2,970 matches
-
scenarii elaborate, spirale strălucitoare construite cu ajutorul laitmotivelor și al imaginilor recurente, într-un registru indecidabil între ludic și elegiac. Stări de spirit efemere sunt evocate printr-o comedie arcimboldescă a obiectelor care tind să se organizeze compunând lumi absurde și tandre, ca de desen animat sau videoclip. Peste puritatea sentimentului inițial e suprapus un colaj de «citate» din real, prelucrate prin savante manipulări stilistice. Apelul permanent la imaginar, fabricat însă și el din cele mai concrete detalii, dă poeziei aspectul specific
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită a odihnei./ Încercăm să fim oameni - balanțe comerciale, trenuri electrice/ radioul ca o țeavă de eșapament,/ cravata/și rânjetul afectuos din oglindă.” „Lângă nichel, roți, biele, păsări mecanice
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
din care vor coborî la noapte spiritele hoinare ale ploii”; „ceasuri de noapte cu acoperișurile orașului/ca o grămadă de fluturi strânsă la lumina lunii.” Iar concluzia criticului-mentor: „Sub nesecata inventivitate și sub revoltele juvenile ale poetului ghicim un suflet tandru, sentimental și delicat, retractil și singuratic. În cartea de debut nu sunt doar viziuni atroce, ca acelea din Cu mâinile curate sau din Lobotomia, ci și tristeți subtile, iubiri, nostalgii și multă, multă îndoială.” Verdict valabil pentru întreaga evoluție a
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
despre Petre Stoica, Emil Brumaru sau Florin Mugur, dar și despre Florin Iaru, Marta Petreu și Dan Stanciu, într-o înșiruire care merge de la Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu și Mircea Dinescu până la Cristian Popescu și Simona Popescu. Pozând cu tandră resemnare în clasic, în epigon al propriei originalități, în moștenitorul unei existențe covârșite de întâmplări lirice, C. devine propriul personaj, ortografiat „Traiante”, împărțind cu generozitate epitete laudative, visând să împace toate contradicțiile, toate fronturile literare, toate vârstele estetice într-o
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
1990). Iluzia libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul capriciu narativ al unei sensibilități poetice. SCRIERI: Lumină cât umbră, București, 1973; Spațiul de grație, București, 1976; Arcașii orbi, București, 1978; Crângul hipnotic, București, 1979; Vânzătorul de indulgențe, București, 1981; Șaizeci
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
a fi. În starea de încântare, obiectele, creaturile, substanțele intră în neostenite jocuri, schimbându-și firea și rostul. Povestea și mitul aureolează obișnuitul. Transcrierea genezei în limbajul gesturilor cotidiene devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări” (Eugen Ionescu). Și în prima - subintitulată jurnal, cartea cuprinde schițe, pamflete și meditații ieșite din experiența călugăriei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
pentru vini imaginare, ei și-au iertat călăii și nu-și clamează strident și inutil frustrările, ci își trăiesc plenar, bonom sau înțelept boema în care s-au instalat cu secretă plăcere. O anume detașare a autorului, ca și ironia tandră cu care sunt consemnate zbaterile lor întru supraviețuire nu fac din acești inși pitorești personaje cu adevărat tragice, cum și sunt în fond, ci doar simple apariții uneori desuete. În consecință, autorul nu găsește printre contemporanii săi pe adevărații eroi
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
o iluzie optică - cu un mecanic îmbrăcat într-un maiou pătat cu păcură: un fals uriaș aplecându-se pe geam. De fiecare dată, înainte de a traversa unul dintre drumurile care se pierdeau la orizont, locomotiva scotea un strigăt pe jumătate tandru, pe jumătate plângăreț. Dublat de ecoul lui, semnalul acela semăna cu chemarea răsunătoare a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzusem niciodată, considerând reversul acelei tăieturi din ziar ca și inexistent. Întâlnirea aceea neprevăzută m-a intrigat. Am apropiat fotografia de lumina care venea din balcon... Și, imediat, m-am îndrăgostit de ele. De trupurile lor și de ochii lor tandri și atenți, care lăsau prea clar să se ghicească prezența unui fotograf curbat în două sub o pânză neagră, în spatele unui trepied. Negreșit, feminitatea lor trebuia să miște inima adolescentului singuratic și sălbatic ce eram. O feminitate oarecum normativă. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Doar freamătul umbrei și al soarelui în frunzișul sălciilor îi atingea ușor obrazul. Fusese salvată de un saigak, antilopa deșertului, cu nări enorme, asemănătoare unei trompe de elefant tăiate scurt, și - într-un surprinzător contrast - cu ochi mari, temători și tandri. Charlotte văzuse adesea turmele lor alergând prin deșert. Când a putut, în sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără să se gândească, instinctiv - animalul era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gândurile. Dar s-ar fi mulțumit el oare cu orice altă ființă umană? Combinația aceea între el însuși și feminitatea dezarmantă a Oksanei, o femeie care îl iubea cu toată ființa ei, era cel mai spectaculos dar și cel mai tandru lucru care i se întîmplase în întreaga existență. Ba nu, în două existențe. Bărbatul scoase din buzunarul pantalonilor largi un mic dispozitiv holografic. Era o jucărie despre care se credea că îi aparținuse chiar împăratului. În fața ochilor lor apăru o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prea multe amintiri din copilărie. Crescuse destul de chinuit, și numai un noroc făcuse ca tribul să nu îl supună consacrării la vârsta de șase ani, ca pe orice orfan. De fapt, prima lui amintire era aceea a unui contact mental tandru și delicat cu Alaana. Ea îl învățase cum să ascundă adevăratele dimensiuni ale minții sale, ea îl învățase să-și cunoască trupul și să se miște nevăzut, mai repede decât și-ar fi putut închipui cineva. Nu era sigur, dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fundamentale. Moartea e conjurată prin identificarea ei cu iubirea și prin resurecția pe care o efectuează sacrificiul perpetuu al femeii. Imnurile lui Dan Verona celebrează principiul feminin ca factor cosmogonic; el cântă fiorul genezic pe toată întinderea lui, începând cu „tandra învăluire a staminei”. Poezia aceasta e de laudă a firii, de magnifiere a lumii în esențele ei și deci a culturii, a unui concept prototipal de civilizație. De aceea, poezia lui Dan Verona e, ca și a lui Hölderlin, obsedată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Repere bibliografice: Maria-Cornelia Oros, Omagiu și deconstructivism, RL, 1992, 13; Mircea Popa, „Trupul neîndoielnic”, „Adevărul de Cluj”, 1995, 30 martie; Augustin Cozmuța, O hermeneutică a textului de nivel universitar, „Graiul Maramureșului”, 1995, 26 mai; Carmen Varfalvi-Berinde, Inima unei lumi calde, tandre și vii, APF, 1995, 10; Dan C. Mihăilescu, „Trupul neîndoielnic”, LAI, 1995, 34; Mihaela Ursa, „Trupul neîndoielnic”, ST, 1995, 7-8; Adrian Țion, Supremația imaginii, TR, 1996, 2-3; Iulian Boldea, „Trupul neîndoielnic”, LCF, 1996, 11; Corneliu Crăciun, Exerciții de privire, F
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
Solitar, cu vagi frenezii și irepresibil captiv al sentimentului înfrângerii, atunci când se îndreaptă spre proză, scriind un roman cu subiect țărănesc, poetul mizează totul pe dialog (Chipuri și voci, 1984); atmosfera câștigă în principal din notația fugară și din ironia tandră care se pune în scenă. Iarna, departe... (1976) este un roman polițist, structurat în funcție de parametrii specifici pentru codul respectiv: anchetatorul Teofil Monah e confruntat cu misterul unei crime pe care o elucidează prin metoda deducțiilor succesive, limpezind inevitabilele complicații și
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
cu volumul Freamăt, apărut în 1967. A fost distinsă cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1985) și cu Grand Prix de Poésie de l’Enclave des Papes Valréas. Este sora criticului Constantin Crișan. Poezia scrisă de M. este o meditație tandră, fără ostentație, fără patetism. Stanțele transpun o atitudine contemplativă, uneori ironică în fața ireversibilei curgeri a timpului: „Am lăsat în urmă/ frânghii sângerate de gleznele mele,/ A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte./ Munții, prăbușiți spre a-mi opri pribegia,/ pe
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
rigoare, o limpiditate a fantasticului. Farmecul lor special rezidă în „atitudinea” narativă a autorului, care, mimând ingenuitatea și detașarea, se preface că nu-și cunoaște personajele și le lasă, inclusiv atunci când vorbesc, de capul lor. De aici învăluitoarea ironie, parodia tandră din aceste povestiri. Volumul Povestiri din Medio Monte cuprinde nuvelele Gravimetrul, un mic roman de formare a „eroului” Lutz Korodi, inventatorul unui aparat pentru măsurarea gravitației pământului, și Memoriul lui Vasile Duminică, o scurtă cronică subiectivă, „cârcotașă”, a orașului (autorul
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
fragil, patetic, romantic în fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se reduce în practică la ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de tine-ademenită...” ( Când seara-n ceasuri de singurătate). Panourile reprezentând scene rurale sunt
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
germană. Din stampe vechi respiră discret o melancolie cu substrat romantico-simbolist. Bănci solitare și flori ofilite (În parc), ziduri cenușii și ruine (Nürnberg), orașul în negură albastră (Clopotele din Nürnberg) sunt tot atâtea pretexte de analogii simboliste. Când exprimă sentimente tandre, poetul dispune, dacă nu de strălucire metaforică, de o vădită sinceritate. Fraza simplă, aproape banală, păstrează în timbru frăgezimea emoției; liedul sentimental-ironic al lui Heine continuă monocord, în sens patetic. Adresate Corinei (fiica ucisă de bombele unui zeppelin, în 1916
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
un registru muzical, întoarcerea într-un timp imemorial și „religia iubirii”: „În parfumul lichid de iasomie / Căzută în verdele palpitând - o albină a rămas vie // Oh, soarele printre perdele curgând / Pe albina cea vie! // Spre grâul învins tremură macul / La tandra atingere moare / Sperând că-i ucis de albină cu acul // Oh, cum stă în moarte, visând răcoare / Toropit de miresme, macul! // Cade lumina în iasomie / Ca o albină vie...” (Antonin Dvořák - temă de cvartet). La J. condiția de vedetă de
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
S-a uitat la mine și m-a Întrebat „Ce s-a Întîmplat?” Am Început să-i povestesc ce vedeam. I-am descris energia minunată din esența ei. I-am descris imaginile - Întipărite În cîmpul ei energetic - a unei fetițe tandre, inocente, care creștea, după cum mi se părea mie, În New Hampshire. Am insistat asupra prezenței latente a unei persoane absolut atrăgătoare și plăcute care se ascundea sub comportamentul ei defensiv. Și i-am prezentat traseul dificil pe care-l parcursese
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
prin plasticitate, prin cromatică, nici prin calități de observator al comportamentelor, dând mai degrabă curs liber fanteziei. D. Anghel îl declara superior, prin farmec și concizie, unui Louis Pergaud, scriitor animalier notoriu, laureat al Premiului Goncourt. Grațios poet al necuvântătoarelor, tandru, comprehensiv, în subtext moralist, G. introduce descripția doar ca un pretext de microscenete gingașe. Pictura sau fotografia în sine nu-l preocupă. Reține însă două-trei ipostaze semnificative, se distanțează sau se apropie de obiect, amplifică sau reduce dimensiunile, pentru ca pe
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
și frunze și o iubire dulce. Iată traseul: așezarea se face În forme (zeii au nevoie de forme pentru a fi cunoscuți); așezarea ca formă e apoi integrată unei așezări În nădejde (formele pulsează și iese din ele un abur tandru de iubire umedă, o iubire cu ochi, o iubire cu piele), o așezare ce devine, de fapt, În punctul de fugă al formelor, al textelor, o aură prevestitoare (verzuie); și În sfârșit vederea ce strălucește. Borges spune undeva: „mi-era
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Încă de mai departe de dincolo/este”. Iubirea fără, după himen. Trei cai. Cu trei cai de chiparos cu trei cai sculptați din os de din osul meu din piept potcovit și Înțelept de când tu l-ai sărutat cu un tandru nechezat. Pe acesta ți l-am trimis, pe el Însuși, adică inima mea. Și-atunci vă Întreb: — Nu vreți să cumpărați un câine? Dincolo de criti-ficțiune? Corin Braga: Dragi prieteni, iată, am ajuns la a zecea ședință, s-au Împlinit cerurile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
suferind pentru distanța ridicată de un părinte despre care știe totuși prea puțin; va căuta în timp să-l înțeleagă și să-l prețuiască; din „pânda” reciprocă, de durată, a celor doi, Antim cel mizantrop, ursuz și sceptic, și copilandra tandră, însușindu-și viclean și îndârjit abilități de băietană spre a nu-l dezamăgi, se iscă tensiunea de substrat a cărții. Ca intermezzo între două cărți, F. practică o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]