și taică-său îl ajutară să se îmbrace. Vecinii stătură în ușă în timp ce brancardierii îl duceau jos. Doamna Gilchrist strigă pe un ton ursuz: — Ce mod minunat de a-ți petrece vacanța, Duncan. Era o dimineață proaspătă de iulie. Thaw se prinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]