2,183 matches
-
cu oponenta ei; sau, cum spune Constantin Noica: „Adevărurile noastre cerșesc contra-adevăruri”. Μ Comportamentul timizilor ne atrage atenția asupra sensurilor extrem de variate ale „limbajului tăcerii”, la care aceștia recurg atât de frecvent (de exemplu, tăcerea cuminte, supusă, ascultătoare; tăcerea Încruntată, tensionată, amenințătoare; tăcerea inhibată; tăcerea complicitară; tăcerea ironică, dezaprobatoare, disprețuitoare; tăcerea meditativă, filosofică; tăcerea derutantă, voit ambiguă etc.). Μ Ideea care contrazice o altă idee, devenită consacrată, chiar dacă pe moment nu o poate infirma, va impune totuși respect, deoarece exprimă curajul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
privirea este singurul aspect al expresivității umane care nu poate mima, care nu poate Înșela: ochii preiau și exprimă involuntar cele mai imperceptibile și, totodată, intime mișcări ale vieții noastre sufletești (sunt, astfel, priviri liniștite, ascetice sau visătoare; priviri Încruntate, tensionate; priviri ironice, disprețuitoare; priviri reci, distante, indiferente; priviri fixe, Întunecate, care trădează confuzia sau obsesia etc.). Μ Tot ceea ce intră În fondul nostru de trăiri intime cuprinde un Înalt coeficient de subiectivism, deoarece aceste trăiri exprimă, de fapt, atitudini conservatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de umbră absolut nouă. Morala dominantă, recurgând iarăși la voce în imagine, voce provenind din imagine, este iarăși o lume de morți zeificați și despotici care îi tratează pe oameni ca pe copii sau ca pe sclavi"15. Arta este "tensionată și valoarea în artă se măsoară mai ales după tensiunea comunicării ei"16, iar acest fapt binecunoscut nu face altceva decât să rezume, în termeni poetici, ideea, conform căreia Universul poetic a constituit, dintotdeauna, subiectul vastelor controverse în materie de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imposibilă. Luna și soarele elemente cosmice devin diminuate în poemul Anei Blandiana, ele transformându-se în pretexte sau instrumente prin care se argumentează o iubire imposibilă. Retorica, vine, de asemenea, să susțină această nouă viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cerut tu. Tu cu tactica ta. Dar tu ce-ai făcut? Mihai: (e adevărat că nu prea știe ce să răspundă) Va să zică eu n-am făcut nimic după părerea voastră?! Da? Bine. Bine. (îi privește pe fiecare în parte, grav, tensionat, dînd impresia că-și ia un ultim bun rămas) Bine. (se îndreaptă spre ușa biroului, se mai întoarce încă o dată spre ei) Bine. (intră în birou) Maria: (îngrijorată) Irina, Val, să nu facă vreo prostie! Mi-e frică! Irina: Stai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai am și puțină treabă... (se așează pe pămînt; lumină de noapte; din fundul scenei apare o siluetă de bărbat; e îmbrăcat în alb; se oprește în imediata apropiere a lui Octav care, simțindu-l, se ridică în genunchi, foarte tensionat; după un timp, intră într-un "scheci") Da, vă rog... Cu ce vă servim? Avem de toate... O pelerină? (încearcă să-i pună pe umeri o mare bucată de pînză, dar cade...) Da, cu ce vă mai servim... Altul la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nu Întîlnim la francezi umor senin sau sentimentalism suplu și fragil. și apoi, povestirea este una exclusiv interioară, a trăirilor și gesturilor unui personaj: În cazul lui Toussaint, al naratorului. Este vorba, la autorul Melancoliei lui Zidane de un minimalism tensionat. Întins. Dacă În romanele anterioare, din anii 1990, naratorul romanelor lui Toussaint era autoironic, subtil dar arareori dramatic - ca Într-un fel de pariu orgolios cu sine, foarte masculin În același timp - Începînd cu Faire l’amour (Să faci dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu unește, ci izolează. Rolurile nu se schimbă niciodată, situația rămâne blocată. Departe de a întreține relațiile sociale firești dintre membrii mediului observat, o atare practică nu face decât să contribuie la erodarea acestor relații și la crearea unui climat tensionat, crispat. Supravegherea se află la originea „zvonului” și, pornind de la el, a emiterii unor judecăți de valoare asupra oamenilor, cu inerentele lor efecte dezagreabile pe plan local. Când există o imobilitate definitivă a rolurilor, supravegherea de proximitate se degradează, coboară
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
oameni apropiați nouă, pe teritoriul unor „insulițe” omogene, refractare la maleabilitatea indistinctă proprie societăților de control. Odată în plus, teatrul face parte din mișcarea de rezistență, fie și numai prin raportare la supraveghere. Căci îl interesează mai mult micile zone tensionate unde se joacă soarta unor indivizi, decât marile suprafețe globale explorate de cinematograf: astfel, complementaritatea celor două arte se adeverește încă o dată, ele expun condiția omului modern prins între control și supraveghere. Teatrul cultivă raportul cu supravegherea ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a gravitației care ne atrage în jos. Ca răspuns, ne luptăm să ne eliberăm de forța coercitivă a condiției noastre pământene, încercând să ne înălțăm, având înălțarea drept obiectiv excentric, țel explicit al strădaniei noastre. După cum vom vedea, această luptă tensionată constituie o componentă vitală a expresiei artistice, pentru că ea dramatizează conflictul atotcuprinzător dintre forțele care încearcă să ne tragă în jos și propria noastră strădanie de a le învinge. În acest caz, lumea experienței noastre imediate devine parțială și îngustă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
etc. Aceste aspecte ne demonstrează că, de fapt, În cadrul Întâlnirii sunt cuprinse atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale relațiilor interpersonale. Astfel, Între două persoane poate exista o relație de Întâlnire permanent pozitivă sau o relație de Întâlnire permanent tensionată, negativă, conflictuală. În mod egal Însă, tot În cazul relației de Întâlnire dintre două persoane, se poate construi o situație de natură pozitivă, apoi pot apărea conflicte Între ele, care ulterior să dispară, iar persoanele să se Împace. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca gusturi, preferințe, tip afectiv, model de gândire, nivel de cultură, profesiuni etc. cele două persoane nu vor avea nimic În comun. Ele nu vor putea comunica liber, degajat, sincer. Atmosfera care se stabilește Între ele va avea un caracter tensionat, Încărcat din punct de vedere emoțional-afectiv negativ, de respingere reciprocă, care, de fiecare dată, va constitui un motiv de iritare, de conflict, de repulsie. Vor resimți această ambianță atmosferică ca fiindu-le străină, reprezentând o sursă de disconfort reciproc. Dezacordul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
victima sa Orice prejudiciu, din punct de vedere psihologic, are la bază sentimente morale negative: ură, invidie, complexe de inferioritate, frustrări personale, carențe afective, de educație etc. Prejudicierea altuia presupune că Între cele două persoane există o anumită relație negativă, tensionată, de adversitate, de concurență, iar diferendele dintre cei doi nu se pot rezolva pe alte căi sau prin alte mijloace. În sensul acesta, orice prejudiciu este un act de violență. Această violență poate fi Însă mascată sau sublimată În diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acum Îmi este reamintit, și pe care eul meu nu-l poate respinge sau nega. Din această perspectivă, ziua Judecății de apoi este așteptată cu neliniște și fior. Ce voi răspunde În fața conștiinței supreme? Quid sum miser tunc dicturus?, este tensionata interogație care cuprinde În ea Întreaga panoramă a vieții trăite, este așteptarea răspunsului final, care nu este altceva decât judecarea destinului personal. Efectele Judecății de apoi. Judecata de apoi este un bilanț moral al existenței persoanei umane. Dincolo de aspectul mitic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ei viață cu acest tânăr bărbat. Tuturor celor care îi puteau urmări le era clar că Jerry nu era un meșter bun la toate, ci doar cineva care îi era tot atât de necesar cât fusese Grace. Cu toate acestea, relația era tensionată. Yourcenar era obosită. Jerry îi era devotat, dar își petrecea nopțile hoinărind prin baruri ale homosexualilor oriunde se duceau. Ea a devenit posesivă și geloasă. S-au certat. Un catalog sistematic care să schițeze mișcările lor în plan geografic și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conștiința faptului că omul este o ființă muritoare și, totodată, limitată în capacitățile ei de cunoaștere și de intervenție asupra desfășurării fenomenelor complexe din realitatea exterioară, sau cea interioară. Nu întotdeauna, însă, „anxietatea” este concepută ca o stare de așteptare tensionată a unor posibile evenimente neplăcute (cum ar fi, de exemplu, senzația de apropiere iminentă a „morții”). Se apreciază că există și alte forme de anxietate: astfel, specialiștii spun că sunt circumstanțe precise ale vieții, cum ar fi de exemplu viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
din această permanentă luptă interioară pentru a cunoaște adevărul: inteligența lui caută semnificații și explicații convingătoare, care să aducă mult așteptata clarificare. Gesturile Ellei, care la început i se păreau lui Șt. Gheorghidiu naturale, firești, capătă acum, în conștiința sa tensionată, semnificația unor dovezi sigure de infidelitate: „În zilele noastre de dragoste adevărată — își amintește Șt. Gheorghidiu — nevastă-mea n-avea niciodată, goală, poze de eleganță studiată. Frumusețea ei era toată spontaneitate și mișcare. Trântea cu picioarele în perne, se înghesuia
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sunt frecvent împărțite între acelea care reprezintă în primul rând grupările tradiționale și acelea care pretind cel puțin să sprijine și să mobilizeze cererile grupurilor mai noi (deși multe partide din aceste țări se caracterizează prin ambele elemente). Această situație tensionată s-a rezolvat adesea de la sine, în special în anii '70 și '80, prin fuziunea mai mult sau mai puțin voluntară a partidelor politice și prin deplasarea acestora către un sistem cu un singur partid. Totuși, această deplasare a fost
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cu bază nu doar etilică (a se vedea, spre exemplu, Noaptea leonidelor); am în vedere reveriile suprarealiste naturi moarte cu exoschelet polimorf, navigațiile "pe creasta valului psi", șaradele AC/DC fără alt scop decât autoflagelarea sau, în fine, fragmentele discontinue, tensionate, cu destinatar dezvăluit (Burs = Dan Ursachi) din seria tip E-Mail Art din Punțile Stalinskaya. Se pune, firește, întrebarea ce ascunde ceea ce se vede imediat în poezia lui Radu Andriescu, amalgamul uneori halucinant de semne ale realului, oniricului, psihologicului sau metafizicului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetici în Ontos și ontos II, probabil cele mai bune texte ale volumului, în care meditația despre calitatea unui timp, de altfel punctul centrifugal al întregii lirici scrise de "teutonul român" Michael Astner, câștigă și în calitate estetică. Succesiunea uneori tensionată, abruptă a versurilor depășește, aici, modalitatea poetică teoretizată indirect de autor (incizia directă în carnea percepției nude) printr-o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum și, deloc întâmplător pentru un eseist specializat în Aventurile terțului, depășirea lor printr-un proces unificator care să nu le piardă, ci, dimpotrivă, să le potențeze pare a fi de altfel starea poetică originară ce dă substanță unei lirici tensionate, de un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
presupun adesea aproximări, uneori chiar invenții. În ciuda acestor lucruri, le credem, cel mai adesea și ne manifestăm întotdeauna spiritul critic necesar. De ce această credulitate? Se pare că anumite informații, mai ales cele difuzate într-un mod rapid și în flux tensionat sunt considerate adevărate pentru că sunt mai bine înțelese, fapt demonstrat în următorul experiment: Trei psihologi, Daniel Gilbert, Ramin Tafarodi și Patrick Malone de la Universitatea din Texas, au cerut unor voluntari să citească un text ce descria un individ, numit B.
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ce stare (relaxare sau tensiune) erau, emoțiile pe care le simțeau etc. Colectarea datelor a arătata că, în medie, participanții declarau că aveau o stare emoțională relaxată atunci când se uitau la televizor. Dimpotrivă, dacă făceau o altă activitate, erau mai tensionați. Studiul a arătat că privitul la televizor determină o stare de relaxare a organismului (paradoxal, același lucru se întâmplă chiar și în cazul informațiilor cu caracter negativ, cu condiția să nu fie prea șocante). Când telespectatorii trebuie să plece din fața
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]