KorAP: Find »[drukola/base=treaz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...141 >

3,521 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

iarna își arată probabil ultimii colți albi de lup, plugurile de zăpadă ieșite de cu noapte pe strada noastră, ca într-un adevărat oraș european, o țin pe Suzy trează cine știe de câte ore pe marmura fierbinte a caloriferului. Trează, fata mea felină e totuși prozaică: dimineața nu se mai lasă atrasă la sfertul de oră sau douăzeci de minute de lectură din Istorie... , prea atașată de mama care, în urma mea, își face și ea toaleta. Da’ las-o, dragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
vârful buzelor carmin Atunci adios, diseară să ți-o faci singur! (Replică atribuită artificial lui P., auzită de fapt dimineață la McDonalds-ul din Romană unde, la fel, se întâmplă mereu întâlniri-despărțiri.) Măi băiete - îl aud cu vocea dureros de trează pe omul care părea adormit pe când eu povesteam, lăsându-mă să uit că nu eram singur -, eu cred că ție-ți place să faci o tragedie pentru romanu-ăla al tău. Ia spune-mi, a câta femeie din viața ta a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

la televiziunea americană! Luke zice că în State o să câștig probabil de două ori cât aici. Dacă nu mai mult! Așa că atunci n‑o să conteze câteva amărâte de facturi, nu? O datorie de câteva lire, acolo, n‑o să mă țină trează noaptea când numele meu o să fie pe toate buzele și am să locuiesc într‑un mega apartament în Park Avenue, nu? Ah, asta o să‑l umilească definitiv pe oribilul ăla de John Gavin. O să‑i ia piuitul. Îmi și imaginez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
e traversat rapid de umbra unui surâs. — Nu sunt oribili. Sunt doar niște investitori conservatori, de școală veche, și ceva îi deranjează. Nu știu ce. Expiră zgomotos. Trebuie doar să îi conving că sunt de încredere. Trebuie doar să le mențin interesul treaz. Vocea îi tremură ușor și, când mă uit la mâna lui, văd că e strâns încleștată pe pahar. Sinceră să fiu, nu l‑am văzut niciodată pe Luke în starea asta. De obicei, el are mereu situația sub control, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
tine! Zicea că dacă vrei să iei un prânz rapid cu ea mâine. În noaptea aia, abia dacă ațipesc o oră. Stau cu Suze până târziu, gândindu‑mă cu ce să mă îmbrac și, când mă duc la culcare, rămân trează, uitându‑mă la tavan, simțindu‑mi mintea zburdând ca un pește. Oare au de gând să‑mi dea slujba înapoi, în cele din urmă? Vor să‑mi ofere alta? Poate o să fiu promovată! Poate or să‑mi dea propria mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

sumă mare ca să mă scoată din trupă. Dar când luna se îngroapă în troienele adânci de nori, gândurile mele lucrează din nou. Credeam că am aruncat o privire, că am auzit o măsură, că mi-am atins visul, dar... Stau trează în vechiul meu pat, încercând să-mi dau seama încotro s-o apuc și ce să fac în continuare. Cârpele de înfășat lipicioase de la pasta de orez. Degetele de la picioare care se umflă. Inflamația. Durerea ascuțită din glezne. Fata își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
un jefuitor de morminte care apucă aurul. Ea i se oferă, darul seducției. În viitor, cuplul va face la fel cu mințile unui miliard de oameni. La spartul zorilor, când el o roagă să repete plăcerea, ea refuză. A stat trează și s-a gândit la Zi-zhen. Trupul ei e prins în lupta minții. Ai brațele subțiri ca un copil de treisprezece ani. Vine și o atinge ușor. Este uimitor că o femeie cu membre atât de subțiri are sâni atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pătură. Gărzile fac cu schimbul ca să-l transporte cu targa. Așa bolnav cum e, iubitul meu continuă să conducă bătălii. Așa ajung eu secretara și ajutorul lui. Acum, eu sunt cea care scrie ordinele lui Mao și redactează telegramele. Sunt trează când e el treaz, și rămân trează atunci când el doarme. Când îi e mai bine și vede că treburile îi merg bine, vrea să se joace. Avem timp. Însă eu nu sunt în apele mele. Inima mea nu simte nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
schimbul ca să-l transporte cu targa. Așa bolnav cum e, iubitul meu continuă să conducă bătălii. Așa ajung eu secretara și ajutorul lui. Acum, eu sunt cea care scrie ordinele lui Mao și redactează telegramele. Sunt trează când e el treaz, și rămân trează atunci când el doarme. Când îi e mai bine și vede că treburile îi merg bine, vrea să se joace. Avem timp. Însă eu nu sunt în apele mele. Inima mea nu simte nici un fel de căldură - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
transporte cu targa. Așa bolnav cum e, iubitul meu continuă să conducă bătălii. Așa ajung eu secretara și ajutorul lui. Acum, eu sunt cea care scrie ordinele lui Mao și redactează telegramele. Sunt trează când e el treaz, și rămân trează atunci când el doarme. Când îi e mai bine și vede că treburile îi merg bine, vrea să se joace. Avem timp. Însă eu nu sunt în apele mele. Inima mea nu simte nici un fel de căldură - nu pot să uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pe care-l folosea în Yunan. Firele se rupeau fără nici un motiv, râde ea. Mă gândeam în sinea mea: Ce mai revoluționară de birou sunt și eu, dacă nu pot învinge un amărât de fier de călcat! Așa că am stat trează toată noaptea și l-am făcut să meargă. Da, așa sunt eu. Încăpățânată precum un catâr. Ei, gata cu glumele. Sunt emoționată, după cum vă puteți da seama cu toții. Despre ce discutam? A, da, despre devotament, cu prețul vieții. Da, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

forța de trei ani de zile și a pornit-o vertiginos pe drumul plin de delicii deschis de delirul simțurilor, Ar vrea în beția lui neastâmpèratè sè mè cuprindè și pe mine cel rèmas încè de veghe la vèmile conștiinței treze și lucide, Ori îl urmez în înfiorata să exaltare neglijând cu bunè științè orice rânduialè lumeascè, ori voi comite neștiuta crimè împotriva celui ce se ridicè cu neliniște și speranțè din mine, așteptând, /etc/sysconfig/init BOOTUP = graphical n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
știi cum e omul! Că și copiii! Face exact pe invers! Nimic nu-l intereseazè mai mult că sexul și politica! Dracul, intuind asta, s-a specializat de-a lungul timpului în astfel de afaceri și a știut sè menținè treaz interesul omului pentru putere, ademenindu-l cu iluziile puterii politice și a puterii sexuale, La urma urmei, spune tot Șerban, cu sexul și cu politica se vând și ziarele! Pasiunea cu care Șerban abordeazè aceste subiecte, fie cè o face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

că a ta este vocea asta care tremură de nerăbdare, de enervare. — Cum altfel vrei să-ți spun? Niciodată nu ți-am spus decât mamă! — Trebuie să fii bolnav, tare bolnav, sărmanul de tine, dacă habar nu ai când ești treaz, când visezi, lucruri atât de simple pe care și un copil le știe! E boală grea să nu mai știi cine ești! * — Cine să fiu? Sunt eu! Au ridicat toți capetele, te privesc. — Eu sunt, ce Dumnezeu! Nu vedeți că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Își fi amintit și de Ana Maria În seara când o purtase În brațe pe Christa peste prag? Mintea Îi era prea Întunecată ca să-și mai amintească, a doua zi, dimineața, pe lumină, dar cea a Christei era, ca totdeauna, trează, la pândă. Când a revenit de la baia de pe culoar, În timp ce el se scuza de dezordinea din cameră, Christa a pufnit În râs și i-a reamintit bolboroseala despre riturile arhaice din țara lui pe care le luase drept o cerere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
stâlcit În bătaie! O minte strălucită Într-un comportament arhaic... Și, evident, mintea aceasta e acum doar la călătoria asta inutilă, la acelținut sălbatic unde ea nu a avut chef să-l acompanieze. Dar cel puțin vorbăria Îl va ține treaz, mai sunt aproape două ore până să intre În Roma... Cu un gest decis, Christa coboară geamul și dă drumul aerului condiționat. O să-l lase deschis și cât timp pun benzină, și cât beau la bar un espresso. Iar Traian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
spună lui Traian, care moțăie, neatent, cu ochii la autostradă? — ...Drumul ăsta Începe să fie prea lung pentru vârsta noastră. Mult, nu mai e și n-aș vrea, tocmai acum, să adorm la volan. Dar Încearcă și tu să rămâi treaz, pentru că În două ore, Îți promit, o să fim În hotelul nostru, la cină... Bineînțeles, dacă nu greșesc intrarea... Prin geamul mașinii, aceeași autostradă monotonă, fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține mâna Încordată pe volan, În mașină s-a făcut răcoare după ce, făcându-se că nu observă fața lui, nemulțumită, dar, cel puțin, trează, a Închis geamul și a dat drumul la aerul condiționat. — Atunci când a acceptat procesul doctorului Geiger, tata, naiv, și-a pus speranțele În Karl Syck, fostul lui coleg de facultate. Știi despre cine vorbesc, nu? I-ai mai auzit numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
mai mare. Strangers by Night a lui C.C. Catch Îți umbla prin minte și, desigur, Like a Hero a lui Modern Talking... Oricât m-am gândit mai târziu, oricât mă voi gândi, niciodată nu voi reuși să aflu dacă erai treaz, erai beat, visai, privind orbit Întunericul din jurul Complexului și, mai departe, Întunericul În care presimțeai Orașul In the Heat of the Night, bineînțeles, cu Sandra. Ți-era frig, ți-era greață, Îți dispăruse orice nerăbdare, orice curiozitate, deloc, dar absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
să se afle În vizită la o mătușă, cât despre prietena ei nedespărțită, nimeni nu știe cum o cheamă, unde altundeva să fie decât la gargară, Într-o cameră vecină. Și totuși, tu să mergi Înainte, clătinându-te, tot mai treaz, tot mai Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
să mergi Înainte, clătinându-te, tot mai treaz, tot mai Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost visul, acum sunt treaz, sunt În fața casei vechi din copilărie, stau la poartă, sub chiparos. Dar exista un chiparos? Dar exista un brad la noi În curte? Nu mai țin minte dacă În vis chiparosul este semn de bine sau semn de rău, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
cât pot de adânc În carne, strâng pumnii cât pot, atâta doar că unghiile mele sunt și ele de carne și pumnii pe care mi-i Încleștez sunt vătuiți, strâng cât pot dinții, pumnii și așa sunt sigur că sunt treaz, nu visez. Sunt aici și strig: — ...Măcar tu recunoaște-mă! Măcar tu uită-te la mine, mamă... În toate poveștile, mama e cea care te recunoaște, numai tu ții capul Întors și umbra chiparosului Îți acoperă fața. Dacă nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
undeva tu trebuia să mai exiști și acum, când În sfârșit ne-am Întâlnit, n-are rost, crede-mă să mai fii supărată! Un singur lucru mi-a rămas confuz, dacă atunci, În tren, când mă ascundeam de controlor, eram treaz ori visam. * — ...Viața este și așa grea, nu trebuie să ne-o mai Îngreunăm și noi cu inutile procese de conștiință. Îți dau sfaturile astea pentru că te simt tulburat de Întâlnirea de acolo! Nu trebuie să Îți amintești ceea ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

fața și perna udate de lacrimi. Plângea în hohote. De obicei, Mariam alerga imediat în camera lui și toată durerea se spulbera la pieptul ei, în bucuria iubirii lor. Acum nu avea cu el nici măcar Biblia tradusă de Mesrop. Rămânea treaz, privind atent întunericul din cameră. Încerca să se liniștească, străduindu-se să-și amintească unele pasaje îndrăgite. De cele mai multe ori îi reveneau intacte versetele despre femeia păcătoasă. Le recitea în gând ca pe o veritabilă lecție de iubire. Acolo, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]