22,705 matches
-
detaliu" care determină un asemenea răspuns este de fapt felul în care este spus. Potrivit profesorului universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educație, este vorba despre paralimbaj: viteza cu care vorbim, înălțimea tonului, volumul, folosirea pauzelor - pe scurt tot ce ține de calitatea vorbirii, și, uneori, același lucru poate să reprezinte cu totul altceva dacă vorbitorul accentuează un aspect sau altul din mesaj. Pentru a testa cât de important este tonul unei afirmații
Părinți de succes: Când "tonul face muzica" () [Corola-journal/Journalistic/44793_a_46118]
-
vorbim, înălțimea tonului, volumul, folosirea pauzelor - pe scurt tot ce ține de calitatea vorbirii, și, uneori, același lucru poate să reprezinte cu totul altceva dacă vorbitorul accentuează un aspect sau altul din mesaj. Pentru a testa cât de important este tonul unei afirmații, dincolo de cuvintele folosite, orice părinte sau dascăl poate apela la experimentul propus de Hasson (2012). Încercați să accentuați cuvintele scrise subliniat și să vedeți dacă înțelesul afirmației se schimbă, având în vedere că "oamenii au nevoie de câteva
Părinți de succes: Când "tonul face muzica" () [Corola-journal/Journalistic/44793_a_46118]
-
accentuați cuvintele scrise subliniat și să vedeți dacă înțelesul afirmației se schimbă, având în vedere că "oamenii au nevoie de câteva secunde pentru a procesa ceea ce tocmai s-a spus", iar ulterior să reveniți la problema de fond: în ce ton a fost transmis mesajul celui mic și ce a înțeles copilul din el: 1. am spus că tu ești prost 2. Nu că tu ești prost 3. Nu am spus că ești prost 4. Nu am spus că tu ești
Părinți de succes: Când "tonul face muzica" () [Corola-journal/Journalistic/44793_a_46118]
-
cîteva elemente de decor, de recuzită, cu cîteva obiecte, Adriana Grand sugerează și spații, dar, mai cu seamă, surse de emoție. Și ea, și regizoarea Alice Barb concentrează forța actriței Simona Bondoc pe un regsitru al intimității, al regăsirii unor tonuri speciale, a șoaptei timbrate, a ludicului unui personaj care poate fi privit și cu tandrețe, și cu haz, pentru că așa este gîndit, la limita dintre ironie și autoironie. Replici cu un umor nebun, care fac savuroase „întîlnirile” cu celelalte trei
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
tu și ceilalți ar trebui să pupați picioarele foștilor securiști și știi de ce? Petrache, care se părea că încă îi mai știa de frică, îl lăsă să se calmeze, se îndreptă în fotoliu, își aprinse o țigară și, cu un ton răspicat, care nu-i masca, totuși, ușorul tremur al vocii, îi răspunse: De unde să știu eu, nene? Eu sunt... un... amărât, ajuns în Parlament datorită prostimii... Așa încât te rog pe tine, care le-ai știut și le știi pe toate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-i ghicesc începuturi sau finaluri de poveste în privire, dar nu-i mai recunoșteam nici ochii, neoglindiți într-ai mei. Șase ani aproape. Am ajuns la cabană seara târziu. M-a întrebat dacă mi-e foame și, pentru câteva secunde, tonul lui mi-a amintit de „altădată“. Nu, nu-mi era. M-a condus în cameră, cu bagaje cu tot. Mi-a dat și o cheie - de la poartă, dacă o fi nevoie. Când am luat-o, degetele noastre s-au atins
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu degete lungi și unghii îngrijite. O frână bruscă mi-a întrerupt contemplarea. A oprit mașina într-o parcare, aproape de intrarea în pădure. A coborât, a venit calm până la portiera mea, a deschis-o și mi-a spus să cobor. Tonul vocii îi era complet schimbat. Rece, autoritar. Nu înțelegeam ce se întâmplă. L-am întrebat de ce. — Fără întrebări, mi-a răspuns. Am refuzat să cobor. Mi s-a făcut frică. M-a apucat de mână și m-a tras afară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Fălticeni au fost cazuri când s-au înregistrat minusuri în sume mari, din cauza blocării aparatelor cu monede deformate sau de altă mărime, blocării cu bețe de chibrituri, sârme sau diferite obiecte, precum și a folosirii monedelor susținute cu sfoară, care mențineau ton continuu până în momentul deblocării. Și în cazul posturilor publice cu cartelă, cei care încalcă legile morale și sociale au găsit soluții să se sustragă de la plată. Din această cauză, Romtelecom a blocat temporar, în aprilie 2000, accesul de la posturile publice
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
că versiunea lui Blaga nu a fost crezută. Nici revista nu a mai luat în seamă ultimele două volume ale operelor lui Nae Ionescu sau tomul secund al Izvoarelor de filosofie care cuprindea teza sa de doctorat. Deși adoptă un ton deferent și în general pozitiv, Zevedei Barbu vede în lipsa de sistem a lui Nae Ionescu o „deficiență constructivă“, consideră abordarea cunoașterii mistice drept o opțiune personală foarte arbitrară și îl contrazice într-un punct important, afirmând că metafizica te poate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să o releve și să o numească. În Post ludum, poezia este un intermediar între poet și această lume, între poet și celelalte personaje. În primul plan al lecturii, apare evidentă funcția ludică. "Poiesis este o funcție ludică"3. Zeflemeaua, tonul glumeț, expresiile populare sau de argou ("că-mi plâng și pietrele de milă"; "am tras mereu la fit") se constituie într-un joc inteligent al minții, care alunecă, insidios dar sigur, spre concluzii grave: Apoi, Poezie, Să nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aceste mâini (Armadă) Spațiul atât de larg, glisează în timp (Alex. Ștefănescu vorbește despre suferința artificială de a fi captiv în prezentul etern al unei opere de artă9) : Ore, încingeți o horă... Umiliți-mă, ceruri, constelații Cu ale voastre steme, tonuri și spații (Petrecere) Mișcării de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel, Emil Botta parvine la poza (mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spațiului interiorității (al autenticității?). Condiția dam-natului presupune, oricum, un exces (dar spre interior sau în afară?). Ceea ce este excedentar devine patetic (atunci când nu e grotesc, absurd etc.). Tot ceea ce își depășește limitele se sustrage condiției inițiale. Flautul meu are un ton arhitrist, De aceea nu sunt artist. (Gravitațiuni) Exteriorizarea înseamnă înțelegere, cu-noaștere de sine. Masca falacioasă a cabotinului ascunde o dezavuare și un Weltschmerz autentice. Poetul gravitează, deci, între cei doi poli ai condiției sale: cabotinism și damnare. Dar cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
respectă este un pedagog al morții, ne învață cum să murim, de câte ori într-o viață și în ce moduri posibile. Genialul vers eminescian "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" este emblematic pentru o întreagă mentalitate. Emil Botta adoptă un ton șăgalnic, voit minimalizator, pentru că i se pare a fi găsit astfel o portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou spectru cromatic, mult mai larg, eliberator. Însă jocul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
1943), pentru a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). Dacă Pompiliu Constantinescu, de pildă, vede în Pe-o gură de rai o "anemiere a expresiei"17, alți exegeți 18, dimpotrivă, salută lepădarea "măștii" și adoptarea tonului de confesiune nudă. Dinu Pillat observă că, odată cu Pe-o gură de rai, "spectacolul spaimelor insolite, cu care autorul, perturbat în permanență, ne confruntă în niște versuri de o mare intensitate de atmosferă, nu mai este regizat ca în Întunecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
între tragedia reală și cea exprimată distanță a îndoielii, traiect al fundamentalei melancolii"43. Tragedia exprimată implică nu numai un grad maxim de conștientizare a ei, ci și un grad maxim de cabotinism. Poetul trebuie să își ajusteze gesturile, mimica, tonul în vederea obținerii unei măști adecvate tragediei reale. Pe de altă parte, efortul de a căuta masca potrivită îl aduce pe poet în situația de a-și cunoaște mai exact tragedia, imprimând, deci, întregii ființe o mișcare de interiorizare, o cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poți surprinde, nu-l poți stigmatiza și nu-l poți ucide! Cuvântul nu înseamnă de două ori același lucru. Emil Botta încearcă să suplinească această multiplicitate de fețe ale cuvântului, această imposibilitate de a exprima ceva cu adevărat prin amplificarea tonului gestual, prin abordarea unor poze tragic-grotești, prin afișarea unor grimase care să ascundă golul cuvintelor. Cuvintele erau gropi în care cădea el, volpone. Cuvântul incendia propoziția toată. Și propoziția și fraza deveneau catastrofe. (Rondul de noapte) Sacrificarea cuvântului în favoarea obiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
conflicte arhaice, dar prezentarea lor pare reală. „” să fie roman sau o stagnare a istoriei în viața satului? Citiți cartea de față și dacă nu vă recunoașteți faceți un salt în trecut, la bunici, străbunici ... un salt in istorie. Constantin Toni Dârțu Câteva cuvinte despre copilăria din culoare Gheorghe Boancă este un plastician care se exprimă cu talent prin mijloacele specifice artei naive. Este un modern (nu un monden), detașându-se prin ironie și autoironie de subiectele prezentate (v. seria „Autoportrete
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
monden), detașându-se prin ironie și autoironie de subiectele prezentate (v. seria „Autoportrete”). Lumea lui este înfățișată cu un lirism reținut, împlinit în acorduri cromatice subtile, prin abordarea curajoasă a contrastelor, prin evitarea dulcegăriilor (ca în „Floarea soarelui”), prin dozarea tonurilor și a accentelor rezultate din ludicul tușelor sau chiar din simplele pete în culoare (v. compozițiile sale cu „Târguri” și „Caruselul” impresionante prin construcții simetrice, prin diversitatea și expresivitatea mulțimii de personaje în mișcare). Ordinea și echilibrul care emană din
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sectele religioase, în rândurile unei mișcări totalitare? 2. Cum s-a putut ca Eliade, Cioran, Noica, Gyr, Aron Cotruș, Horia Stamatu, Sextil Pușcariu, Ion Barbu, Traian Brăileanu, P.P. Panaitescu, Dragoș Protopopescu să scrie despre Corneliu Zelea-Codreanu nu doar pe un ton exaltat, descins parcă din ditirambii antici cuveniți zeilor, dar, amănunt deconcertant, s-o facă fără ca cineva să-i fi silit vreodată? 3. În sfârșit, cum s-a putut ca atâția inși de o calitate umană remarcabilă, atâția „băieți buni“, să
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și nu o Îmbrăcase niciodată. Ce-i cu asta? când ai facut-o? o Întrebase nedumerită pe mama. Este un dar de vacanță și pentru media generală, adăugase zâmbind Teia. Mama adolescentei Își privea fiica extaziată de rochița mini, În tonuri de la albastru până la alb și cu bretele subțiri. Ești o comoară, faci niște surprize, păcat că eu nu ți-am luat ție nimic. Cum? O medie generală de 9,33 ți se pare nimic? Vei avea destul timp și de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Dunării. Ziua următoare am luat drumul spre Salzburg unde l-am căutat pe doctorul Mircia Ardeleanu ca să-i mulțumim pentru toată osteneala și solicitudinea în problema noastră. A fost și aici bine, cu toate că excursia aceasta s-a încheiat într-un ton fals. Ceva urât își băgase coada în această armonie perfectă, asta este viața, dar a trecut. În după amiaza zilei de dinaintea înmormântării primesc un telefon. Era preotul care avea să oficieze slujba de înmormântare. M-a întrebat unde locuim, ca să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
negativ care decurg strict din această opoziție. Ibrăileanu judecă pozitiv atributul femininului socotind că "numai o femeie cu o personalitate puternică se va putea sustrage influenței acestor modele /masculine/" și va rămâne "originală și deci feminină" 1919). Topârceanu caută un ton mai obiectiv, dar spune în fond același lucru: Faptul că autorul de care ne ocupăm e o femeie explică în mare parte însușirile operei sale" 1920). Lovinescu: "Din eternul feminin, scriitoarea desprinde momente ce tulbură și amețesc" 1919). Tudor Vianu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe schimburi de replici, ea pare interesată de preocupările lui. Încercă să-i ghicească „problemele”, îl cercetează cu blândețe, pe un ton aproape matern (deși atât de tânără față de el!). Este destul de relaxată (liniștea oferită de somnul copiilor) și, la un moment, îi ia mâna ca să-i ghicească în palmă. Un gest spontan, „natural”! Este, pare-se, impresionată de mâna lui mare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
încredere gândurile și trăirile ei imediate. Domnul R. se surprinde admirându-i mâinile frumoase, părul negru contrastând cu fața smeadă, și își dă seama că, într-adevăr, Teodora a început să-l intereseze „nepermis de mult”, cum conchide, pe un ton de reproș, P.H. Lippa, scriitorul pe care contemporanii l-au cunoscut ca pe un adept al moralității tradiționale. Dar tot el, ca un scriitor care-și respectă meseria, se arată hotărât să urmărească evoluția acestei povești, fără să se implice
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Toate acestea îl fac să se considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o într-o zi, pe un ton „fatalmente elegiac”, motivând cu inexorabila amenințare a îmbătrânirii și neputinței. Răspunsul ei i-a dat speranță („Un bărbat poate fi iubit și la 80 de ani...”), dar nu i-a îndepărtat cu totul stările anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]