9,257 matches
-
nivelul de trai al locuitorilor și s-o readuci pe culmile culturii și civilizației căci altfel piere sub copitele jefuitorilor! Ca bătut de furtună și viscol se întoarse Ceaușescu pe plaiurile natale și se așeză amărât și neputincios pe un trunchi de copac răsturnat sub o salcie pletoasă din care picăturile de rouă se scurgeau ca lacrimile unei mame îndurerate de atâta chin și jale că nu-și poate crește copilașii într-un mod decent și să le ofere o copilărie
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
în formă de potcoavă, a cărei deschidere era mărginită de un gard de beton menit a-l separa de actuala aleea principală. Un arbore secular își înălța coroana bogată spre cer, privind de sus la tabela de marcaj a stadionului. Trunchiul său imens, cu o circumferință de câțiva metri, a devenit parte a gardului ce închidea „potcoava” arenei. Preobabil, din pricina acestui arbore, pentru a-l salva de la pieire, stadionul a fost proiectat în ciudata formă de elipsă incompletă, retezată brutal de
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
Știu doar că există și e îndeajuns să mă aprind. În noapte până și pietrele mi-ar șopti tardiv: Închide ochii, deschide-i pe ceilalți și privește în vid... Ea e acolo, ea te privește, e noul tău venin." Stă trunchi și curge ca o sevă, se duce și ajunge În pupilele sufletului unde sfințenia-i sânge, Unde presimt și prevestesc toate ce-au fost odată Și nu aștept și nu gândesc decât la ce mă saltă: Fire de nisip parfumate
INVERS de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347423_a_348752]
-
frunțile de piatră ale masivului. Odată cu căderea amurgului, vânătorii poposesc într-o poieniță pe marginea râului. Este dimineață. Razele soarelui inundă regatul munților. Vânătorii de vampiri în frunte cu cei doi căpitani încalecă și pornesc la drum. Se strecoară printre trunchiurile brazilor pe piatra dură a muntelui din care ies scântei la contactul cu potcoavele copitelor. Pe alocuri grohotișul se pogoară la vale. Zările se deschid din nou. Ies din pădurea de rășinoase și în fața ochilor li se desfășoară pieptul puternic
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
continuă să plutească cu voalu-i desfăcut ca niște aripi și cu părul despletit. În cele din urmă simte piatra dură sub tălpile picioarelor. Fără să mai zăbovească, aleargă disperată cu fătul în brațe, sare din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. În cele din urmă vampirica iese dintre versanți și se îndreaptă către o colină. Din spate răzbate tropotul copitelor calului care se apropie. De după o movilă zărește un bordei. Își aruncă în treacăt
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
ajung asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi vânat de proprii mei oșteni? Vampirica înțepenește cu fața în sus cu un surâs de satisfacție pe chip. Bărbatul o privește câteva clipe debusolat, apoi se așeză întristat pe un trunchi răsturnat. CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu mă mai interesează nici domeniile, nici comorile, ci salvarea propriei mele vieți... Căpitanul se ridică brusc și se îndreaptă către armăsarul său. CĂPITANUL ARNĂUTU: Îmi voi duce misiunea la bun sfârșit și dacă puterile mi se
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
cale de întoarcere. Să-l luăm prin surprindere! EXT. / UN BORDEI / ZI Un cadru de ansamblul cu un bordei sub un mal la marginea unei păduri. INT. / CAMERA BORDEIULUI / ZI În interiorul bordeiului se află un pat, o sobă și trei trunchiuri de buștean, unul pe post de masă și două pe post de scaune. Din pat se ridică anevoie un bărbat slăbănog și o femeie cocoșată. Abia târându-și picioarele se îndreaptă spre ieșire. Deschid ușa și rămân nemișcați cu o
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
și sosesc zorile nesuferite! Ursuz se face nevăzut. Boierii și căpitanii rămân cu gurile căscate spre locul din perete pe unde dispăruse vampirul fără să lase nici o urmă. EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE Luna plină este înconjurată de halău. Pe un trunchi răsturnat, în apropierea cascadei, se găsesc Prințesa și Paloș. Ea îl ține cu brațele de după gât și între coapsele dezvelite îi strânge mijlocul. El o alintă cu palmele pe spate. Se privesc, apoi se sărută. PRINȚESA: Iubitule, a sosit momentul
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
CĂPITANUL ARNĂUTU:Boier Ciocoiu, împrejur e ceva suspect... BOIER CIOCOIU: (înspăimântat) Sunt tâlharii pădurilor? BOIER CONACU: (se apropie speriat) Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU: ( înspăimântat, în șoaptă) Astea-s vampirice? BOIER CONACU: (la fel de speriat) Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt miasmele nopții. BOIER CONACU
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
degrabă niște suflete încă pâlpâind, decât niște trupuri destinate să clădească abataje în celebrele mine ucrainene. Cei doi frați Pintilii au fost repartizați în formații de muncă diferite. Truda lor de prizonieri trebuia să se consume la suprafața minei, cărând trunchiuri de copaci, preluate dintr-un loc unde tulpinile din codri erau lepădate aici de alți nefericiți. Pentru a-l putea transporta, sub un trunchi de vreo 400 de kilograme se chirceau între opt și zece prizonieri. Până la stivă îi pândeau
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
formații de muncă diferite. Truda lor de prizonieri trebuia să se consume la suprafața minei, cărând trunchiuri de copaci, preluate dintr-un loc unde tulpinile din codri erau lepădate aici de alți nefericiți. Pentru a-l putea transporta, sub un trunchi de vreo 400 de kilograme se chirceau între opt și zece prizonieri. Până la stivă îi pândeau capcane care zdrobeau zilnic trupuri aproape stinse de foame, frig și boli. Deși era doar un schelet, Manole nu era omul care să se
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
fiindcă, mai mult decât alții, îl luase pavăză pe Dumnezeu și credea cu tărie în ziua cea mare a întoarcerii acasă. Frate-său mai vârstnic îl ocăra mereu că nu se cruță. Îl vedea întruna la capătul din față al trunchiului, acolo unde primejdia strivirii se dovedise a fi mai frecventă. Într-o zi, bădița Nică scăpă din nou de sub pază și dădu fuga pe la frate-său, cu grija încuibată, încă din copilărie, în sufletul fratelui mai mare față de cel mic
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure, începu să-i frece fața cu zăpadă, în speranța că Manole zace doar într-un leșin
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
incomozi. Mă opresc aici cu prezentarea acestui grup de critici de artă, pentru că multe nu aș mai dori să spun despre ei, decât că există și domină prin formalism, distrugând prin toate mijloacele mass-media, pe care le au la îndemână, trunchiul fiindual al unui biet și nevinovat literat Neplăcut la prima vedere de către aceștia, poate chiar și netalentat în ale artei scrisului însă doborât pe nedrept în șanțul adânc al mocirlei din care, de fapt, acești critici complexați se ridică și
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
mai multe tehnici, dar înlănțuite într-o anume ordine de el gândită și aplicată zilnic. În principal, complexul cuprindea mișcări specifice pentru relaxarea mușchilor membrelor superioare și inferioare, a gâtului și a mijlocului, apoi alergare pe loc, genuflexiuni, mișcări de trunchi, exerciții de respirație, relaxare totală, o altă alergare prelungită, respirație etc. Orice tânăr care l-ar fi văzut ar fi devenit invidios. Eugen executa mișcările cu multă lejeritate și corectitudine într-un deplin acord cu fondul muzical ce se auzea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
mental, mărindu-se până când îi devenea imposibil să-și mai dea seama de unde începea și unde sfârșea ea... Și-n fața ochilor vedea un câmp întreg cu iarbă deasă, dansând cu fiecare fir pe vânt și un copăcel stingher cu trunchiul negru încă ne-nfrunzit, dar sprijinind pe ramurile-i subțiri, ca un Atlas, tot cerul. Lumina aceea... lumina și nesfârșita poveste din foșnetul ierbii. Nimic altceva. Era ceea ce-și imaginase când bunica îi spusese așa, ca-ntr-o doară
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
spre cotețul de găini, aflat într-o curtea mai mică, deschizându-le ușa. Acestea cotcodăcind ieșiră una câte una.Luă găleata cu huroi de porumb, pusă de cu seară în podul cotețului, pe care o răsturnă în jghiabul dintr-un trunchi de copac scobit. Găinile se grăbiră spre acesta, începând să ciugule înfometate. Cocoșul, un pintenat mândru și viu colorat, se plimba printre ele, ciugulind din când în când. Ne-a Carol între timp curăță cotețul și mizeria, o aruncă în
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
de un prun și se odinea la umbră. Apoi dejugă boii și îi mână la fântâna cu cumpănă ce se afla nu de parte.A scos câteva ciuturi cu apă pe care le-a vărsat în jghiabul scopit într-un trunchi de copac.Boii băură pe săturate, apoi a băut și Carol, stropindu-se de câteva ori cu apa din căușul palmelor. -Ne-am răcorit, copii! Să mergem! Boii au luat-o înainte și Carol după ei.Ajuns la căruță le-a
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
de vită, rupând din pâine din când în când.Mânca și privea la animalele, la ochii lor blânji. După ce mâncă, strânse cu grije ce mai rămase și le așeză în straiță.Apoi se întinse pe iarbă rezemat cu capul pe trunchiul salcâmului.Își trase pălăria neagră peste ochi.Boii terminară brațul de fân și se așezară rumegând. Carol adormi și un vis venind din trecut îl cuprinse. “Bunul Gheorghe îl ținea de mână și cu pași măsurați se îndreptau spre locul
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
plastici sau fotografii expun în lucrările lor părțile ale corpului, fără ca această îngustare a cadrului să afecteze tensiunea spectacolului sau a percepției. Câte femei nu acceptă să fie modele, dacă artistul le asigură că nu va expune chipul, ci doar trunchiul sau fesele, respectând dorința de a nu fi recunoscute? Dacă analizăm mai profund acest contract, înțelegem că părțile se pot aliena, bucată cu bucată, fără ca integralitatea identitară să fie pusă în cauză, sau, altminteri, că putem avea un spectacol doar
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
lui Dumnezeu cu oamenii, în ordinea creștină a existenței. Un anume „noi” al părinților, al soțului și al soției, din ziua Nunții, se prelungește, prin puterea harului, într-un „noi” al căminului familial, care, la rândul său, se altoiește pe trunchiul generațiilor precedente și apoi se deschide treptat spre generațiile viitoare, de unul și același lanț de aur al harului dumnezeiesc, persoana, familia și neamul . Asemenea unui univers creat și mărginit, familia creștină poartă în ea un scop nou, având și
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DECEMBRI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1224 din 08 mai 2014 Toate Articolele Autorului DECEMBRIE Cerul s-a pudrat cu cenușă; A crăpat scoarța pe trunchiuri, Multe tăiate zac după ușă - Medicament pentru junghiuri. Sus pe deal, la Cuculie, s-a așternut zăpada pe ciulini; pentru copii - nespusă bucurie - la săniuțe au înhămat niște câini. Aleargă, se îmbulzesc râzând... Pe derdeluș s-a adunat armată... Abia
DECEMBRI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346980_a_348309]
-
Acasa > Strofe > Creatie > AȘTEPT BONSAIUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului doare pumnul înainte de nașterea bonsaiului. l-am așteptat să crească. un tei cu trunchiul în mai și rădăcinile în septembrie. dăruiam în neștire ploi, gândacilor cu lumini la capătul mișcării lor. m-am plictisit să cresc într-un tunel cu pereții de șah. pași îmi saltă de la alb spre negru, dus- întors, între două
AŞTEPT BONSAIUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346330_a_347659]
-
de „x” precum crucea Sfântului Apostol Andrei, perechi de suflete goale ori de tălpi așijderea, iată ce mi s-a perindat constant de-a lungul vremii prin fața ochilor cu blândețe sau cu dușmănie, aidoma unor forme non-umane, dar apocaliptice, cu trunchiul lipsit de cap sau cu el atârnând, ca și când n-ar exista nici măcar ipotetic, pe cei doi umeri ai unui schelet construit total asimetric. „Fiecare om e o prăpastie; amețești când te uiți în ea.”, glăsuiește același Woyzeck al lui Georg
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
Publicat în: Ediția nr. 657 din 18 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului (imagine preluată de pe google) http://www.trilulilu.ro/muzica-soul/ochi-din-lemn-de-abanos-de-anne-marie-bejliu?related index= O bună dimineață cu erori adâncite în caldarâm... Anesteziată de mișcarea frunzelor ascult copacii cum își usucă trunchiurile înainte de iarnă. Se înșiră povești de dragoste cu un prezent târât printre mașini și un viitor cu călcâiele roase de plictiseală. Cineva spune că escaladarea unui munte-om duce în final la legănarea într-un picior pe o punte de
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]