3,565 matches
-
bucată de pește cu un sos necunoscut, foarte bun, condimentat din belșug. Mâncarea este apetisantă, dar tocmai acest fapt pare a fi esența problemei sale. În disperare, își imbracă jacheta și iese pe stradă. Vede lumini strălucitoare, dar nu și trecători. Continuă să rătăcească pe drum, iar din față îi vine un flux de mașini negre. Fațadele Hausmann ale ministerelor și sediilor de firme, sunt întrerupte de ferestrele luminate ale birourilor unde funcționarii au rămas peste program, dar chiar și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preajmă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Prin efortul conjugat al celor peste 3000 membri Esențe și a conducerii acestei rețele literare s-a creat o oază de lumină, unde invităm pe toți cititori noștri să-și potolească setea de frumos. Nicolae Stancu LILIANA ALBU Sunt un trecător prin viață, ce spune mereu te iubesc ... Zâmbet de primăvară Plesnea în mine mugur zâmbind a primăvară Când prin poeni tăcute adesea ne plimbam, îți infloreau caișii cu dor de mine iară Strângând în pleoape fluturi când vântul ascultam ... Mi-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în clipa în care fata cu pricina intra, îmi pironeam ochii pe ușă, iar ea fixa locul în care mă aflam eu. Magnetizată, toată ființa ni se cufunda ca într-o suspensie înmiresmată. Buimăceala asta mă aruncă în eden: surîdeam trecătorilor pe stradă și-i salutam. Nu mai aveam altfel de preocupări. Pentru mine, pulovărul pufos al fetei, ca și lanțugul de la gîtul ei, erau obiecte sacre pe care, ca să mă umplu de har, voiam să le ating. Alunecînd din mîneci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din viața mea. Terminasem facultatea și aveam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se întindeau pe mai mult de o sută de metri la răsărit și la apus și pe douăzeci de metri de la miazănoapte la miazăzi. Șanțul avea peste patru metri lățime și era mai adânc decât se obișnuia pentru un templu. Trecătorii puteau privi în sus la acoperișurile templului principal și ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, dar, de-afară, nu se vedea aproape nimic. Numai vestitul salcâm dintr-un colț al incintei era vizibil de la o oarecare distanță. Crescuse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repezi prin porțile străzilor a Cincea, a Patra și a Treia, șiroind în oraș. Ceața era încă deasă, dar o auroră roșie ca focul începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Akechi ajunseseră deja la Yamazaki. — Aleargă prea repede, chiar și pentru asta, își spuneau unii, bănuitori. Imediat după ce intrară în satul Yamazaki, oamenii lui Ukon închiseră toate porțile de intrare în localitate și începură să-i intercepteze chiar și pe trecătorii de pe drumurile lăturalnice din regiune. Unitatea lui Nakagawa, care venea în urma lor, întâlni aceste baraje și, dintr-o dată, motivul grabei lui Ukon fu înțeles de toată lumea: nu suporta să fie în a doua linie de atac. Sebei abandonă acea poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moralul ridicat. Posibilul deznodământ era clar încă dinainte de a începe lupta. Soarele strălucea în înaltul cerului. Era aproape de Ora Dragonului. Se luptaseră pe malul lacului Yogo, dar armata clanului Shibata fugise din nou, regrupându-se în zona Moyama și a Trecătorii Sokkai. Acolo, aveau tabăra Maeda Inuchiyo și fiul său, cu drapelele fluturând pașnic. Foarte pașnic. Așezat pe taburetul său de campanie, Inuchiyo observase calm împușcăturile și scânteile care se răspândiseră peste Shizugatake, Oiwa și Shimizudani, începând din zorii zilei. Inuchiyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
închinau. 20. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. 21. Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la cîmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf. 22. Și au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: "Locul căpățînii." 23. I-au dat să bea vin amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
26. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: "Împăratul Iudeilor." 27. Împreună cu El au răstignit doi tîlhari, unul la dreapta și altul la stînga Lui. 28. Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: "A fost pus în numărul celor fărădelege." 29. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap, și ziceau: "Ua! Tu care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, 30. mîntuiește-Te pe Tine însuți, și coboară-Te de pe cruce!" 31. Tot astfel și preoții cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
oraș să mănânce și să doarmă peste noapte la o cunoștință, iar eu am luat loc în rândul colegilor de clasă. În drum spre cunoștința la care urma să găzduiască tata, în fața cinematografului de atunci - astăzi Victoria - circula mulțime de trecători. Tata observă o cârpă făcută ghemotoc care circula ca o minge de fotbal în vârful picioarelor celor ce mergeau cu sau fără interes. Ajunge și el la cârpă, calcă cu vârful bocancului pe ea, i se pare că ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și târgoveți grăbind fiecare la treaba lui. Pe nesimțite, ne apropiem de poarta mănăstirii Barnovschi. Nu mă aștept să descopăr ceva nou în peisajul târgului, dar...privirea îmi cade pe o bătrână ce reazimă poarta mănăstirii. Pare că așteaptă mila trecătorilor. Până aici n-am întâlnit încă așa ceva. Mă opresc și privesc mai atent la bătrână. Ea a băgat de seamă și face o plecăciune abia vizibilă către mine, fixându-mă cu ochii ei vii...Figura ei mi se pare cunoscută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fiecare povara gândurilor sale. Bătrânul pășește înainte, iar eu calc la un pas de el, furându-l din când în când cu coada ochiului. Merge ușor plecat înainte, târșindu-și papucii prin colbul uliții. Parcă nu vede și nu aude nimic. Trecătorii, ca de obicei, își ridică cușma și plecându-se ușor zic un „Săru’mâna, părinte” fără alt ceremonial și trec înainte. Nu-l aud pe călugăr spunând ceva. Doar dreapta lui ridicată pare să însemne: „Domnul cu tine, fiule” Mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai cazi... Dar să se facă noapte... Văzduhu-i gol în calea mea, Pe cărări departe, Dar azi șe așterne un fulg de nea, Când se face noapte... Se face noapte la pridvor... Se vor așterne toate... Că și eu sunt trecător Pe cărări departe... Când se face noapte azi... Sau ieri, sau poate mâine... Amintește-ți! Ai să cazi... Și urme vor rămâne...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93411]
-
etern ce-n timp va dăinui; Cît duhul vieții-n om va adastă, Prin versu-mi ție viața îți voi da. William Wordsworth Tr\ia-n umbrar de codru des Trăia-n umbrar de codru des Pe rîu în sus, la trecători, Cu-n dor nespus și nențeles, Fecioara fără pețitori: Ca floarea de pe-un stei stingher Ce ochiul n-o zărește-ndată! Frumoasă că o stea pe cer Cînd singură e luminată. Trăind de lume ocolita Puțini au plîns cînd
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
focut voi două, fetilor? Ei? ne-a întrebat evreul. A ieșit din spatele standului ca să ne inspecteze. Jumătate din stradă se uita la noi, iar traficul aproape că s-a oprit în momentul în care Benny a început să gesticuleze către trecători. —Mă-ntreb, s-a bătut el cu mâna în piept, ce se întâmplă? A început să-și fluture brațele arătând spre Brigit și spre mine care stăteam în mijlocul străzii cu părul nepieptănat și machiajul scurs. —Și ce văd? a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toată lumea se întorsese la școală, nu se mai făcea să zaci așa. întotdeauna am fost extrem de preocupată de ceea ce gândeau ceilalți despre mine. Dar de data asta nu-mi mai păsa. Nu mă mai interesa absolut deloc. Mă holbam la trecători cu ochii adânciți în orbite, copleșită de disperare. — Omul ăla chiar o să poată să ne deschidă ca să intrăm înapoi în casă? am întrebat-o pe mama. —Daaaaa! Pentru numele lui Dumnezeu, Rachel, daaaaa! Și n-o să trebuiască să ne ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am mărit pasul și eram pe punctul să dau buzna în bloc și s-o iau la goană, în sus, pe scări, când Luke a încetinit. După care s-a oprit de tot din mers. M-a tras din calea trecătorilor și m-a sărutat pe obraz. Eu muream de nerăbdare să-i pun mâna pe penis, dar fusese o întâlnire atât de plăcută, de respectuoasă că m-am forțat să mai aștept câteva minute. —îți mulțumesc pentru o seară minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înfricoșată, mai să-mi ies din minți. Dar oricât de frică mi-ar fi fost să rămân, mi-era și mai frică să plec. M-am ridicat, m-am sprijinit de un zid și am continuat să mă uit la trecători cu ochi imploratori, înghețând de teamă la fiecare privire încruntată pe care mi-o aruncau. Nu știu cât am zăcut acolo, mică și disperată, până când, în sfârșit, un băiat a venit la mine. în câteva propoziții scurte, rostite într-o limbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față de el însuși în special. Acum înțelegea de ce teroriștii era gata să se sacrifice pentru binele nu știu cărei cauze. Să fi avut o bombă și o cauză oarecare, ar fi fost bucuros să se expedieze, pe el însuși și pe toți trecătorii nevinovați care s-ar fi nimerit în jur, direct în Lumea de Apoi, doar ca să dovedească - pentru o clipă fugară dar glorioasă - că era într-adevăr o forță veritabilă. Doar că Wilt nu avea nici bombă, nici cauză. Așa că, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fără să avem un cadavru. Oi fi tu deștept, dar nu cunoști legea. — Ei bine, oameni buni, trebuie să recunosc că n-aveți cine știe ce slujbă grea. Vreți să-mi spuneți că puteți să ieșiți pe stradă și să agățați un trecător absolut nevinovat, după care să-l cărați până aici și să-l acuzați de crimă fără să aveți nici un fel de dovezi? — Dovezi? Avem destule dovezi. Avem o baie împroșcată cu sânge și cu ușa dărâmată. Avem o casă goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de primăvară. Ochi mici, negri. Buzele carmin, obraji de email roz. — Ziarele! Gata, le sortez într-o clipă. Intr-o clipă... Bărbații grupați în jurul ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul devenise neîncăpător. Trecătorii se înmulțiseră, se mișcau repede, priviri rotite, nerăbdătoare, valuri, valuri, furnici renăscute, grăbite. Coada la ziare se lungise. — Nu mai am Flacăra, anunță soprana. Gata și România liberă, ăsta e ultimul. Oho, să fii mata sănătos, Filatelia și Pescarul vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că brooklynezii sunt mai dispuși să stea de vorbă cu străinii decât oricare alt trib pe care l-am întâlnit. Își bagă nasul unul în ciorba altuia (bătrâne care ceartă mame tinere pentru că nu și-au îmbrăcat copiii destul de gros, trecători care mustră stăpânii de câini pentru că smucesc prea tare de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
O.P.-ului, a C.I.A.-ului și a lui Rudolph Giuliani. Mă distra cu devotamentul ei nebunesc față de Mets. Mă uimea cu cunoștințele enciclopedice despre filmele vechi de la Hollywood și cu talentul de a identifica fiecare actoraș uitat care apărea trecător pe ecran („Uite, Nathan, uite-l pe Franklin Pangborn... uite-o pe Una Merkel... uite-l pe C. Aubrey Smith“). O admiram pentru curajul de a îmi îngădui să îi citesc din Cartea nebuniei omenești și pe urmă, în ignoranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]