2,542 matches
-
troleibuz, cu părul ei vaporos stîrnind fiori în jur, și-acum, ca și-n urmă cu zece ani, în timp ce vîntul serii, obraznic, îi necăjea poalele pardesiului. Oare nu tocmai comportarea ei a răscolit corzile sufletului meu, făcîndu-le să-și găsească tonalitatea proprie?!" A fost o revedere ca între prieteni. Ascultă, Mihai, mi-a spus ea, pornind alături de mine, am vrut să te întîlnesc ca să-mi răscumpăr o poliță mai veche... Fratele meu lucrează în cinematografie. Îl interesează să facă un film
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-ai lăsat-o Inei; tot în dulapul meu tronează rochița de vară care îți plăcea ție mult, cu tonalități predominante de roșu închis, aceea care fusese deux pièces [, de la] Timișoara, și sacoul. Joi, nici nu știu ce-am mai făcut: piața, roșii și vinete, coafat; după masă ședința partidului soc[ialist] dem[ocrat]. care nu s’a mai ținut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița ta! Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e melancolic, nostalgic, cu tonuri șterse de aur vechi îngropat. Iubita mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mai remarc un șaman ceva mai tânăr, Percy, care, de asemenea, pare să fie în largul lui, spre deosebire de restul de cinci-șase, complet stingheriți expuși privirilor atâtor gringo. Percy zâmbește tot timpul și își spune povestea cu o voce înceată, cu tonalități joase. Are o clinică în apropiere de Iquitos unde invită participanții la conferință să-l viziteze. După prezentarea șamanilor urmează o pauză de o oră în care fiecare participant interesat să participe la o ceremonie cu ayahuasca își va alege
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care nu mi se pare în nici un caz respingător. Mă uit o secundă șocată la Jorge care îmi zâmbește liniștitor, apoi mă întorc la salteaua mea. Rămânem relaxați și după un timp liniștea este întreruptă de sunetul muzicuței, care atinge tonalități cum nu am mai auzit vreodată până acum. Sunetele se succed unele după celelalte într-un ritm rapid, înalt, după care apare o pauză bruscă și melodia reîncepe de undeva mai jos și din nou, aceeași alternare nebună a sunetelor
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prin ceea ce avem mai bun în noi, poate am deveni cu adevărat oameni ai viitorului... Eu cred că șamanii sunt oameni care trăiesc în momentul prezent. Sunt aici, acum, receptivi la croncănitul ciorii de pe gard, la cântecul greierului a cărui tonalitate poate anunța ploaia, sau la direcția firului de iarbă care poate povesti prin ce a trecut de-a lungul scurtei existențe. Și, dacă un greiere poate transmite o întreagă istorie, mă întreb, ființa umană unde s-ar găsi pe scala
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în beneficiul unui discurs elegiac de factură romantică, discurs care atât ca tonalitate, cât și ca tema- tică este similar celui utilizat de prozator în Două loturi. Fragmentul merită redat integral pentru caracterul său instructiv menit a sublinia o serie de distincții fondatoare la Caragiale : „Atunci Petru se scoală drept în picioare, ia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
face. Fanaticul crede și face. Radicalismul spectacolului - revolta împotriva spectacolelor occidentale. Dacă mori, planificându-ți să mori, sufletul ia altă formă, te realizezi. Spectacolul nu va fi jucat firesc. Înăuntru trebuie aflat adevărul. Viața nu are ce căuta pe scenă. Tonalitățile trebuie lucrate. Prin muzicalitatea sunetului se creează povestea. Trebuie să dăm ideea a ceea ce s-a întâmplat înainte de a începe acțiunea pe scenă. Numai prin căutare se găsește. În spectacol textul e o melodie. Când vom ști ce jucăm, se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
școlii", apoi Porta bandeiras și Mestre Sala, o femeie și un bărbat, de obicei mulatri sau negri, îmbrăcați în costume fastuoase, femeia sau fata fluturând și steagul școlii. Ei sunt urmați de "Bateria", formația de tobe de diferite dimensiuni și tonalități, care asigură ritmul defilării, apoi "las alas", grupurile propriu-zise de dansatori, întretăiate de care alegorice monumentale (fiecare școală putând prezenta 10-15 asemenea "construcții fantastice" pe roți!). Concurența între școli e acerbă, ca și la fotbal, școlile fiind de obicei organizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fiind "tamborileros", cei care cu tobele lor de diferite dimensiuni imprimă ritmul, o dansatoare "vedette", 4 "portabanderas" purtători de steaguri, 15 bailarinas y bailarines... Carnavalul începe cu "Las Llamadas" cu "chemările" executate de formațiile de tobe, fiecare cu ritmul și tonalitatea specifice. De Carnaval se produc și grupările de "Murgas", formații vocale care fac deliciul publicului prin "cântări" cu texte satirice. "Vedi Napoli, e poi mori!" Parafrazând zicala populară, o fi cum o fi Carnavalul la Montevideo, dar nu se compară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
distonanțe pe care le-au introdus În viața mea de copil, cât mai ales stabilitatea esențială și plinătatea acelei vieți. Asist cu plăcere la suprema performanță a memoriei, măiestria cu care folosește niște armonii naturale atunci când adună În lăcașul ei tonalitățile suspendate și hoinare ale trecutului. Îmi place să-mi imaginez, pentru ca acele corzi discordante să-și Încheie menirea și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
atingea cu steaua lui tavanul verde-pal al frumosului nostru salon - și o săptămână de vacanță de Paști, În timpul căreia micul dejun era Înveselit de ouă Încondeiate. Întrucât zăpada și gerul țineau din octombrie până În aprilie, nu e de mirare că tonalitatea amintirilor mele din școală este hibernală. Când Ivan Întâi (care a dispărut Într-o bună zi) sau Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu mesaje romantice) venea să mă trezească pe la 8 dimineața, lumea exterioară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apropiere reală Între noi. Am cunoscut mulți autori ruși ai emigrației. Nu l-am cunoscut pe Poplavski, care a murit tânăr, o vioară Îndepărtată printre balalaicele apropiate. Dormi În pace, O, Morella, cumplite sunt viețile acviline. Nu voi uita niciodată tonalitățile lui tânguitoare și nici nu mă voi ierta vreodată pentru cronica furibundă În care am atacat câteva greșeli minore din versurile lui de Începător. L-am cunoscut pe fermecătorul și afectatul Aldanov; pe decrepitul Kuprin, purtând cu multă grijă o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Cu toate acestea, abia acum, după atâția ani, informația ascunsă În simbolurile mele șahiste, care au trecut de control, poate fi și este de fapt, divulgată. Capitolul 15 1 Trec anii, se scurg, trec anii În goană - ca să folosesc o tonalitate horațiană răscolitoare. Anii trec, draga mea, și În curând nimeni nu va ști ceea ce știm tu și cu mine. Copilul nostru crește; trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pot face dictatura, totalitarismul, până unde pot merge -, ea este extrem de pretențioasă din punct de vedere artistic; transparentă, perfect accesibilă la prima vedere - derutează totodată și pare, pe alocuri, chiar ermetică. Stilistica, estetica filmului, care suprapune și interferează diverse modalități, tonalități, personalități, care amestecă epoci și costume, care se petrece - ca să-l cităm pe Abuladze - „Nicăieri și pretutindeni. Niciodată și întotdeauna” sunt de o amețitoare complexitate. Invitat să definească genul, specia filmului său, regizorul propune câteva aproximații: „fantasmagorie tristă”, „tragicomedie grotescă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu cel din muzica lui Gustav Mahler. René îmi dăruise multe discuri: Das Lied von der Erde (Cântecul despre pământ), ca și Kindertoten lieder (Cântecele despre moartea copiilor), ca și Simfonia a cincea și Simfonia a șasea (într-o neobișnuită tonalitate), pe care le ascultam tot timpul, trăiam în tonul lor puternic și disperat. Le ascultam toată noaptea, îngrozită că o cheie se va răsuci în broască și cineva va năvăli în apartament ca să-mi facă rău. Auzeam clar pași care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
au făcut cunoscută Într un fel sau altul amintirea locurilor natale. Prezența basarabenilor și bucovinenilor deși numeroasă În societatea românească nu s-a particularizat ca entitate populațională distinctă. Ea s-a adăugat efortului general dar cum era și firesc cu tonalități nostalgice, adesea in pectore. Numărul oamenilor de știință, a universitarilor, celor din corpul tehnic și didactic relevă cât de fertil a fost Învățământul În Basarabia dar și ospitalitatea fraternă a spațiului românesc. În orice colț de țară s-ar fi
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
modernă a "Frumosului din dosarul adormit?" Ceea ce începuse în "Dosar" ca un "slow dance" un dans lent -, în perioada 1968-1978, deși Alecu lucra în MAE, a dobândit ritmuri mai alegre în perioada 1979-1989 MAE, ONT și IAPIT, înregistrând, în final, tonalitățile tragice din poemul simfonic al lui Saint Saens "Dans macabru"! Despre "teatrul absurdului" cu eșecul plecării la Roma, cu socrul care-mi era unchi și unchiul care-mi era socru, cu "na, aprobarea, ia, aprobarea", cu dialogurile halucinante între Salcia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care s-au împodobit brazii viguroși, solemni, dar mi-a obosit cheful. * Seara, clopotele, cu tonalități argintii. Toaca... Noapte cuminte, cu aer rece, bun. * Dimineața, o fată de optsprezece ani, de o frumusețe unică; grație și candoare, ochi inteligenți, proaspeți, verzi, sub o frunte perfectă. Ar fi un top model de senzație, ar face carieră de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acoperișuri fixate cu bolovani mari de piatră, să nu le ia vântul, cu veceuri (!) situate la o depărtare cuviincioasă de locuința propriu zisă. O mulțime de garduri improvizate marchează diferitele proprietăți și chiar grădinile interioare pline de varză, în admirabile tonalități gri verde (ca uniforma de odinioară a Wermachtului), de bostani albi, mari, impunători, tufe de roșii târzii, hrean și sfeclă. Toate gospodăriile sunt la fel, aproape identice; și probabil că oamenii de prin partea locului sunt la fel. Mici funcționari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îți trebuie chiar talentul lui Proust pentru a te delecta căutând timpul pierdut. Cineva sătul de prezent va putea să se extragă din mizantropia actuală, îndreptându-și obiectivul propriului aparat de visare către trecut. Răsfoind albume cu vechi fotografii, cu tonalitate "sepia", atenuată de trecerea timpului, alteori cu nuanțe albastre, ca pozele revistelor de acum multe decenii, "Adevărul literar și artistic" sau "Realitatea ilustrată" sau "Trup și suflet", efectul de transpunere în alte coordonate psihice este sigur; cu puțină capacitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
frumos alcătuite, iar caracteristicile structurale ale plantelor erau cu precizie nuanțate. Fiecare specie de plante era prezentată asemenea unui tablou într-o expoziție. Vă imaginați câte tablouri trebuia să analizezi pentru examen. Cursul se desfășura în același ritm, cu aceleași tonalități și cu aceeași respirație, încât făcea impresia că asculți țăcănitul unei mașini germane de mare precizie. Cursurile de sistematică, fie că este vorba despre plante, de insecte sau în genere de animale sunt ușor de urmărit dar foarte greu de
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
unei inextricabile clasificări tricotomice. Opera e spintecată longitudinal și transversal din punct de vedere al fondului (originalitate elementară), al armoniei (originalitate subiectivă) și al formei (originalitate plastică), aceste aspecte fiind și ele considerate sub triplul raport al intensității, calității și tonalității, așa încît o operă este sublimă, umoristică, naivă, patetică, optimistă, imaginativă, abstractă, exultantă, deprimantă, ingenioasă, fantastică, incisivă, explozivă etc. ION TRIVALE Un bun critic ar fi fost dacă trăia mai mult Ion Trivale (1889- 1916), elev al lui M. Dragomirescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
redevine genial. Cam tot volumul întîi, luat în sine, este fără interes. Prin el se pregătește însă încet mișcarea grozavă ce se apropie. Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. Teroarea surdă, colbul de răzmeriță, întunecarea apocaliptică sunt pregătite în timpuri lungi și măsurate, cu un efect epic considerabil. Epopeea debutează încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
13 Orice termen trebuie judecat de aceea în contextul său, dar acesta selectează sensurile lui posibile, actualizându-le și îmbogățindu-le. Se caută structura poemului tot în sensul unei concepții organiciste despre operă, se disting conotațiile cuvintelor de denotațiile lor, tonalitatea poemului și mesajul său emoțional de cel logic etc. Pe lângă alte volume de studii ale acestei mișcări (cf. Bibliografia de la sfârșitul lucrării de față) trebuie remarcată în primul rând culegerea de analize de text Understanding of Poetry (înțelegerea poeziei - 1938
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]