1,997 matches
-
Coacăzul negru (Ribes nigrum) este un arbust care face parte din genul "Ribes", familia Grossulariaceae. Coacăzul negru crește sub formă de tufe de 1 - 2 m înălțime. Fructele acestei plante, de tip bacă, sunt grupate în ciorchini și sunt boabe zemoase sferice cu gust acrișor, de culoare închisă, care au un diametru de 6 - 11 mm, fiecare fruct conținând mai multe semințe
Coacăz negru () [Corola-website/Science/318762_a_320091]
-
Ribes rubrum) este un arbust care face parte din familia Grossulariaceae, genul "Ribes". Coacăzul alb este o variantă a coacăzului roșu. Arbustul are frunze verzi numai în anotimpul cald; toamna se îngălbenesc și cad. Coacăzul roșu apare sub formă de tufe cu înălțimea de 1 - 2 m. Tulpinile tinere au scoarța acoperită cu peri, iar tulpinile mai bătrâne au o scoarță de culoare brun roșiatică cu nuanțe mai închise până la negru cenușiu. Frunzele dințate pe margini, sunt relativ rotunde, în formă
Coacăz roșu () [Corola-website/Science/318767_a_320096]
-
algele își au originea în grupa euglenofitelor astotrofe, din care au apărut volvocalele unicelulare. De la această treaptă clorococalele și ulotricalele, ultimele generand încrengăturile briofite și pteridofite. Acrochaetium savianum (Auduinella saviana) Este o algă roșie cu tal simplu, cu aspect de tufă, de tip heterotrih. Carpogonul fără pedicele, se dezvoltă prin transformarea unei celule a talului. Celulele talului au un singur cromatofor, cu unul sau mai mulți pirenoizi. Are lungimea de câțiva milimetri. Trăiește epifita pe alge, uneori și endofita în ape
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
unul sau mai mulți pirenoizi. Are lungimea de câțiva milimetri. Trăiește epifita pe alge, uneori și endofita în ape curate. Încadrare taxonomică: Este o algă roșie cu tal filamentos, cu ramificație pseudodihotomica. Celulele talului sunt plurinucleate. Are aspect delicat, cu tufe rotunjite, roșii-roz. Atinge lungimea de 10-15 cm. Se fixează pe substrat dur, primăvara și toamna. Încadrare taxonomică: Este o algă roșie cu un tal cilindric, filamentos, cu ramificație dihotomică, cu aspect mărgelat datorită celulelor cu cromatofori care acoperă în special
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
sau ondulate. Atinge lungimea de 20-30 cm. Trăiește liberă, nefixată, în zona sublitorală. Încadrare taxonomică: Sinonime: Hutchinsia biasolettoana, Hutchinsia variegata, Polysiphonia leptura, Polysiphonia vidovichii, Polysiphonia variegata. Este o algă roșie cu tal filamentos, ramificat în multiple planuri (are aspect de tufă). Axul talului este format din celule centrale, care sunt înconjurate de șiruri de celule pericentrale (5-8 la vârf). În secțiune transversală are aspect multiaxial. Atinge lungimea de 10-20 cm. Se întâlnește la adâncimi de 5-6 m. Încadrare taxonomică: Este o
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
sat. În fața sa este amplasat un monument de marmură albă cu un lung pomelnic al familiei lui Gh. Racoviță, stăpânul moșiei, decedat în februarie 1913. În spatele bisericii se află un cavou cu uși grele din fier, peste care au crescut tufe groase de iarbă. Emil Racoviță a urmat studii la Iași, învățând la o școală din Păcurari cu învățătorul Ion Creangă, apoi la Liceul „Institutele Unite” din Iași, unde i-a avut ca profesori pe Grigore Cobălcescu, Petru Poni și pe
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]
-
a urmat și trei zile mai târziu el l-a învins din nou. În timp ce Odoacru s-a refugiat în Ravenna, Teodoric a continuat cuceririle în Italia la Mediolanum, în cazul în care majoritatea armatei lui Odoacru, inclusiv șeful său generalul Tufa, s-a predat regelui ostrogot . Theodoric n-a avut nici un motiv să se îndoiască de loialitatea Tufa și l-a trimis în fruntea unei armate de soldați de elită la Ravenna. Herwig Wolfram observă, "Tufa a schimbat taberele, forța de
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
refugiat în Ravenna, Teodoric a continuat cuceririle în Italia la Mediolanum, în cazul în care majoritatea armatei lui Odoacru, inclusiv șeful său generalul Tufa, s-a predat regelui ostrogot . Theodoric n-a avut nici un motiv să se îndoiască de loialitatea Tufa și l-a trimis în fruntea unei armate de soldați de elită la Ravenna. Herwig Wolfram observă, "Tufa a schimbat taberele, forța de elită gotică i-a fost încredințată sub comanda sa a fost distrusă, iar Teodoric a suferit prima
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Odoacru, inclusiv șeful său generalul Tufa, s-a predat regelui ostrogot . Theodoric n-a avut nici un motiv să se îndoiască de loialitatea Tufa și l-a trimis în fruntea unei armate de soldați de elită la Ravenna. Herwig Wolfram observă, "Tufa a schimbat taberele, forța de elită gotică i-a fost încredințată sub comanda sa a fost distrusă, iar Teodoric a suferit prima sa înfrângere gravă pe teritoriul italian. Odoacru a apărut de la Ravenna și a început să-și asedieze rivalul
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
l-a asediat. Ravenna s-a dovedit a fi invulnerabilă, înconjurată de mlaștini și estuare și ușor furnizate de ambarcațiuni de mici dimensiuni din zonele limitrofe acesteia, astfel cum a subliniat Procopie mai târziu, în a sa "Istorie". Mai mult, Tufa a rămas la mare în valea strategică al Adigelui de lângă Trent, și a primit întăriri neașteptate atunci când disidență printre rândurile lui Teodoric au condus la dezertări considerabile. În același an, vandalii au lovit la rândul său, în timp ce ambele părți au
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
din Pavia, pe care forțele acestuia din urmă au fost puse garnizoană pentru a-i proteja. Odată Teodoric a intervenit în persoană la sfârșitul lui august, 491, actele sale punitive conduse de Fredericus să dezerteze împreună cu discipolii lui în spre Tufa. În cele din urmă cei doi s-au certat și s-au luptat, o luptă în care au fost uciși ambii. În acest timp, cu toate acestea, Odoacru și-a pierdut orice speranță de victorie. O ieșire la scară largă
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
struguri roșii cum ar fi Cabernet Sauvignon sau Merlot. La începutul secolului XX era unul din cele mai cultivate soiuri în Europa, în special în Franța, dar după iarna rece din 1956, după ce au înghețat mai mult de 75% din tufele de Malbec, și-a pierdut popularitatea în Europa. Regiunea principală unde se cultiva acest soi de struguri este Argentina unde plantațiile de Malbec ocupă circa 25000 hectare. Vinurile în care se folosesc acești struguri se caracterizează ca puternice, concentrate cu
Malbec () [Corola-website/Science/321732_a_323061]
-
o pădure de foioase deschisă, dar în perioada colonială copacii fuseseră tăiați treptat pentru a obține cărbuni pentru turnătoriile de fontă. Când aprovizionarea cu lemne a fost întreruptă, turnătoriile au fost abandonate și pădurea crescuse din nou, formând desișuri de tufe, plante agățătoare și arbuști. Turnătoria Catherine, abandonată în anii 1840s, fusese recent reactivată pentru a produce fier în sprijinul efortului de război confederat. Cavaleria confederată condusă de gen.-mr. J.E.B. Stuart avea să joace un rol important în campania ce
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau în județele Constantă, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se întâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
printre care: alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monoghyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), salba moale ("Euonymus europaeus"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), măceș ("Roșa canina"), sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează un arbust mic, sub formă de tufa, cunoscut sub denumirea populară de iarbă neagră ("Calluna vulgaris")
Pădurea „La Castani” () [Corola-website/Science/323687_a_325016]
-
Ohio, pentru a soluționa problema averii lăsate de tatăl său; el află acolo că un fond mandatar moștenește 3 milioane de dolari, pentru un beneficiar nenumit, în timp ce tot ceea ce primește el este un clasic Buick Roadmaster decapotabil și mai multe tufe de trandafiri. În cele din urmă, el află că banii sunt direcționați către o instituție de boli mintale, unde este internat fratele său autist, Raymond (Dustin Hoffman), de a cărei existență Charlie nu avea anterior cunoștință. Acest lucru îl face
Rain Man () [Corola-website/Science/325751_a_327080]
-
4. Sandu Ciorăscu, 5. Constantin Cojocariu, 6. Andrei Gurănescu, 7. Alexandru Gealapu, 8. Tiberiu Brînză, 9. Vasile Flutur, 10. Ilie Ivanciuc, 11. Gheorghe Solomie, 12. Romeo Gontineac, 13. Nicolae Racean, 14. Lucian Colceriu, 15. Vasile Brici Au mai jucat: Valere Tufa, Adrian Lungu A marcat: Ilie Ivanciuc (drop-gol) Australia: 1. Tony Daly, 2. Michael Foley, 3. Ewen McKenzie, 4. Rod McCall, 5. John Eales, 6. Ilie Tabua, 7. David Wilson, 8. Tim Gavin, 9. George Gregan, 10. Scott Bowen, 11. Joe
România la Cupa Mondială de Rugby () [Corola-website/Science/334896_a_336225]
-
solitari, și nu interacționează cu alți șerpi decât atunci când vor să se împerecheze. Sunt animale nocturne, dar pot fi active și ziua, atunci când temperaturile din timpul nopții sunt prea mici. Fiind șerpi semi-arboricoli, tinerii boa se cațără în copaci și tufe după hrană, dar devin aproape exclusiv tereștri pe măsură ce înaintează în vârstă și greutate. Boa atacă atunci când este amenințat și mușcă pentru a se apăra. Mușcătura sa poate fi foarte dureroasă, în special când este provocată de un exemplar mare, dar
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
în marile orașe. În stepă și silvostepă adesea este găsită în vâlcele împădurite. La sud, de-a lungul râului Ural și în stepele din zona Mării Caspice, pasărea cuibărește în locuri neîmpădurite pe câmpuri deschise și se mulțumește cu adăpostul tufelor mici de pelin. Muscarul sur nu se teme de apropierea oamenilor și adesea cuibărește în case. Un caz interesant a fost observat în cazul unei perechi de muscar, care a cuibărit 2 ani consecutiv într-unul dintre pasajele din centrul
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
Allon și în așezările Mekhora, Gittit și Maale Efraim - la o altitudine de 300-400 metri, de asemenea mai la sud, la o înălțime mai mare, de 660 metri, în așezările Kokhav Hashahar și Rimonim În această zonă domină arbuștii și tufele caracteristice stepei mediteranene periferice, ca de exemplu Sarcopoterium spinosum și Calicotome vilosa, care, cu florile lor galbene și aroma lor specifică, înfloresc în luna martie. De asemenea pamantul se acoperă cu soiuri de plante anuale și perene, precum brumărele cu
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
sau lac sărat (în arabă „sebkha”, în ebraică „malha”), unde crește o vegetație specifică: arbuști ca Atriplex halimus,(cunoscută în franceză ca „pourpier de mer”, „iarba grasă de mare”), Nitraria retusa, soiuri diverse de săricică locală - Suaeda asphaltica, de asemenea tufe perene de Arthrocnemum macrostachyum sau Salicornia glauca (rude cu brânca sau sărărica) și copaci tamarisci. Dintre erbacee se pot menționa Psylliostachys spicata, limba peștelui (Limonium vulgare), Limonium pruinosum, de asemenea planta parazită cunoscută ca ciuperca sau buretele de Malta (Cynomorium
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
de pe malul micilor pâraie dobrogene (derele), sau cele ce coboară spre vreun lac, uneori chiar în plină stepă sau în culturi și vii învecinate cu biotopul principal. Ca adăposturi servesc galeriile pe care le sapă la adăpostul vegetației de arbuști: tufelor de păducel ("Crataegus") sau chiar în masive de ciulini. Uneori folosește galeriile de rozătoare părăsite. În zonele stâncoase se adăpostește în fisuri și pe sub pietre. Gușterii vărgați dobrogeni se întâlnesc de obicei izolați, indivizii păstrând distanțe suficient de mari între
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
ger pe timp de iarnă. Se mai înmulțește prin drajoni și butași din lăstari de un an. Butășirea se face prin iulie sau august, în răsadnițe reci, deoarece drajonează; drajonii care au format deja rădăcini pot fi despărțiți prin diviziunea tufelor și repicați toamna sau primăvara devreme pentru formare. Mahonia are importanță ornamentală, medicinală, meliferă și alimentară. Are o importanță ornamentală deosebită. În România se cultivă frecvent ca arbust ornamental, izolat sau în grupuri, în toate tipurile de spații verzi, de la
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
nefuncționale, deoarece multe specii adulte nu se hrănesc. Toracele este format din segmente masive homonome, egal dezvoltate, libere. Protoracele este mare, de formă patrulateră. Toracele la unele specii este prevăzut la baza picioarelor cu filamente branhiale simple sau dispuse în tufe. Picioarele sunt deplasate pe marginea toracelui. Aripile plecopterelor sunt mai lungi decât corpul și stau culcate înapoi peste abdomen. Aripile anterioare sunt mai înguste decât cele posterioare. Aripile posterioare sunt mult mai late, prin dezvoltarea puternică a câmpului jugal, formând
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai rar dedesubtul capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de fire subțiri, scurte, care trebuie căutate cu atenție pentru a putea fi văzute. Larvele se hrănesc cu vegetație acvatică sau cu mici crustacee sau alte larve pe care le găsesc sub pietre sau în vegetația submersă. Stadiul larvar poate
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]