6,656 matches
-
la microfon: "Stakim naparnikom legko vîstupat" (cu un astfel de partener este ușor să ții cuvântări). Înainte de deschiderea mitingului, a fost asigurată o bună dispoziție, întreținută cu muzică de fanfară și cântece populare. Când cele două delegații au apărut la tribuna stadionului, Gheorghe Pană, șeful colectivului organizatoric principal care conducea festivitățile la stadion, luat de valul freneziei și vrând să ceară să se facă liniște, a zis cu voce tare la microfon: "să tacă muzica din gură"! La nu foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
inclusiv în limba română, portrete gigantice, cuvântări la mitinguri pe stadioane, urmate de spectacole în cadrul cărora apăreau periodic portretele celor doi lideri, de mărimea unui teren de volei, pictate pe câteva sute de cartoane ținute deasupra capului de figuranți din tribune care cântau diferite melodii, inclusiv "Partidul, Ceaușescu, România", în limba română, spectacole de gală, recepții, decorări etc, etc. Toate acestea nu numai că le creau o adevărată stare de extaz, dar le-au dat și unele idei de a le
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de recunoaștere a statutului internațional al orașului Ierusalim, declarat capitală pe veci a țării, în ciuda Rezoluției ONU de respingere a hotărârii Knesset-ului. Caracterul imparțial, constructiv al poziției românești a fost prezentat de primul ministru român, Ion Gheorghe Maurer, de la tribuna ONU, la sesiunea extraordinară din 23 iunie 1967, consacrată războiului arabo-israelian, când s-a pronunțat în premieră, la acest nivel, pentru soluționarea pașnică a conflictului arabo-israelian, pe calea convorbirilor și tratativelor directe între țările arabe implicate și statul Israel. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
au început la datele stabilite. La primul, formațiunea iraniană era compusă din tineri mai mult începători. Cu toate acestea, jucătorii români au câștigat după un mare efort. Misiunea noastră a invitat la meci tot corpul diplomatic acreditat la Teheran. În tribuna oficială se aflau, de asemenea, reprezentanții Curții regale, fratele șahului și membrii guvernului. Situația de pe teren l-a deranjat în primul rând pe șeful clubului, care tot întreba de ce joacă ai noștri atât de slab. Scandalul a izbucnit la al
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cele două puteri ajungeau la o înțelegere pe o temă sau alta în plan bilateral și Comitetul urma să dea înțelegerii un anumit format. Sau atunci când, între SUA și URSS, intervenea un moment de încordare și Comitetul putea oferi o tribună pentru intervenții pe care să le reia apoi presa. În rest, nu aveau loc ședințe. Dacă în ziua când urma să se întrunească delegații nu erau vorbitori înscriși la cuvânt, Comitetul își suspenda ședința. Se instaurase însă o regulă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
negociere permanentă, elaborarea în comun a regulilor de joc, verificarea constantă a înțelegerii, respectării și aplicării lor de către parteneri. Situația în acest domeniu era complet diferită de manifestările retorice ale războiului rece, de articolele din presa mondială, de discursurile de la tribuna ONU și mai ales de asprimea războiului ideologic, în care cele două părți își anunțaseră reciproc înfrângerea și pieirea. Participasem în primăvara lui 1962, la Geneva, la ședințele Comitetului celor 18 țări pentru Dezarmare. Văzusem cu ochii mei unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
documentelor acestora la București și în străinătate, ca membru al unor delegații române la sesiunile comisiilor mixte de cooperare economică cu mai multe țări, inclusiv ca președinte al uneia dintre acestea, la sesiunile Adunării generale a ONU, am avut de la tribuna acesteia și a comisiilor ei o mulțime de intervenții privind cooperarea economică în folosul dezvoltării. Intervențiile au cuprins o gamă largă de probleme legate direct de dezvoltare sau alte acțiuni internaționale majore care să o sprijine. În acest sens, remarc
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
De ce vom evolua în această direcție? Răspunsul la această întrebare îl dau procesele istorice îndelungate. Am insistat în mod consecvent, în acest sens, asupra conexiunilor dintre dezvoltare și securitatea internațională în dezbateri, negocieri, munca de relații și în prezentarea de la tribuna Adunării Generale a ONU, îndeosebi la sesiunea specială a acesteia din 1988 privind relația dezvoltare-dezarmare când am condus delegația României la această sesiune. Dacă ne referim, de exemplu, la marile puteri ale lumii și la perioada trecerii de la secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în „Crizantema” (1929) și colaborează cu poezie, proză, articole și cronici la ziare și reviste transilvănene („Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Brașovul literar”, „Graiul Maramureșului”, „Claviaturi” ș.a.), la unele fiind membru fondator („Symposion”) sau, temporar, secretar de redacție („Națiunea română, 1935-1938, „Tribuna”, 1938-1944). A semnat, în mare parte, cu inițiale (C.S.A.) sau cu pseudonime (Gh. Barciu, Ciocio, Sergiu, Emilian, Leviatan), contribuind, cu un condei energic și incisiv, la impulsionarea vieții literare din Ardeal și, îndeosebi, la stimularea tinerelor talente. După un sfert
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
unde, după 1989, a fost director. A debutat în revista „Luceafărul”, în 1959, colaborând apoi cu poezie, epigrame, fabule, proză, publicistică, folclor, recenzii la „Iașul literar”, „Viața studențească”, „Scânteia pionierului”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Flacăra”, „Argeș”, „Îndrumătorul literar”, „Tribuna școlii”, „Viața Buzăului”. Prima lui carte, Greieraș poznaș, scrisă pentru copii, apare în 1974. După ce publică versuri cu tematică diversă în reviste și în antologii literare, A. reînvie pastelul, despre care, recomandând volumul Zăpezile fierbinți (1976), criticul Eugen Simion scrie
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
director al Editurii Junimea din Iași (1981-1990, 1993-1997), director al Teatrului Național din Iași (1994-1996). În 1993 a inițiat și condus, în calitate de director, apariția unei noi serii a revistei „Însemnări ieșene”. A colaborat la revistele „Iașul literar”, „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Teatrul”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Însemnări ieșene”, „Literatura și arta” etc. A debutat în 1948 cu versuri în ziarul „Clopotul” din Botoșani și, editorial, cu volumul de poezie Urcuș (1959). Anii ’60 îl impun însă ca
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
Lacul de jad - The Lake Carved in Jade, ed. bilingvă, tr. Mircea Ivănescu, Sibiu, 1999. Repere bibliografice: Mircea Ivănescu, Titus Andronic, T, 1974, 2; Titu Popescu, Titus Andronic, „Diminețile rituale”, F, 1980, 9; Ioan Mariș, Titus Andronic, poetul suavităților naturale, „Tribuna” (Sibiu), 1994, 7 octombrie; Ion Cristofor, Poezia ca asceză, TR, 1995, 9; Daniel Deleanu, Titus Andronic, „Ninsorile de aproape”, „Rostirea românească”, 1997, 5-7; Al. Florin Țene, Titus Andronic, „Vocea liniștii”, CRC, 1998, 9; Radu Patrichi, În căutarea liniștii, TMS, 1998
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
Filosofie a Universității din București, pe care nu o va termina. Debutul său publicistic, din 1895, în cotidianul „Țara”, este remarcat de liderul conservator N. Filipescu, care îl angajează în același an la „Epoca”, unde rămâne ca redactor al rubricii „Tribuna literară” și ca secretar de redacție până la 1903, cu o întrerupere de zece luni în 1900, când e trimis de patronul său politic la Paris și München. Din 1905, este secretar de redacție la „Conservatorul”. A mai scris articole politice
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
modul de viață și concepțiile celorlalți, marile probleme cu care se confruntă societatea, așteptările și aspirațiile acesteia. În acest mod, mass-media se afirmă și ca un veritabil liant social. Funcția de formare a opiniei publice. Mass-media se constituie într-o tribună de dezbatere a principalelor probleme ale vieții cotidiene, asupra cărora se pronunță persoane cu concepții dintre cele mai diferite, un forum unde indivizii sau diversele grupuri sociale își pot face cunoscute opiniile. Importante sunt, în acest context, interpretarea și judecata
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pe care nu o termină. Continuă să se instruiască, formându-și o cultură enciclopedică, chiar dacă, din 1898, este înrobit de gazetărie; până la sfârșitul vieții va lucra la mai multe periodice concomitent. Este secretar de redacție la „Foaia populară”, „Apărarea națională”, „Tribuna familiei”, „Patriotul”, „Țara”, „Vremea”, apoi redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, la „Minerva”, „Universul” și „Universul literar”, la „Tribuna”, „Veselia” și prim-redactor la „Ziarul călătoriilor și al științelor populare”. Tuturor acestora le furnizează, sub semnătura sa ori sub pseudonime ca
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
înrobit de gazetărie; până la sfârșitul vieții va lucra la mai multe periodice concomitent. Este secretar de redacție la „Foaia populară”, „Apărarea națională”, „Tribuna familiei”, „Patriotul”, „Țara”, „Vremea”, apoi redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, la „Minerva”, „Universul” și „Universul literar”, la „Tribuna”, „Veselia” și prim-redactor la „Ziarul călătoriilor și al științelor populare”. Tuturor acestora le furnizează, sub semnătura sa ori sub pseudonime ca Andrei, Eugen, Hilarius, Lică, Lylo, Sirius, Stin, Syr, Tin, V’an, Victan, Victorian, Victor Eugen, Wega ș.a., poezii
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
Syr, Tin, V’an, Victan, Victorian, Victor Eugen, Wega ș.a., poezii și proze scurte, cronici literare și dramatice, note, studii biografice, mii de articole pe teme științifice, precum și nenumărate traduceri. Cu articole de știință popularizată colaborează la alte numeroase publicații: „Tribuna”, „Epoca”, „România ilustrată”, „Revista idealistă”, „Sămănătorul”, „Noua revistă română”, „Flacăra”, „Gazeta Câmpinei”, „Gazeta politică și literară” ș.a. A. scoate, între 1907 și 1912, revista de astronomie „Orion” și, între 1914 și 1916, „Bibliografia română”. Până la război, tipărește, de asemenea, zeci
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
A. își face studiile școlare în localitatea natală (1951-1962), apoi urmează filologia la universitățile din Cluj (1964-1965) și București (1965-1969). Își ia doctorarul cu teza Critica literară interbelică (1978). Îndeplinește, succesiv ori simultan, funcții redacționale - uneori de conducere - la „Flacăra”, „Tribuna României”, Radioteleviziunea Română, „Conspect”, „Curierul național” ș.a. Debutul ca scriitor a avut loc în 1967, în revista „Amfiteatru”, iar debutul editorial îl constituie volumul de versuri Duhul pământului, apărut în 1971. A publicat un studiu de istorie și critică literară
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
Festivalul filmului de artă de la Berlin (1978). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. A debutat în 1963, în „Gazeta literară”, și editorial, în 1976, cu Corabia de celofan. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”, „Ateneu”, „Astra”, „Calende”, „Arca”, „Ianus”, „Arta” ș.a. Poezia lui A., de la volumul de debut la Culorile rostirii (1986) și Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei (1995), ultimul un jurnal liric-retoric postrevoluționar, aparține unui modernism întârziat: un lirism
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
care, publicată în 1966, constituie și debutul său editorial. Debutase ca poet în 1935, în revista „Ortodoxia”, cu poezia Pământ și cer. A colaborat la „Vremea”, „Gândirea”, „Dacia rediviva” (cofondator), „Convorbiri literare”, „Gazeta literară”, „Credința” (Detroit), „Noi” (Detroit), „Destin” (Madrid), „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Albina”, „Luceafărul”, „Telegraful român” (Sibiu), „Magazin istoric” ș.a. I s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1982), Premiul Opera Omnia al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2001). Lirica lui A. este dificil de încadrat într-o formulă de istorie
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
literatură română la Școala generală din Terebești, unde a fost și director și la Școala Tehnică CFR din Satu Mare. Debutează publicistic în „Ogorul sătmărean” (1940), iar editorial cu Scriitori uitați (1980). A colaborat la „Adevărul”, „Luceafărul” (Sibiu), „Pagini literare”, „Ardealul”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Limbă și literatură”, „Viața românească”, „Poesis” ș.a. A mai semnat I. A. Terebești, Nae Tarabă, Silviu Alexe, Titus Clemente. Spirit metodic și riguros, cu un mare scrupul al exactității informației și valorizării, A. s-
ANTONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285389_a_286718]
-
X.1995, București), prozator, eseist, publicist și dramaturg. Fiu al lui Vasile și al Anei Anghel, învățători, A. urmează liceul la Bacău (absolvent în 1950), apoi Școala de literatură „M. Eminescu”. A fost redactor la „Contemporanul”, apoi redactor-șef la „Tribuna României” (1972-1974). Debutează cu un vast poem în „România liberă”, în 1947 (în același an, cu puțin înainte, mai publicase versuri în „Sportul popular”). Debutul editorial îl constituie volumul de proză Șapte inși într-o căruță (1961). Debutează ca dramaturg
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
editorial cu studiul monografic Aron Densușianu (1974). Colaborează cu studii de istorie literară și comentarii critice la revistele „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista de pedagogie”, „Pro didactica”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Acta Musei Devensis”, „Sargetia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”. Anvergura reală a investigațiilor de istorie literară, capacitatea de a discerne critic valorile sunt ilustrate de numeroase articole semnate de A., reprezentând contribuția la Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu) și Dicționarul
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
volum, cu Neliniște în detașament, în 1956. Devine redactor la Studioul de Filme București (1951-1956), apoi la Editura Tineretului (1956), la Televiziune (1957-1960) și la „Scânteia pionierului”; redactor-șef (1967-1980) și redactor (1980-1990) la revista „Cutezătorii”. Colaborează la „Gazeta literară”, „Tribuna”, „Tânărul scriitor”, „Viața românească”, „Luceafărul” ș.a. Adevăratul său debut editorial este însă romanul Seri albastre (1960; reeditat, adăugându-i-se un nou volum, în 1964 și apoi în 1968, 1985), marele său succes, tradus în maghiară, rusă (patru ediții), slovacă
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
, supliment al ziarului „Tribuna Sibiului”, apărut la Sibiu, cu o periodicitate neregulată, între 1969 și 1971; nu conține o casetă redacțională. Revista are un profil larg, abordând domenii diverse - istorie, învățământ, psihologie, etnografie, artă plastică, muzică, teatru - și informând asupra vieții cultural-artistice sibiene. Locul
ARCADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285421_a_286750]