3,788 matches
-
omului". Mă bucur că Doru reușește, încă, să-și pună problema Paradisului într-o lume unde ratarea are un sens mult mai exact, mai concret, dar nu-mi pot alunga o melancolie... 1 septembrie Ajungem la New York în zori. Dimineață tulbure, cu smog. Băcanu duce cu grijă un "corp delict": arbustul și florile luate din păduricea de pe țărmul Pacificului. Aici, ne despărțim. Blandiana pleacă la București. Băcanu se duce în Canada, la fiul său. Eu voi rămâne două nopți la New York
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
face ce vreau. Și nu eram niciodată mai atent și mai vesel cu o femeie decât atunci când veneam din patul alteia, ca și cum recunoștința pe care o simțeam față de una s-ar fi răsfrânt asupra tuturor celorlalte. De altminteri, oricât de tulburi și de complicate ar fi părut simțămintele mele, rezultatul pe care-l obțineam era limpede: păstram în jurul meu toate acele iubiri pentru a mă sluji de ele când voiam. Nu puteam, deci, trăi, după propria-mi mărturie, decât cu condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mă ucidă în bătăi. Îi admiram pe acei eroi ai adâncimilor, dar mă simțeam incapabil să-i imit. Am trecut, deci, în Africa de nord, cu intenția vagă de a ajunge la Londra. Dar am renunțat, situația din Africa fiind tulbure și cele două părți părându-mi a avea dreptate în egală măsură. Văd, după expresia dumneavoastră, că socotiți că trec mult prea repede peste amănunte care-și au importanța lor. Și dacă am presupune că, judecându-vă la adevărata dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
stagiul militar - absolut obligatoriu și definitoriu pentru un tânăr ca mine. Încercări aspre și grele mi-au marcat viața ca elev la Școala militară de ofițeri de rezervă de un an la Bacău. Puțin după aceea m-au prins vremurile tulburi ale concentrărilor și războiului ce m-au marcat profund - asemeni celor din generația mea, adevărată generație de sacrificiu. Născuți în timpul Primului Război Mondial eram sortiți sacrificiului în cel de Al Doilea Război Mondial. În această perioadă de timp kakiul era culoarea hainelor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
proprii, ne continuăm existența, dacă nu,nu! Calapod a inițiat o largă consultare a tuturor deținuților. Fiecare urma a veni cu propuneri privind resursele necesare supraviețuirii. S-au adunat multe propuneri. Una, ieșise la suprafață, ca o hoaspă, pe o tulbure și vijelioasă apă: să se înființeze, la pușcărie, un mare atelier, ori, o mică fabrică, de încălțăminte. Calapod se adresă superiorilor, cu întrebarea: ce să facă - să treacă la organizarea atelierului ori a făbricuței propuse, ori, nu. E treaba ta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lungi, că, dacă momelile n-ar fi fost cum au fost, și mișcările noastre nu ar fi fost cum au fost, nici capturile nu a fi cele care sunt. E, te-te, capturi,în aproape glodăraia asta de ape,încă tulburi, după ploaia de aseară! Ei, da! Dar, dacă a fost să ne meargă, ne-a mers. Chiar așa? Chiar așa! Priviți și vă minunați. Când și-au scos, cei doi, juvelnicele, înțesate cu pești de diferite specii și dimensiuni, noii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și acesta; iar, acum, mă simt ca o epavă aruncată la mal. Dacă aș avea mai multă energie, aș fi, poate, disperat. Dar nu ajung până acolo. Disperarea e o stare vitală, or eu sunt doar obosit, deprimat și, pe deasupra, tulbure. În fond, de ce mă întorc mereu la teama că sunt aproape de capătul drumului? N-am niciodată încredere în motivele care mi se par evidente. Motivul evident acum ar fi infarctul. Eram convins că o boală gravă te ajută să vezi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
împing ușa. Azi-noapte, mă găseam într-o casă cu mobile grele, uzate și prăfuite, unde așteptam pe cineva. Auzeam foarte clar zgomot de valuri și am presupus că mă aflam undeva pe malul unei mări. Sentimentul de panică, de neliniște tulbure, care mă stăpânea, fiindcă nu știam nici pe cine așteptam, nici când va veni, s-a mai atenuat după ce am zărit pe o etajeră cu cărți un Cupidon de porțelan, destul de hilar, care trona peste "Scrisorile provinciale" ale lui Pascal
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
inimă", i-a explicat, oarecum enervat, Julius, căci nu-i plăcea să i se vorbească despre asta, dar enervarea i-a trecut în clipa în care a observat că vederea acelei cicatrici l-a înviorat pe doctor. În ochii lui, tulburi și verzi, ca ai bălților stătute, s-a aprins o luminiță de interes. "Atunci, să vorbim despre bolile noastre", a exclamat doctorul. Era vădit încîntat că găsise un subiect interesant pentru amândoi. Vreo jumătate de oră, apoi, și-au răcnit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lustrul citadin și, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în locuri ferite de soare. Cu toate acestea, de câte ori vreau să mă întorc la identitatea mea, mă încearcă sentimentul tulbure că nu sunt nicăieri întreg. Am copilărit între bărbați care băteau cu pumnul în masă, la cârciumă, sau aruncau brazii în car, în pădure, cum ai arunca un vreasc, fără ca experiența aceasta să-mi fie de folos. M-a făcut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un pahar, își șterse picăturile de vin prelinse pe bărbie și mormăi: "Un idiot, băiete, rămâne un idiot și după ce a trecut prin rai...". Părea doborât de băutură. Brusc, se ridică în picioare, găsind chiar puterea să încerce un zâmbet tulbure: "Spun prostii. Sunt un bătrân neserios". Afară, îi aștepta o surpriză. Deasupra acoperișurilor, zburau mii de pescăruși. Evenimentul acesta anunța totdeauna o scurtă oprire a "vîntului din sud". Pescărușii dădeau ocoluri largi, plutind, din ce în ce mai jos. Unii se așezau pe rododendroni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei, unde erau serviți în pahare mici, de sticlă groasă și tulbure, care nu fuseseră spălate, probabil, niciodată. Cineva care venea să cumpere chibrituri, sare, gaz, zahăr sau o sticlă de lampă, căci cârciuma funcționa și ca prăvălie "universală", trebuia să se strecoare cu greutate printre ei, ferindu-se de cei mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
N-a fost ce-ți închipui tu... deși nu greșești prea mult. I-a explicat că, din pricina mamei sale, nu s-a putut îndrăgosti niciodată cu o pasiune întreagă. Văzuse, în orice femeie, mai ales sexul. Dar Tereza, o ființă tulbure și distructivă, reușise să-l complexeze. ― Îi plăcea grozav să filosofeze și, uneori, devenea chiar pisăloagă cu ideile ei. Pretindea că fericirea nu există decât după ce ai pierdut-o. Mi se părea ciudată, de pe altă lume, dar, cum ajunsesem să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
citit atent scrisoarea, după care a început să mă descoasă. Cine sunt? De ce mi s-a dat mie plicul? Și cum am reușit să-l găsesc? Mi-am dat seama că mă bănuia și m-am trezit cu o teamă tulbure. Am deschis fereastra să intre puțin aer proaspăt. E o secetă la fel de devastatoare, probabil, ca aceea din 1946, când am mâncat mălai stricat. De câteva zile, s-au năpustit cu furie valuri de caniculă, amestecând parfumul teilor înfloriți (sau amintirea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Olimp. Acum, toate acestea țin de trecut. Mă simt ca o piatră pe care nu mai încolțește nimic și mă gândesc la mare ca la un vis, trăit într-o altă viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de mai tîrziu? De câte ori mi-am amintit de anii în care am învățat la "Spiru Haret", m-am gândit doar că ei au reprezentat, poate, perioada cea mai fadă, cea mai searbădă, din viața mea, exceptând unele momente luminoase sau tulburi: primii fiori ai dragostei, trezirea instinctului sexual și, mai ales, o fascinantă aventură trăită cu ajutorul cărților. Nu mi-am pus problema, ca acum, că, la unsprezece ani, cât aveam când am ajuns în București, încă mai puteam să mă deschid
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nimic. Mi-a lipsit, dintre calitățile ardelenilor, disciplina. Am înlocuit-o cu fervoarea în dezordine. Când mi s-a oferit un post de asistent la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am preferat, fără o judecată matură, apele tulburi ale gazetăriei. Și nu e singura împrejurare în care au precumpănit vanități de moment, deși am vrut mereu să disting între "vanitate" și "orgoliu". Cu o ușurință pe care n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în toată splendoarea lor provocatoare și nouă pentru un adolescent. După ce doamna blondă dispărea, mă întorceam la lumea din cărți. 20. Câți ani au trecut de-atunci? Eram (avea dreptate "unchiul George") un "mucos" în care se trezeau simțurile, încă tulburi, pe un fond romantic desuet. Pe atunci, poate și din pricina războiului, lumea se schimba într-un ritm mai lent. Nu exista ― sau nu se vedea din cauza istoriei -nebunia febrilă a progresului care, azi, demodează, rapid, totul. Și e posibil ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-a pisat cu sfaturi, nu m-a controlat excesiv, nu m-a silit să mă simt în strada Vasile Lascăr ca într-o cazarmă. Ruptura mea de el, care a durat vreo treizeci de ani, a fost o răzvrătire tulbure, ingrată și, poate, copilăroasă. Ea a început într-o duminică după-amiază în care l-am adus pe tata de la cârciumă mai devreme. Cred că era vara anului 1943. Terminasem clasa a VI-a (a X-a, azi) și mă găseam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu l-a auzit. Și-a așezat bastonul lângă masă și s-a prăbușit pe scaun, vizibil istovit. Pendula din perete arăta ora cinci după-amiază, dar doctorul Luca părea să nu fi închis ochii de mult timp. Avea privirea mai tulbure decât de obicei, iar pe fața lui roșie plutea o umbră de îngrijorare. ― Ce e cu câinele ăsta? mormăi el. Printre rafalele vântului, se auzea, într-adevăr, de-afară, un schelălăit de câine. Era gata să mă muște, se plânse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
jumătate ironic, dar imaginea suedezei, atît de modernă prin aerul ei sălbatic, cu pantalonii ei murdari și atît de lipiți de corp, Îi apăru Înaintea ochilor stricînd efectul frazei, cuvintele lui Își pierdură forța pe măsură ce le pronunța și se pierdură tulburi În zgomotul motorului. — Darling de Altamira, stărui el, insinuant și prefăcîndu-se gelos, deși nu era cazul; din nou cuvintele lui dispărură Înghițite de răgetul nocturn al Jaguarului. — Darling de Neanderthal, Îi dădu o replică zdrobitoare Susan, cu o aluzie vădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el și masă, dintre pat și scrin, tu știi totul cînd mă uit la tine, după ce mă trezesc... II „Și acela a fost, dacă-mi amintesc bine, ultimul meu plîns de copil și avea În ei, Încă de pe atunci, ceva tulbure și amar“. Federico Chiesa, Tempo di Marzo „...am auzit glasul lui Maurice O’Sullivan care spunea că o mare parte din el a murit În noaptea aceea; o parte intimă și profundă din viața lui: copilăria“. Dylan Thomas, Twenty years
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde, tulbure a mării și forfota peștilor argintii. Într-o dimineață, moțăind pe un scaun de plastic în metrou, deodată am văzut-o. Nu eram singurul. De fapt, absolut toată lumea din vagonul puternic luminat o privea. N-am fantezii cu negrese. Am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se simțea în altă viață, sau într-un vis. Într-o seară se regăsi în cartierul copilăriei sale. Recunoscu imediat vila străveche și pătrunse în umbra ei de cavou. Ce glacial era aerul înăuntru! Ce umbră deasă și ce lumină tulbure se reflecta în pereți! Victor urcă încet scara interioară, încolăcită în jurul marelui hol. Dezolarea și spaima de-atunci îl învăluiră. Pri mul etaj îi păru din nou capătul lumii. Cu o sfor țare de care nu s-ar fi simțit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar ai zâmbetul de heruvim. A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a între cut astfel cu mult pe Zavaidoc. Zaraza era pe toate buzele, era Lili Marlen a Bucureștilor. Se cânta în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]