7,796 matches
-
particulare românești în sate cu populație mixtă, s-a mărit rapid și numărul școlilor primare oficiale cu limba de predare română. Începând cu anul 1911 s-a înregistrat un număr mai mare de elevi în școlile românești decât în școlile ucrainene. Astfel, în 1913 în școlile primare din Bucovina învățau 117.316 elevi, dintre care 44.288 (37,7%) în școlile românești, 40.608 (34,6%) în cele ucrainene, 19.141 (16,3%) în cele germane, 1.709 în cele maghiare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
după criteriul limbii de conversație, nu au reușit să oglindească obiectiv situația etnică din Bucovina și mai ales raportul dintre cele două etnii principale ale provinciei. Mulți români din localitățile cu populație mixtă, care cunoșteau deopotrivă limba maternă și limba ucraineană, au fost înregistrați drept vorbitori de limbă ucraineană. Informațiile statistice austriece despre numărul elevilor școlarizați, listele alegătorilor, întocmite pe criterii etnice și rezultatele ultimelor alegeri parlamentare din Bucovina ne demonstrează că, spre sfârșitul stăpânirii austriece, românii erau numeric cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să oglindească obiectiv situația etnică din Bucovina și mai ales raportul dintre cele două etnii principale ale provinciei. Mulți români din localitățile cu populație mixtă, care cunoșteau deopotrivă limba maternă și limba ucraineană, au fost înregistrați drept vorbitori de limbă ucraineană. Informațiile statistice austriece despre numărul elevilor școlarizați, listele alegătorilor, întocmite pe criterii etnice și rezultatele ultimelor alegeri parlamentare din Bucovina ne demonstrează că, spre sfârșitul stăpânirii austriece, românii erau numeric cel puțin tot atât de mulți ca și ucrainenii. Românii bucovineni au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
000 - pentru candidații germani și 6.655 de voturi pentru candidații evrei 23. În 1911 în Bucovina existau 164.948 de alegători, la alegeri au participat 119.442 persoane, candidații partidelor românești au obținut 55.946 (46,8%) voturi, cele ucrainene - 41.370 (34,6%), cele germane - 14.205 și cele evreiești 7.301 voturi 24. În anul 1907, în cele cinci curii românești au fost aleși deputați conservatorii Alexandru Hurmuzaki și Teofil Simionovici, naționalul Constantin Isopescu Grecul, democratul Aurel Onciul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Până către anii 1880, scena politică din Bucovina a fost dominată de conservatori - mari proprietari români și de alte etnii, care promovau politica Partidului Centralist din Austria. În Bucovina, partide pe criterii etnice au fost întemeiate numai de către români și ucraineni. Prima societate politică românească a fost „Concordia“ (1885-1900). În 1892 s-a format Partidul Național Român, în interiorul căruia au existat două grupări cu concepții diferite despre activitatea politică. În august 1900, gruparea „tinerilor“ s-a retras din acest partid și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de mandate sau a menținerii lor la același nivel cu cel anterior au determinat o puternică agitație politică în provincie, mai ales că acum, la începutul secolului XX, în rândul grupării „tinerilor“ din elita politică bucovineană, fie că erau români, ucraineni sau germani, predomina ideea necesității reformării sistemului electoral. Numeroase telegrame trimise pe adresa primului ministru, dr. Paul Gautsch, cuprinzând rezoluțiile diferitor adunări populare cu caracter politic, ținute în orașele reședință de district, cereau instituirea dreptului de vot universal și creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
complicata ecuație a păstrării echilibrului între naționalități s-a decis că, teoretic, acestea urmau să aleagă câte un deputat german. Tot pentru germani s-a înființat circumscripția a patra, care grupa comunele locuite de această etnie de pe tot cuprinsul provinciei. Ucrainenilor le-au revenit cinci circumscripții (cinci, șase, șapte, opt și nouă), ce includeau comunele ucrainene din districtele judecătorești situate mai ales în partea de nord a provinciei, care urmau să aleagă deputați din această etnie. Românilor le reveneau ultimele cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aleagă câte un deputat german. Tot pentru germani s-a înființat circumscripția a patra, care grupa comunele locuite de această etnie de pe tot cuprinsul provinciei. Ucrainenilor le-au revenit cinci circumscripții (cinci, șase, șapte, opt și nouă), ce includeau comunele ucrainene din districtele judecătorești situate mai ales în partea de nord a provinciei, care urmau să aleagă deputați din această etnie. Românilor le reveneau ultimele cinci circumscripții, de la nr. 10 la 14, cuprinzând comunele cu populație majoritară românească, grupate mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românilor, 5 ucrainenilor și 4 germanilor. Aceeași împărțire teoretică a locurilor de deputat pe naționalități a fost stabilită și pentru alte provincii din Cisleithania, precum Boemia (unde 75 de mandate reveneau cehilor, iar 55 germanilor); Galiția (79 polonezilor și 28 ucrainenilor); Istria (3 italienilor, 2 sârbocroaților și 1 slovenilor) etc. În complicata ecuație a împărțirii pe naționalități a mandatelor în Camera Deputaților, cei 5 deputați români, împreună cu cei 19 italieni, aveau menirea echilibrării balanței dintre blocul celor 233 de deputați germani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
imperiu nu erau recunoscuți ca o naționalitate de sine stătătoare. Ca urmare, evreii trebuiau să aparțină cadastrului național german 29. Această hotărâre, ca și mărirea numărului de deputați la 63, prin acordarea a câte un mandat în plus pentru români, ucraineni, germani și poloni, fără a se oferi ceva și evreilor, a provocat o puternică nemulțumire în rândul evreilor bucovineni. Deși curia evreiască a fost ștearsă, faptul că districtele electorale au rămas neschimbate va garanta totuși evreilor, în cadrul cadastrului german, obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
celor trei mănăstiri care, împreună, desemnau un deputat. În cea de-a doua clasă intrau clericii ortodocși de rang înalt, de naționalitate română, din dioceza bucovineană care urmau să delege un deputat propriu. Clericii ortodocși de rang înalt, de naționalitate ucraineană, ce constituiau a treia clasă electorală, alegeau și ei • Pentru înțelegerea dintre naționalitățile din Moravia, vezi Horst Glassl, Der mährische Ausgleich, München, 1967; Gerald Stourzh, Die Gleichberechtigung der Nationalitäten in der Verfassung und Verwaltung Österreichs. 1848-1918, Wien, 1985; Jiří Malíř
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
totalul celor 28 de deputați ai colegiului electoral al comunelor, câte 10 reveneau românilor și ucrainenilor, șapte germanilor și unul polonezilor. Pentru alegerea celor zece deputați români și a celor ucraineni au fost organizate câte zece circumscripții electorale românești și ucrainene, pentru germani cinci, iar pentru polonezi una, în funcție de repartizarea pe zone a populației fiecărei naționalități 40. Acestea au fost grefate, în principal, pe districtele judecătorești existente, în a căror arondare intrau comunele urbane și rurale din provincie. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În componența curiei întâi a marii proprietăți și a Fondului bisericesc ortodox intrau opt persoane, anume un virilist, mitropolitul ortodox al provinciei, deputatul ales de Consistoriul mitropolitan și egumenii mănăstirilor, deputatul ales de clerul ortodox român, cel ales de clericii ucraineni și cei patru deputați ai marii proprietăți românești. Această curie se prezenta ca una preponderent românească. Cea de-a doua curie cuprindea pe cei patru deputați poloni sau armeano-poloni ai marii proprietăți, la care se adăugau cei doi deputați ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Germaniei. Al treilea articol din seria Din carnetul unui solitar reprezintă o amplă replică la discursul rostit de Take Ionescu, în discuția din Cameră pe marginea răspunsului la Mesajul Tronului 54. Take Ionescu, susținut de N. Iorga (!), negase existența poporului ucrainean. „D. N. Iorga nu mă miră. D-sa de altfel s-a mărginit la un simplu gest, la o întrerupere [...] Dar d. Take Ionescu, omul de stat, vorbind despre destinele viitoare ale Europei [...], cum a putut trece cu buretele peste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aceleași pe care le-au înregistrat și alte mișcări de eliberare națională. Unirea cu România decurgea din conștiința clară a comunității naționale și din imposibilitatea practică a menținerii independenței, fără a cădea sub stăpânirea sovietică sau a deveni obiectul intențiilor ucrainene de extindere 78. Există, fără îndoială, o anumită legătură între problematica referitoare la Basarabia, dezbătută în paginile revistei „Viața Românească“ în anii 1914-1916 și actul unirii din 1918. Hotărârea Sfatului Țării din 27 martie/9 aprilie 1918 a fost adoptată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
funcția de Director General al Justiției din Basarabia. În momentul arestării avea 72 de ani (Colesnic, Sfatul Țării, p. 63; Postică, Deputații Sfatului Țării, p. 92-98). • Născut în 1875 în satul Bălan (Bălți). Fost deputat în Sfatul Țării din partea minorității ucrainene. A votat pentru unirea Basarabiei cu România. În perioada 1922-1926 a fost ales senator de Bălți din partea PNȚ. A fost arestat la 22 iulie 1940 (Colesnic, Sfatul Țării, p. 69; Postică, Deputații Sfatului Țării, p. 92-98). • Născut în 1879 în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Brad de munte, 1970, De-a baba oarba, 1971). A compus și drame cu caracter poematic despre destinul lui Dimitrie Cantemir (Zodia Inorogului, 1983) sau despre realitățile satului moldovenesc postbelic (Viața în continuare, 1991). A tradus în special din literatura ucraineană (Taras Șevcenko ș.a.). SCRIERI: Mărul discordiei, Chișinău, 1969; Neliniști matinale, Ujgorod, 1969; Brad de munte, Chișinău, 1970; De-a baba oarba, Chișinău, 1971; La marginea câmpiei, Chișinău, 1972; Freamăt verde, Chișinău, 1974; Să vezi și să crezi, Chișinău, 1977; Ochi
GHEORGHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
DRUȚĂ, Ion (3.IX.1928, Horodiște, j. Soroca), prozator, dramaturg și eseist. Născut dintr-un tată zugrav de biserici, Pantelei, „plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat”, și dintr-o mamă, Ana, cu ascendență ucraineană, femeie de o „bunătate creștinească”, D. urmează cursuri de tractoriști (1945), o școală silvică (1946) și, după terminarea serviciului militar, cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1956-1957). A fost secretar al unui soviet sătesc în
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
vădește rosturile polemice: este expresia personalității omului, până atunci conceput de Stalin ca un „șurubaș” supus mașinii statale. Printr-o astfel de redimensionare a mentalității artistice, scriitorul se ralia valului prozei lirice și confesive ce se impunea în literatura rusă, ucraineană sau kirghiză. Firește, formula sa lirică nu era una de împrumut și, cu atât mai mult, una conjuncturală: e de întrevăzut în ea spiritul tradiției. Cultul povestirii și al povestitorului vorbesc despre un prozator moldovean. Narațiunea urmează un curs domol
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
1994), Literatura română barocă în context european (1996), O istorie a blestemului (2001) ș.a. - sunt contribuții de primă însemnătate în domeniul abordat. A îngrijit și prefațat numeroase ediții, a coordonat antologia Literatura română medievală (2003) și a tradus din literatura ucraineană. Interesat mai cu seamă de literatura română veche, beneficiind de o solidă formație științifică, M. a elaborat substanțiale exegeze consacrate creativității naționale și reprezentanților ei de seamă din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. În cercetarea literaturii române medievale
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
absolvit Liceul Comercial din Suceava (1952), iar după trei ani urmați la Facultatea de Filologie a Universității din București (1952- 1955) a făcut, ca bursier, studii de slavistică (1955-1959) la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev. Lector la Catedra de literatură ucraineană a Facultății de Limbi Slave a Universității bucureștene, este autorul unui curs de istoria literaturii ucrainene (1975) și traducător al dumelor în limba română. A transpus, de asemenea, în ucraineană poezii de Mihai Eminescu, Mihai Beniuc, Geo Dumitrescu și proză
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Universității din București (1952- 1955) a făcut, ca bursier, studii de slavistică (1955-1959) la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev. Lector la Catedra de literatură ucraineană a Facultății de Limbi Slave a Universității bucureștene, este autorul unui curs de istoria literaturii ucrainene (1975) și traducător al dumelor în limba română. A transpus, de asemenea, în ucraineană poezii de Mihai Eminescu, Mihai Beniuc, Geo Dumitrescu și proză de Ion Creangă, Geo Bogza, popularizând, prin traduceri și studii publicate în revistele literare din Ucraina
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
sunt familiare și pe care le reînvie cu autentic talent. Versurile din volumul Baladele Arborei (1977) și Nord (1979), de manieră tradițională, își extrag substanța din același spațiu predilect, la care G. revine mereu cu nostalgie. SCRIERI: Eminescu în versuri ucrainene, București, 1958; Roata, București, 1968; Sâmbăta morților, București, 1968; Ciobanul și cireșul sălbatic, București, 1973; Curs de istoria literaturii ucrainene, partea I: A doua jumătate a secolului XIX, București, 1975; Baladele Arborei, București, 1977; Nord, București, 1979; Calul negru, București
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
manieră tradițională, își extrag substanța din același spațiu predilect, la care G. revine mereu cu nostalgie. SCRIERI: Eminescu în versuri ucrainene, București, 1958; Roata, București, 1968; Sâmbăta morților, București, 1968; Ciobanul și cireșul sălbatic, București, 1973; Curs de istoria literaturii ucrainene, partea I: A doua jumătate a secolului XIX, București, 1975; Baladele Arborei, București, 1977; Nord, București, 1979; Calul negru, București, 1983; Un an, o viață, București, 1986; Măgărușul năzdrăvan, București, 1991; Poet pe Golgota Basarabiei (Grigore Vieru), București, 1995; Prințul
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Baladele Arborei, București, 1977; Nord, București, 1979; Calul negru, București, 1983; Un an, o viață, București, 1986; Măgărușul năzdrăvan, București, 1991; Poet pe Golgota Basarabiei (Grigore Vieru), București, 1995; Prințul Constantin, București, 1995. Traduceri: Dume, București, 1974; Balada locului. Poezie ucraineană din România, București, 1975; Nebănuitul vers din umbra lunii. Poezii din Belarus, Estonia, Gruzia, Letonia, Lituania, Ucraina, București, 1993. Repere bibliografice: Magdalena Popescu, „Sâmbăta morților”, GL, 1968, 40; Stanca Fotino, „Sâmbăta morților”, AFT, 1968, 32; Vlad Sorianu, Balade arborene, ATN
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]