9,583 matches
-
dat seama că e de fapt cutia poștală însăși, cu capătul în formă de dom, cu forma ei bondoacă de coloană grecească... Uitând cu totul de durere, am ajuns imediat la dubiță și am pornit-o cu mâinile tremurând, așa cum tremuraseră și ale Laurei Archer. Am fost norocoasă că nu m-au arestat în timp ce traversam Londra, cu cauciucurile scârțâind când luam curbele, sărind peste semafoare acolo unde puteam. Stephen mi-a dat cheile de la studio fără să se mai deranjeze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Clifford de la un telefon public și mi-a spus să mă duc să caut în apartamentul ei. M-am dus înapoi și i-am luat cheile din buzunar. —Vecina lui Lee te-a auzit. — Da? Nu mă miră. încă îmi tremurau mâinile. Cred că am făcut tărăboi. Ceva s-a legat în mintea mea. Cât de proastă am fost, am spus încet, ar fi trebuit să-mi dau seama de la început că ai fost la petrecere. Mi-ai spus atunci când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de interesată de moartea cuiva care îți e doar o prietenă... Și acum se uita la mine ca și cum încerca să-mi citească ceva pe față. —Trebuie să te întreb, a spus brusc. Și-a dat părul după ureche, cu mâna tremurându-i. — Până la urmă e chiar motivul pentru care am vrut să ne întâlnim. Da, mă întrebam când o să trecem la asta. îmi terminasem băutura deja. La fel și ea. Chelnerul a apărut la umărul ei, dar ea i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
La fel și ea. Chelnerul a apărut la umărul ei, dar ea i-a făcut imperios un gest și el s-a retras imediat. Toată culoarea de pe fața ei a dispărut, rămânând albă ca varul. Mâna cu care ținea țigara tremura de asemenea. Tot corpul i se încordase ca într-un nod. —Ai fost - adică motivul pentru care erai atât de interesată de moartea lui Lee... S-a oprit. A respirat adânc și a spus-o: —Tu și Lee ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se îmbrace. M-am îmbrăcat singură - eram obișnuită. Și-a închis haina și și-a pus mănușile. Apoi a ezitat, uitându-se la mine din cap până în picioare. —Trebuie să fii foarte puternică, a spus, psihic, vreau să spun. A tremurat. Mi s-a părut chiar înfricoșător. La Nathan mă refer. Era ceva foarte în neregulă cu el, știi? A fost vina lui Clifford. Probabil deja știi asta. Clifford a profitat de el foarte urât. Nu mai voiam să aud asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înainte de călătoria lui Nunu, părinții mei au cerut pe neașteptate să-l întâlnească. I-am spus asta lui Nunu și fața lui s-a făcut și mai galbenă. Chiar și corpul lui elegant și impunător parcă se micșorase, mâinile îi tremurau nervoase. Câteva minute a fumat în tăcere, apoi s-a ridicat și i-a sunat pe părinții mei, invitându-i la un restaurant de lux chiar în acea seară. Ne-am îmbrăcat repede și ne-am dus acolo, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mulțumită. Eu am spălat totul în casă, chiar și scările care duceau la un pod vechi. La urmă, frântă de oboseală, m-am așezat în pat așteptându-l pe doctorul Amorel. Am ațipit, apoi i-am auzit pașii. Eram îngrozită, tremuram din tot corpul. Profesorul Amorel era mic de statură, îmbrăcat într-un costum negru demodat, care altădată fusese poate tot ce avea el mai elegant. Pe cap avea o pălărie cu boruri largi de aceeași culoare cu costumul. Purta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un cap lunguieț fără păr, o față arsă de băutură și zâmbea exact ca moartea, cu dinți perfecți. În loc de ochi avea două linii roșii, fine, care se deschideau repede, lăsând vederii luciri albastre de oțel. Se uita amuzat la mine. - Tremură domnișoara? Așa se întâmplă când te-ai amuzat. Priveam fix, fără să spun un cuvânt. Apoi el s-a uitat sub pat să vadă dacă cineva se ascunsese acolo. I-am dat banii pe care i-a numărat atent, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ne aruncăm în aceeași barcă amândoi, trebuie să fim concentrați, marea e foarte agitată. Eram culcată pe masă, cu picioarele desfăcute, sprijinite pe două scaune, pe aceeași masă pe care desenasem intens timp de doi ani. Deodată am încetat să tremur, remarcasem că mâinile profesorului Amorel erau nesigure. Cu un fel de clește încerca să localizeze poziția fătului. Uitase să-mi facă injecția de anestezie locală. Totuși mă simțeam în siguranță, cu toate durerile pricinuite de căutarea în nevăzut. Reli îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
frământa mâinile gândind: „Dragostea îi omoară pe oameni și căsătoria îi îngroapă de vii! Toată viața asta pare o farsă îngrozitoare!“. Rita ieșise de la toaletă, era galbenă de furie și în jurul buzelor avea ceva ca o spumă albă, buzele îi tremurau. A umplut repede două valize cu lucrurile ei: bluze, fuste, lenjerie, pantofi. Apoi a părăsit casa, plângând. Pe masă se răcea mâncarea, dar lumânările ardeau cu flăcări pâlpâitoare. Feifel a băut și s-a îmbătat cu vinul destinat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dându-i halucinații - i se părea chiar că vede prin tavan cum domnul Takakusa pregătea ceva într-un vas, ca apoi să coboare cu acel ceva în bucătărie. Lui Noah începuse să i se facă frică și un om care tremură nu mai poate să-și facă exercițiile de caligrafie. În loc să scrie, acum începuse să-l spioneze pe domnul Takakua toată ziua. Era o lovitură grea, un fel plin de umilință la bătrânețe, să-l urmărească pe japonez cât era ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului apăru deodată chiar Satan, luându-mă la întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică și totuși i-am răspuns din gât: - Ce să fac altfel? Să tai frunză la câini? - Ai dat de dracu’, ai început să pierzi Împărăția umbrelor! - Cum aș putea să mă salvez? Există vreo gaură prin care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se strânsese în inima care amenința să se spargă. Îmi mușcam buzele - îl recunoscusem și eu pe Mikael Woltz. Nu-mi găseam vocea ca să spun câteva cuvinte care ar fi putut să transforme totul într-o glumă plăcută. Genunchii îmi tremurau ca și cum ar fi fost și ei sărutați. De fiecare dată când îl vedeam pe Mikael mă îndrăgosteam profund, în felul femeilor tinere din oraș. Mikael Woltz nu era cunoscut ca mare cântăreț, ci mai degrabă ca iubit al femeilor. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Tua și după ce aflaseră că murise în ziua în care ei se întâlniseră și se îmbrățișaseră pentru prima oară, îl ajutase să alunge din el superficialitatea, punând în loc un spirit înflăcărat. Mai înainte nu îndrăznea să le privească pe fete, tremura de nervozitate când vreo fată dansa mai strâns cu el. Avusese ochi reci de iepure care o speriaseră pe Tua la început. Și așa, deodată, în corpul său avusese loc o schimbare - putea să vorbească deschis, cu ochii strălucind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din stinghiile din vechea lui colivie. L-am auzit mâncând semințe și l-am văzut după aceea cum bea apă cu acel gest grațios al păsărilor, ridicându-și capul ca apa să-i alunece pe gât în corpul extrem de fin, tremurând ușor de fericire. Ca și cum, în sfârșit, atinsese pământul țării lui natale. M-am așezat pe sofa și l-am privit îndelung, până când am căzut în somn de mulțumire. Când soțul meu s-a întors, m-a luat în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
gravitau toți ÎN JURUL UNUIA SINGUR, căruia Mircea îi recunoscu figura imediat, găsind că nu era deloc diferită de cea din ziare. - ELEFTERIE MĂCEȘ? urlă el, scos din minți, simțind că momentul dreptății urma să sosească în curând. Cuțitul nu îi tremura. Copiii se opriră din zumzăit brusc, pentru că simțiseră cumva glasul răului abătându-se asupra lor. Elefterie Măceș radia, împrăștiind lumină în jurul său. O fată îi era agățată de gât. - ELEFTERIE MĂCEȘ?! urlă din nou Mircea Cârpenișteanu. Cine e Elefterie Măceș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de gât. - ELEFTERIE MĂCEȘ?! urlă din nou Mircea Cârpenișteanu. Cine e Elefterie Măceș? Să iasă în față! Înțelegând rapid situația, căci și figura lui Cârpenișteanu îi era lui bine cunoscută, copilul ieși în față, așa cum i se ceruse. O fată tremura, înțelegând din grozăvia scenei respective că ceea ce se întâmplă nu poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dobitoc. Ținând cablul cu amândouă mâinile, Ionel este pregătit. Dar nu, nu, ce se întâmplă, ce este sentimentul ăsta absolut nepotrivit care îi cuprinde treptat sufletul? Ce nume are spaima asta fioroasă care îi cotropește deodată intestinele, făcându-l să tremure ca și cum abia ar fi comis o crimă? Ce remușcări cumplite îi sfâșie ființa sub povara imaginilor câtorva sute de milioane de nevinovați dispărând? Și ce milă absolut ieșită din comun îi înjunghie inima, făcându-l să se îngrijoreze profund de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o draperie. Era condus de Roxana Dobrescu, o elevă slabă ca paiul, blondă și plină de pistrui, căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Luca. Franțuzul se bucură de acest lucru. - Trece tot ce-am scris pe numele lui, se hotărî Emil. Tot. Redactorul înlemni, dar când află că tocmai pula lui Cioran stă în joc, își dădu seama instantaneu de gravitatea situației. Transpirat, tremurând, scoase pana din călimară și semnă actul care îl făcea din acea clipă pe Luca Dinulescu autorul tuturor scrierilor lui Cioran. Dinulescu jubila. Cioran semnă. - Du-tei-n pula mea, Ciorane, zise apoi Luca bucuros, cu un accent țigănesc. Sau, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de faptul că îmi puteam pierde viața în timpul acestei crize fantastice. - Deodată ea intră pe ușă! țipă biata Aurora, interpretând reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi urmat să culmineze cu o surpriză, fie ea plăcută sau nu. - Bine... mai spuse Maro trist, noi vom pleca acum. Nu mai avem pentru ce sta... să mergem, domnule Luca, zise el, luându-mă de bietele mele mâini ce tremurau cumplit. Îmi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat, te rog să accepți scuzele mele pentru perfidia cu care ai fost atacat. Să mergem dar... Eram atât de amărât din pricina acestei ultime întâmplări și atât de speriat în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înfuriară cumplit văzând că nu ne opream. Maro înlemni brusc, el, speranța mea, iar pentru mine acesta, nu altul, a fost semnul că suntem pierduți. Nu-mi venea să cred că se oprise. - Ce înseamnă asta? făcu Maro, cu glasul tremurat de emoție. Vă rog să ne dați voie să trecem! Domnule Euripide, ce înseamnă această mascaradă? Vă rog să-mi explicați! aproape că strigă el, întorcând capul spre conducătorul cenaclului. Scena pe care mi-a fost dat s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în lăcașul Dumnezeului cel Viu și Adevărat să mă aștepte tocmai pe mine? Ce e nebunia aceasta, încă o dată? Nu m-am înșelat știind că am să mor urât, mi-e clar, asemenea este turbarea care odată cu mine face să tremure de frică pe toți cei care privesc oroarea ființei mele. Aceasta a fost salvarea mea, Fiu al Omului, aceea ca eu să mor ca un câine turbat în fața acestor oameni cumsecade? Nu se poate! Dați-mi arme și sânge suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mândri, fermecându-l parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este îndrăznețul acesta legendar și cum de nu se teme de nimic, spre deosebire de ceilalți, care tremură și se prosternează în fața zeului extraterestru, de prea-cumplită teamă? Deși nu pot vedea figura acestui temerar aproape-om, el fiind mereu întors cu spatele la mine, intuiția îmi spune că-l cunosc prea-bine. Dar... el să fie? Ce să caute tocmai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]