2,004 matches
-
În josul articolului era trecut ca sursă Frankfurter Allgemeine Zeitung. L XXXVI Am primit un telefon scurt de la tanti Cucu. Cu aceeași voce pițigăiată dintotdeauna m-a chestionat cu privire la starea de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise tanti Mizi. Cum? Da, a mâncat un kil de cireșe cu sâmburi cu tot. De la asta i s-a tras. A făcut ocluzie intestinală: un sâmbure i-a înfundat mațul. Până să vină salvarea, se stinsese ca un pui. Așa zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mațul. Până să vină salvarea, se stinsese ca un pui. Așa zicea ea, dar eu cred că e dureroasă chestia aia. Și mai cred că madam Istrate de la unu trăsese un chef monstru, dar în oraș, să n-o audă tanti Clemanza, rămasă pe baricade. Plec în oraș cu fața de baltag a lui tanti Mizi în fața ochilor. Mă hotărăsc să trec prin Piața Palatului, acolo unde e depus sicriul cu rămășițele lui Corneliu Coposu, liderul țărănist. Mă întreb dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mămăligă în ceaun. O să fie doamnele satului. Ce să-ți zic! S-au țărănit toate și s-au spălat până la șaizeci de ani în lighean, cu apă încălzită pe soba hrănită cu coceni. Singura care a spart orânduiala a fost tanti Cucu, mamă de copil din flori, trimisă să nască tocmai la mătușile Mizi și Clemanza, refugiate de frica rușilor în Ardeal. Odată întoarsă în sat cu burta dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ieșit din casă trântind ușa. O bucată mare din zidul de paiantă s-a prăbușit pe masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din lemn putred de care se agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mine, înegrită pe la ochi ca o vrăjitoare, ciufulită și deșirată ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu ipsos. Vecinii îi spuseseră că m-am încurcat cu o vrăjitoare. Norocul meu a fost că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am lăsat-o mai moale. L LI Am reluat legăturile telefonice cu Sabina. Cel mai des sunam eu, de pe fix. Ceva se întâmplase cu facturile emise de Romtelecom - erau extrem de grase, deși vorbeam rar. O atenționasem în legătură cu problema și pe tanti Cucu, care, în timpul vizitei fulger, s-a dus în audiență la un director din Compania de telefoane. Ăla i-a zis că o să facă verificări, dar că, până la rezultatul anchetei, era mai bine să achite factura. Tanti Cucu, deși poreclită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
problema și pe tanti Cucu, care, în timpul vizitei fulger, s-a dus în audiență la un director din Compania de telefoane. Ăla i-a zis că o să facă verificări, dar că, până la rezultatul anchetei, era mai bine să achite factura. Tanti Cucu, deși poreclită Piratu’, nu făcea cinste steagului ei negru cu un craniu și două ciolane încrucișate. Era o fricoasă clasa-întâi. Mi-a zis că va reveni în București și că va trebui să plătim factura. Aiurea! S-o creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-o smotocească, s-o piște, s-o scalde în lacrimi și bobițe de salivă. Dar nu, reușise să-și domine primul impuls și bine făcuse. Acum se simțea mai aproape ca niciodată de Leo, de Sabina, de Adelina, de tanti Cucu, de Zuza. De aia și lăsa acum Sfânta Treime peste figura în cioburi a bărbosului din fotografie. Uite, numai gândul la călăvie și îi zburase apetitul! Asta spusese și tanti Cucu: o femeie care se hrănea cu așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca niciodată de Leo, de Sabina, de Adelina, de tanti Cucu, de Zuza. De aia și lăsa acum Sfânta Treime peste figura în cioburi a bărbosului din fotografie. Uite, numai gândul la călăvie și îi zburase apetitul! Asta spusese și tanti Cucu: o femeie care se hrănea cu așa ceva nu putea fi decât un vampir pe care dacă nu-l înțepai în inimă, dacă nu dădeai foc și apoi făceai pipi pe cenușa lui, îți sugea toată vlaga din vine. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În general nimeni nu rezista la mai mult de două bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au durat cam două luni. Familia Bradu, cea în numele căreia se justifica existența iubitei mele, intrase la bănuieli că aș fi vreun boschetar, vreun copil din flori abandonat. După prima rundă de negocieri, urma să fie trimisă ca ambasador al clanului tanti Cucu. Cum exista riscul să se creadă că provin dintr-un neam condamnat la galere pentru contrabandă cu chiftele, m-am angajat într-o a doua rundă de tratative. Așa am obținut deplasarea a însăși Sfinției sale. Logodna a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aici Încolo Începea. El fusese cel care aflase primul despre accident pentru că lucra pe atunci În funcția de contabil Într-o gară mare din apropierea accidentului. Apoi tot el descoperise mai demult (este obligat să facă o paranteză) că o anume tanti Veturia, un fel de vecină a unei colege de serviciu a soției povestitorului, cunoscută În timpul unei excursii cu autocarul la Porțile de Fier, era și cumnată cu unul dintre secretarii ministrului transporturilor, deci prin ea se putea ajunge În audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și multe suspiciuni, o treabă murdară! Vasul a ars 2 luni în strâmtoare, explozia spărgând toate ferestrele din Istambul și înnegrind pereții caselor. Sicriele au fost sigilate și aveau interdicție să le deschidă dar rudele l-au desfăcut...era Fănel! Tanti Nuți de la Scorei, mama Nuță cum îi spuneau nepoții a apărut din depărtatul, tenebrosul și miraculosul Ardeal, cu multe superstiții și povești reale, în care credea și credeau. Scoreiu, sat fabulos, era și este în Țara Făgărașului prin defileul Oltului
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau lelici! Singurul râu ce traversează satul, este Valea care se umflă deseori și vine apa mare din munți, distrugând podul, împărțind satul în două, răvășind bulboaca, locul de joacă preferat al copiilor. Tanti Nuți era foarte frumoasă; a fost măritată înainte de război în neam, câțiva ani, până aceea a murit brusc și toți au vrut ca ea să-și refacă viața, fiind o femeie liniștită și bună. Erau mulți prieteni printre care unul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
săreau care încotro; adică l-a dus unde trebuia... într-un port. Scria în Magazinul istoric despre el, dar părinților nu le plăcea să își amintească de război și au trecut cu vederea aceste amănunte... nesemnificative pentru ei din viață! Tanti Nuți, când era tânără cu fetele de vârsta ei, făcea tot felul de obiceiuri; odată singură în camera ei și-a aranjat oglinzile, și-a dezbrăcat straițele de pe ea, să-și cunoască ursita. Când a văzut un dric tras de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
părînd a Întreba Într-o doară, dacă judecătorul este acasă. Întrebarea era adresată doamnei Pavel și motivată de dorința de a-l Întreba ceva În legătură cu „o lege recentă privind Învățămîntul”. - Nu știu, dar mă duc să văd. - Nu-i nevoie, tanti! Doamna Pavel făcu un semn cu mîna, adică „Nu-i nimica!” și ieși În curte să Încerce la ușa de intrare din față, ce dădea În antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
face cu oameni civilizați”, Își spuse proprietăreasa și plecă Încîntată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcîndu-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tînărul judecător, după atîția ani de cînd locuia aici. Soneria zbîrnîi. Judecătorul răsări În fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mîna! Întîmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deschiderea porții. Bătăile, În lipsa unui răspuns, Încetară. Și după cîteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. CÎnd m-am aflat În fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu. Mă Întîmpină cu voiciunea ei obișnuită: - Da’ unde-i tanti? Întrebă curioasă, cu o ușor ipocrită Îngrijorare În voce. Și-mi Întinse mîna, lăsînd-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum. Foarte bine, continuă. Atunci vin la dumneata. Știu că n-ai nimic Împotrivă... si chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în momentul acestei creșteri de intensitate a vocii și interesului se auziră clar și distinct cele două explozii ale unei grenade de dublu impact pe gulerul ușii spulberate. Un nou eveniment de pagina întâia își anunța debutul. BINGO NAȚIONAL Lele,tanti, dom` le,doamnă Domnișoară, domnișor, Ia cartonul cu bingote Pentru țară și popor. Vilă, casă și mașină Miliarde câte-or fi Toate-ți stau să te lovească De norocu te-o izbi! Personaje: Un U Un alt U U Ai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bine, dînsa era vietatea care-i Întreba mereu pe scriitori despre tezele din iunie, din iulie, din aprilie, din august, cînd oamenii se duc la mare. Marea timpului pierdut, de pildă, de tot, de jumătate de veac, de Mrquez. O tanti splendidă. Din zona crepusculară. Ca Ion Cristoiu, tot mai etern, mai nou ca editor, În miezul televizorului. Magdalena Popescu și Ovidiu S. Crohmălniceanu l-au Întrebat de ce a scos unele capitole din Delirul lui Preda. Cristoiu a răspuns cu nonșalanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum se face dragoste la coadă. Închid bucla, reîntorcîndu-mă pentru un scurt dar dureros timp la Săptămîna, la strălucitoarea rubrică „Periscop”. Unde Ecaterina Preda e necăjită pe motiv că „la guvern se cerșește ajutor În numele culturii române”. Mă adresez ție, tanti, și-ți spun: vezi că periscopu-i tubu’ care iese din submarine, ăla prin care se uită marinarul. Nu ce crezi mata. Socialist pînă-n măduva pixului, Tudor Blidaru scrie că PSM-ul e Însuflețit de „Înălțătoare nostalgii helvetice”. Iaca! Dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă de două ori pe zi), și a încercat tot felul de gesturi erotic-sentimentale ca să mă împace. Am lucrat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
semn al resemnării, ci al unei stranii puteri. Nu cu mine se va fi terminat, la o adică, ci doar cu acea reflectare exterioară care ia forma literaturii mele, mai mult sau mai puțin vizibilă în peisaj. (O să vină vreo tanti să mă întrebe dacă m-am lăsat de scris, cum s-a întâmplat când, ca să lucrez la Exuvii, m-am „estompat“ câțiva ani, petrecându-mi timpul în camera mea de lucru, cu un superb copac foșnitor lângă fereastră, prietenul meu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
face așa ceva”... ― Mama colegei mele, care servește pe doamna de colo, este infirmieră la Spitalul Sfântul Spiridon, la Chirurgie. Ea v-a recunoscut - a vorbit fata, toată numai incuri. Cum o cheamă? - a reacționat Gruia, fără să și dea seama. ― Tanti Ileana. Așa o cunoaște toată lumea... ― Aaa! Tanti Ileana!... s-a mirat plin de plăcere Gruia. ― Nu mi-ați spus, domnule doctor, dacă doriți... - a reluat frumoasa vorba, cu zâmbet ademenitor. ― Da! Vreau... Atunci, „dulcineea” s-a aruncat asupra lui Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]