5,887 matches
-
o privi. Pe moment, vru să o tragă afară din trăsură și să o ducă la locul unde știa că zăcea mortul. În schimb, se înclină simplu și se uită la balzonul familiei încrustat într-o frunză aurită pe ușa trăsurii. Se întoarse și, în sfârșit, trecu peste creasta podului. Cu o hotărâre bruscă, pentru a evidenția independența mișcărilor sale, privi în jos. Inevitabil, văzu capul, spart ca un fruct tocat. Zăpada din jurul adunăturii de carne, oase, păr și creieri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și toate capitalele. Bineînțeles că acum, ca un american adevărat ce mă aflu, le-am uitat. Matthew râse. — Da, iubesc America. Și iubesc New Yorkul. „Cu toate astea“, se gândi ea, „mă gândesc să plec“. Îi plăceau Central Park, Reservoir, trăsurile cu cai, locuințele de lângă apă, zgârie-norii - pe majoritatea Îi știa pe nume, Dakota, San Remo -, barurile cu pian din West Village; Îi plăceau prietenii ei. — Deci iubești America, zise el ironic, de parcă ar fi avut amândoi o boală rușinoasă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
excepțională și revoluționară” a lui D. Anghel părăsește „adesea pe nesimțite” comparația simplă „pentru o asociație plastică, dînd naștere la un univers nou fantastic, creat după legi absurde din simplul plac al ochiului. Acesta e stilul Arghezi și Urmuz. Doctorul, trăsura și caii sînt văzuți într-o compoziție sincretică. Mîinile, ochii se tratează monografic ca piese scăpînd din trup cu o viață proprie”. Constatare subtilă, valorînd cît întreg capitolul dedicat autorului „Fuchsiadei”! În Paradisul suspinelor al lui Ion Vinea „se întîlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Îi alunecă pe tâmple. La atingere era lipicios ca un mucus. Un porumbel cu diaree Îl onorase cu atenția lui. Pentru o clipă Îi păru că el este ținta disprețului universal - iar Emma și mulțimea care Îi Înconjura, lampioanele, vitrinele, trăsurile care așteptau turiștii În față la Barcaccia dispăreau În Întunericul tunelului care Îi Înghiți. Mulțimea se apropia ca un șuvoi. Dacă aș putea să uit cuvintele, promisiunile, minciunile. De-a lungul pereților galeriei, panourile publicitare Îl obsedau cu amăgirile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care își făcuse o rochie cambrată, garnisită cu dantelă albă. Era încântată de ea și i se părea că arată ca o prințesă. Visul ei era să ajungă în cetatea Târgoviștei, să se mărite cu un boier mare, să aibă trăsuri și rochii frumoase și să nu se mai întoarcă niciodată în Coteni. Îi plăcea Pampu. Își simțea sufletul fâlfâind când îl vedea, dar știa foarte bine că între ei nu era posibilă nici o legătură. Pampu era omul ei bun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
discret spre cele două răni micuțe de pe gât, iar în cele din urmă îl întrebase: - Unde crezi că ne întâlnim noi la noapte? - Te găsesc eu. 3. Spătarul Gongea era mai mult plecat. În special către seară punea caii la trăsură și pleca doar cu vizitiul peste deal, la Dafina Băleanu. Era un om fără multe griji. Încă de la 17 ani se înrolase în armata lui Vlad Dracul, Bătrânul. Plecase din Braniște împreună cu cei doi frați ai lui și se aruncaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Înviere, avea de gând să stea la Coteni, între poporenii săi. În Joia Mare s-a întors acasă cu gândul să se pregătească de denie. Dar nici n-a intrat bine pe poarta mare că i-a apărut Mașcatu la trăsură, cu o figură gravă, ca unul care are mortul în casă, și i-a spus repede, pe când îi deschidea ușa trăsurii: - A dat nenorocirea peste noi, măria ta. Spătarul a coborât din trăsură, destul de alarmat. Îl știa bine pe Mașcatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se pregătească de denie. Dar nici n-a intrat bine pe poarta mare că i-a apărut Mașcatu la trăsură, cu o figură gravă, ca unul care are mortul în casă, și i-a spus repede, pe când îi deschidea ușa trăsurii: - A dat nenorocirea peste noi, măria ta. Spătarul a coborât din trăsură, destul de alarmat. Îl știa bine pe Mașcatu, pe care îl socotea un om de mare încredere. În grija lui era lăsată toată curtea. El era mâna dreaptă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mare că i-a apărut Mașcatu la trăsură, cu o figură gravă, ca unul care are mortul în casă, și i-a spus repede, pe când îi deschidea ușa trăsurii: - A dat nenorocirea peste noi, măria ta. Spătarul a coborât din trăsură, destul de alarmat. Îl știa bine pe Mașcatu, pe care îl socotea un om de mare încredere. În grija lui era lăsată toată curtea. El era mâna dreaptă, și nu doar o simplă slugă. Tocmai hotărâse să-i dea un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
naiul, mai ales, dar și cel cu drâmba se opreau din când în când și făceau cu ochiul în stânga și-n dreapta, ca să se simtă oamenii băgați în seamă. La un moment dat, a venit și spătarul Gongea. A oprit trăsura în fața bisericii și doi oameni au coborât din trăsură un coș de ouă și-un butoiaș de vin. Oamenii i-au mulțumit cu urale, apoi boierul a luat drumul Mârșaniului, unde avea de gând să petreacă celelalte zile de Paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
opreau din când în când și făceau cu ochiul în stânga și-n dreapta, ca să se simtă oamenii băgați în seamă. La un moment dat, a venit și spătarul Gongea. A oprit trăsura în fața bisericii și doi oameni au coborât din trăsură un coș de ouă și-un butoiaș de vin. Oamenii i-au mulțumit cu urale, apoi boierul a luat drumul Mârșaniului, unde avea de gând să petreacă celelalte zile de Paște. Singura rămasă la conac era Ghighina. Taică-său îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zile de Paște. Singura rămasă la conac era Ghighina. Taică-său îi admirase rochia și mărgelele de sticlă, aduse tocmai de la Brașov, o strânsese în brațe și-o sărutase, cum făcea el de obicei, apoi poruncise să pună caii la trăsură și plecase spre Dafina Băleanu, pe care Ghighina o ura și-ar fi vrut s-o vadă moartă. Nici măcar Zogru nu se mai gândea la ea, și-o scosese cu totul din minte, prins în vârtejul miraculos al vieții. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei. De Sfântul Gheorghe, când Ghighina împlinea 17 ani, Gongea s-a ținut de cuvânt. Cu două-trei zile înainte, a sculat toată curtea în picioare să pregătească lada cu haine, coșurile cu mâncare, să curețe și să aranjeze caii și trăsura. Pe urmă a hotărât cine să meargă la Târgoviște: câțiva băieți mai voinici, ca să facă față eventualelor peripeții. De când urcase pe tron Vald Dracul cel Tânăr, se răriseră tâlharii, iar drumurile erau destul de sigure. Prințul acesta, pe care spătarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cutiuță nouă de cremă amestecată cu Phytolacca Decandra. În zorii zilele de 22 aprilie, arăta ca o păpușă de porțelan: micuță, durdulie, cu ochii albaștri ușor tiviți cu negru, cu fața albă și buzele foarte roșii. S-a așezat în trăsură cu satisfacția de a se ști frumoasă. Zogru a privit-o cu ochii lui Pampu, buimăciți de somn, și și-a adus brusc aminte de ea. El și Ioniță au urcat în coada trăsurii, iar Iscru s-a așezat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
foarte roșii. S-a așezat în trăsură cu satisfacția de a se ști frumoasă. Zogru a privit-o cu ochii lui Pampu, buimăciți de somn, și și-a adus brusc aminte de ea. El și Ioniță au urcat în coada trăsurii, iar Iscru s-a așezat cu vizitiul, pe capră. Bagajele erau bine fixate, unele în trăsură, altele în coșul mare din spate. Nu era o caleașcă, dar făcea impresie bună. Arăta ca o căruță mare, cu o banchetă acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
privit-o cu ochii lui Pampu, buimăciți de somn, și și-a adus brusc aminte de ea. El și Ioniță au urcat în coada trăsurii, iar Iscru s-a așezat cu vizitiul, pe capră. Bagajele erau bine fixate, unele în trăsură, altele în coșul mare din spate. Nu era o caleașcă, dar făcea impresie bună. Arăta ca o căruță mare, cu o banchetă acoperită cu blană de urs și cu un coș bombat, împletit din răchită. 6. Până la Târgoviște n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pampu se gândește la ea, spătarul își făcea deja planuri de întoarcere, iar Ioniță privea în zare cu impresia că ceva nemaipomenit se întâmplă, iar el este exclus de la această întâmplare. Cam astfel de gânduri le treceau prin minte când trăsura a intrat în Pădurea Brâncu. Aici, călătoria a luat cu totul altă întorsătură. Nu merseseră mai mult de un sfert de ceas, când le-au ieșit în față tâlharii. Erau vreo 12 inși, apăruți pe neașteptate din tufișuri. Doi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de ceas, când le-au ieșit în față tâlharii. Erau vreo 12 inși, apăruți pe neașteptate din tufișuri. Doi au strunit caii, câțiva s-au aruncat asupra spătarului și i-au pus un cosor în gât, iar ceilalți stăteau împrejurul trăsurii. - Noi suntem Frații Futacu, a început unul dintre cei de jos să vorbească. Frații aceștia erau într-adevăr vestiți prin zonă. Se știa despre ei că jefuiesc la drumul mare, dar că nu ucid niciodată. Erau doi bărbați foarte tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
interesați de aspectul lor general. Erau tineri și hotărâți. Spătarul încercase să le spună că se duceau la o petrecere, că n-au decât hainele, dar pe Frații Futacu nu-i interesa nici cine sunt, nici unde se duc. Voiau trăsura, bagajele și toate hainele de pe ei. - Dați-vă jos și dezbrăcați-vă! urlase cel cu eșarfa roșie. Zogru îi privea cu uimire și cu teamă. Îi admira într-un mod vag și îl și speriau. El a coborât primul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jefuit pe chelarul Curții Domnești. Spătarul devenise nespus de jovial, atmosfera era destinsă și poate că s-ar fi ajuns în cele din urmă la o înțelegere, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva imprevizibil. Ioniță stătea năucit lângă roata trăsurii, iar Iscru cobora alene. Vizitiul rămăsese neclintit pe capră. Pampu-Zogru urmărea fascinat discuția dintre spătar și frații care se sprijineau lejer în bâtele groase, lustruite, din lemn de stejar. Spătarul povestea ce și cum auzise despre ei, iar în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o ghiulea de război. Restul a fost un vacarm total. Unii s-au repezit cu bâtele spre Zogru, alții au luat-o la fugă, iar spătarul, înțelegând că era un moment bun de drum, a împins-o pe Ghighina în trăsura și i-a poruncit vizitiului să dea bice. Istru și Ioniță s-au agățat de coșul trăsurii și, în câteva clipe, au dispărut pe drumeagul șerpuit printre copaci. Nici Zogru n-a întârziat mult. După ce a strâns între mâini capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru, alții au luat-o la fugă, iar spătarul, înțelegând că era un moment bun de drum, a împins-o pe Ghighina în trăsura și i-a poruncit vizitiului să dea bice. Istru și Ioniță s-au agățat de coșul trăsurii și, în câteva clipe, au dispărut pe drumeagul șerpuit printre copaci. Nici Zogru n-a întârziat mult. După ce a strâns între mâini capul unuia până l-a făcut terci, a rămas complet singur. Tâlharii alergau mâncând pământul, trăsura dispăruse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de coșul trăsurii și, în câteva clipe, au dispărut pe drumeagul șerpuit printre copaci. Nici Zogru n-a întârziat mult. După ce a strâns între mâini capul unuia până l-a făcut terci, a rămas complet singur. Tâlharii alergau mâncând pământul, trăsura dispăruse în pădure, iar în jur nu rămăseseră decât două cadavre. Era dezolat, îi era jenă de sine, se simțea vinovat și incapabil să mai dea ochii cu cei care îl cunoșteau. A rătăcit un timp prin pădure, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rămăseseră decât două cadavre. Era dezolat, îi era jenă de sine, se simțea vinovat și incapabil să mai dea ochii cu cei care îl cunoșteau. A rătăcit un timp prin pădure, gândindu-se dacă n-ar trebui să ia urma trăsurii. Apoi a coborât într-o vâlcea luminată de soarele de aprilie și s-a așezat în iarbă, cu vesta împăturită sub cap. N-a stat cine știe cât și a auzit un foșnet în iarbă. S-a ridicat speriat și a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jaf și de la alte alea. Să-mi spui imediat dacă apare, dar să nu vorbești cu el. - De ce? - Cine știe.... să nu se întâmple vreo catastrofă. Mai bine să-mi spui. În ziua de Sfântul Gheorghe, au început să apară trăsurile din Târgoviște, cu fete și băieți, însoțiți de părinții lor sau de servitori. Ghighina s-a pregătit toată ziua, aproape ca nici n-a mai ieșit din cameră, ci a spionat pe geam grădina și poarta pe care intrau trăsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]