40,073 matches
-
întrebăm, susține Eco, ce funcții sociale sau individuale are literatura. Mă voi referi în continuare la două dintre ele. „Literatura menține în exercițiu, înainte de toate, limba ca patrimoniu colectiv”, afirmă Eco. Iată o primă funcție esențială. Unificarea idiomurilor vorbite în trecut și în majoritatea țărilor a fost mai degrabă opera unor mari scriitori decât a unor instituții. De aceea limba comună a oamenilor cultivați se cheamă limbă literară. Un motiv esențial de a sublinia importanța culturii umaniste în școală și a
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2532_a_3857]
-
-și cânte cântecele de slavă, pentru că, de bucurie, plâng. Nu observasem: în grădina Ghetsimani apostolii adorm „de tristețe”. Ce frumos! Iisus n-ar mai fi trebuit să le reproșeze, poate, că nu l-au vegheat. Îmi amintesc o secvență din trecutul meu de spectator fotbalistic televizual. La Londra, într-un meci în care încasa fără vină multe goluri, Rică Răducanu s-a comportat ca un măscărici. Întrebat de jurnaliști ce-l apucase, a răspuns: „Eram așa de trist!”. Suntem aruncați, heideggerian
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
fusese o goană după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca un fel de pierdere a prezentului, lăsându-l să se prefacă în trecut, în amintire nostalgică, în vise spulberate, invocându-l cum făcea în momentul acela, veșnic în zadar, când nimeni și nimic nu se mai poate întoarce, când mâna făpturii pe care o iubeam pe atunci nu ne mai poate nici măcar atinge
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
Cornea taxat nu o dată drept „împăciuitorist“ sau „liberalist“ de către executorii liniei dure a partidului. Că a urmat mereu o „strategie prudentă“, adept al „filosofiei pașilor mici“ e un fapt incontestabil, dar cu efecte benefice, după cum poate să vadă oricine judecă trecutul fără impulsuri justițiare manifestate târziu. Din nou mă văd îndemnat să mă raportez (am mai făcut-o) la ce spunea Matei Călinescu: „...nu împărțeam lumea intelectualilor în «rezistenți» (eroi, martiri) «colaboratori» (pe diferite planuri și în diferite proporții) și persecutori
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
transforme știința într-o poveste, așa cum a făcut și G. I. Tohăneanu în Dicționar de imagini pierdute. Fiecare cititor va găsi în acest depositum ceva care să-i stimuleze căutarea, ca într-un pod cu vechituri în care scotocim după trecutul ori viitorul nostru. Cât de contemporană ne este antichitatea? E întrebarea vitală pe care o pune fiecare pagină a acestei cărți. Eu am găsit un răspuns în comentariul la ediția românească din 1941 a Războiului peloponeziac, de Tucidide. Ioana Costa
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
perioada dezghețului poststalinist. Mai apar, desigur, romane reușite, cîteodată (arareori...) excelente, care-mi redau speranțele. Mai apar volume de poezie «OK», (nu și mari poeți). Dar nu sunt deloc sigur că mai există o literatură română, alta decît cea din trecut, iar stocul se arată a fi din ce în ce mai redus.”. Nivelul colaboratorilor României literare se potrivește, pe acest fundal, cu nivelul prozei și poeziei noastre. Beletristica îl deprimă pe Paul Cernat. E firesc să fie așa: bătrînii au obosit, tinerii nu prea
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
noastre. Beletristica îl deprimă pe Paul Cernat. E firesc să fie așa: bătrînii au obosit, tinerii nu prea pot... Limitele de azi sînt în mod evident sub limitele din interbelic. Mai există oare o literatură română, alta decît cea din trecut? Paul Cernat nu este deloc sigur. Astfel că el va spune „rămas-bun cronicii literare”, deși va continua să scrie „toată viața despre literatură”. Iată, în sfîrșit, o veste bună în răspunsul apocaliptic din „Steaua”. Dacă nu ne mai gîndim atît
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
Dacă ar fi existat vreo încercare reală a administrației republicane de a dezvolta fragila democrație post-ceaușistă, țara ar fi fost cu siguranță într-o stare mai bună. Revenirea la monarhia constituțională ar fi reprezentat o ruptură și mai decisivă față de trecutul comunist, dar după patruzeci de ani de demonizare a Dinastiei și de eradicare aproape totală a clasei de mijloc o asemenea ocazie nu a apărut. La o întâlnire pentru discuția despre comunism și democrație, mai multe nume au fost menționate
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
din aproapele/ Ori din departele/ Vremuri îngroape-le/ Patimi deșartele// Neguri se lasă/ Pe altedățile/ Cum te apasă/ Singurătățile” (Retro). Nu întîmplător Ion Horea cultivă prozodia tradițională. Avem a face pe de o parte cu un gest de protocol față de trecut, pe de alta cu o măsură de disciplinare a imaginii ce riscă a deveni aproximativă, evanescentă. Poetica susține astfel un curs al acesteia în exactitatea identificării de sine. Formalul strict al cadenței prozodice se confruntă cu informalul priveliștilor: „Să fie
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
bătea spre iunie. Doamna Ana și cu rusul au stat la sanatoriu cam două săptămîni. Sau poate trei? Sanatoriul era bine păzit, erau paznici cu pistoale automate, nu se apropia nici rîndunica fără consimțămîntul celor doi și al paznicilor. De trecut au mai trecut ei prin comună, în goana mașinii, erau greu de văzut că geamurile erau fumurii, praful se făcea o perdea groasă pe ulițe. Dar așa cam la o săptămînă a venit unul de-al lui Guraliuc, care se
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
dar angajează un dialog tulburător, prin opoziție, cu multe din studiile cărții. Evocarea studioasă a lor ar putea, fără îndoială, deschide un dialog care să dea noi temeiuri vechii discuții: dacă faptul de a păstra în memorie evenimentul obiectiv al trecutului glisează spre păstrarea sa doar exemplară, poate că acest proces angajează un tip de uitare de sine care este chiar condiția accesului spre celălalt.
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
distribuit în România de AETN UK, o societate mixtă formată de A+E Networks și BSkyB. Având ca țintă de audiență adulții de toate vârstele, History "oferă programe de calitate care deschid noi perspective asupra modului în care este perceput trecutul, spunând povești ale unor binecunoscute aventuri, dar și pe cele care au rămas ascunse odată cu trecerea timpului". Televiziunea difuzează programe precum "Așii amanetului", "Camionagiii ghețurilor" și "102 minute care au schimbat lumea". "Extinderea distribuției History în România este un reper
Televiziunea History îşi extinde distribuţia în România, prin intermediul platformei TV a Romtelecom () [Corola-journal/Journalistic/25565_a_26890]
-
în cauză este format din postul TV ”România de mâine” (TVRM), postul terestru de radio Student FM și postul transmis prin satelit Radio ”România de mâine”. Numirea lui Lăzăroiu este cu atât mai spectaculoasă, cu cât este, de altfel, cunoscut trecutul din epoca comunistă, dar și după 1989, al rectorului Aurelian Bondrea. După Revoluție, Bondrea a pus pe picioare celebra fabrică de diplome ”Spiru Haret”, implicată acum doi într-un scandal monstru, după ce fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, a denunțat
Sebastian Lăzăroiu este noul director al TV România de Mâine () [Corola-journal/Journalistic/24283_a_25608]
-
autoarea era redactor-șef al revistei „22” - care sunt și „anii romantici”. Alcătuit din scurte bucăți de proză, volumul nu prezintă evenimentele cronologic, autoarea preferând să meargă pe fluxul memoriei și să facă evocări ale unor persoane sau evenimente din trecut, pentru ca apoi să revină la prezent și iar apoi la alt episod din trecut. În mod evident, multe dintre episoade au un caracter autobiografic pronunțat, și aici vorbim de povestea debutului, a oamenilor care i-au ghidat primii pași în
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
scurte bucăți de proză, volumul nu prezintă evenimentele cronologic, autoarea preferând să meargă pe fluxul memoriei și să facă evocări ale unor persoane sau evenimente din trecut, pentru ca apoi să revină la prezent și iar apoi la alt episod din trecut. În mod evident, multe dintre episoade au un caracter autobiografic pronunțat, și aici vorbim de povestea debutului, a oamenilor care i-au ghidat primii pași în literatură (Nora Iuga, Sânziana Pop, Paul Goma), a anilor studenției, repartiția postului de redactor
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
dimineața, conform Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU). În jurul orei 7:00, la serviciul unic de urgență 112 a fost primit un apel care anunța incendiul. În prezent, peste 80 de pompieri și patru autospeciale acționează la stingerea incendiului. Din cauza trecutului clubului, în condițiile în care au mai existat câteva tentative de incendiere, nicio societate de asigurări nu a vrut să încheie poliță. Poliția a început cercetările. Există posibilitatea unei mâini criminale, pentru că ușa clubului a fost găsită deschisă. Deși patronii
Incendiu în centru Sibiului la un club şi un restaurant () [Corola-journal/Journalistic/24303_a_25628]
-
și domnule Boc, că veți da curs acestui apel cu sentimentul celor care s-au născut pe teritoriul smuls României și cedat Ungariei horthyste prin Dictatul de la Viena impus în 1940 de Hitler la cererea lui Horthy. „Cine își uită trecutul, e condamnat să-l repete” a spus filosoful spaniol Santayana. În numele celor care s-au sacrificat pentru unirea Transilvaniei cu România și pentru perpetuarea ei: 1). Vă cerem să solicitați parlamentului și guvernului din Ungaria, precum și reprezentanților minorității maghiare din
Apel la Blaga, Boc şi Anastase de Ziua Naţională () [Corola-journal/Journalistic/24333_a_25658]
-
relativității unei lumi percepută ca spectacol burlesc, ca minciună, ca proiecție demagogică a unei ideologii alienante. Reconstituirea, prin scriitură netă, neconcesivă, a unor evenimente din „miezul celui mai rău timp din istorie“ (Întoarcerea huliganului) traduce voința de restaurare a unui trecut în care eul se simte mereu captiv, ultragiat, dar pentru care simte, mereu, nevoia să depună mărturie. Acest scris depozițional e cel care completează, în fond, o existență fracturată, desenând conturul unei geografii deopotrivă mutilante și utopice. Memorie, exil, marginalitate
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
geografii deopotrivă mutilante și utopice. Memorie, exil, marginalitate, ultraj - acestea sunt cuvintele-cheie ale romanelor lui Norman Manea, reiterate, problematizate, prin care „povestea vieții”, sau „istoria unei boli” sunt rescrise cu concursul printr-o gramatică narativă fracturată, ce restituie nu doar trecutul ființei, dar mai ales modul ei de reacție la negativitatea dizolvantă a ideologiilor. Problematică și densă, scriitura lui Norman Manea nu e, în fond, reductibilă la stereotipiile critice care au încercat să-i capteze individualitatea. Etica scriitorului e una a
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
filmul în această ordine a prezentului, a actualității, a unei diacronii legitime, selecția lui nu este nu doar una de gust, ci una ființială. Cinefilul este un erudit al nostalgiei, prin urmare, inevitabil și aproape extatic întors cu fața către trecut prin intermediul căruia comunică cu prezentul, explorator al unui univers de umbre tandre, îndepărtate, efemere, hipnotice, până la a deveni, în timp, una dintre ele. Cinefilul are propriile sale filme pe care le „răsfoiește” hieratic, în funcție de care tot ce va vedea ulterior
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
știe că ele sunt impregnate în toate celulele firii acestui old boy cu intensitatea propriei trăiri împinsă parcă spre paroxism. În sensul celor afirmate mai sus, autorul a ales să configureze volumul printr-un rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit care pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în aqua forte ale unor marginali
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
nu au fost verificate în mod corect și că printre cei rămași în sistem se află și persoane care au fost sancționate chiar și pentru „consum de alcool“. „Președintele comisiei a fost cel care a măsluit și alte examene din trecut, a fost reclamat pentru fapte de corupție, finalizate cu neînceperea urmăririi penale. A mai fost și cineva de la SRI, care nota fiecare candidat. Nu pot să cred că în această țară legea nu există, cel cinstit nu mai are nicio
ISU Vrancea acuzată de măsluirea examenelor () [Corola-journal/Journalistic/24437_a_25762]
-
d’Ormesson a cărții lui Thuan „Melodia secretă” (apărută și la noi la Humanitas). Cei doi și-au pus mereu aceleași întrebări, răspunzând fiecare în cuvintele domeniului lui. Câte o metaforă a scriitorului face deliciul omului de știință: „Lumina transportă trecutul”, afirmă d’Ormesson. „Foarte frumoasă formulă!”, exclamă Thuan. Și, am adăuga noi, la fel de precisă ca o ecuație matematică aplicabilă universului de acesta din urmă. Străinul, continuare și sfârșit Romancierul algerian Kamel Daoud a scris o continuare a faimosului roman al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
a întemeiat de altminteri Facultatea de Istorie. A fost docent invitat în centre din Harvard, Princeton și Standford. În 2008 Hans-Ulrich Wehler și-a terminat Opus magnus, cele cinci volume din Deutsche Gesellschaftgeschichte (Istoria societății germane), acoperind intervalul 1771-1991 din trecutul nemților. Principala obiecție pe care lucrarea a întâmpinat-o din partea criticilor e că Wehler privilegiază structurile economico-sociale în locul oamenilor, autorul împărtășind premisa că istoria nu e făcută atât de personlități, cât de tipare impersonale a căror forță ghidează destinul popoarelor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
până la urmă, o va transforma într-un brand. Aceeași formulă o regăsim în alte două romane ale sale, traduse în limba română la Editura Trei, Un roman rus (2007) și Alte vieți decât a mea (2009): în primul, vorbește despre trecutul familiei sale, mai precis despre descendența sa rusă (bunicii au fost emigranți georgieni, tatăl, translator pentru armata germană în Al Doilea Război Mondial, mama, specialistă în istoria Sovietelor); în al doilea, își povestește tale quale vacanța din 2004, în Sri Lanka
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]