3,966 matches
-
fac copii reali și dorm în paturi reale, aș fi chiar fericit sè merg prin ploaie singur, traversând imperiul realității care mè cuprinde fèrè sè mè absoarbè, aș fi fericit dacè ar exista numai ploaia care sè mè ude! sunt ud de-a-binelea și la ora asta pe stradè nu mai e nimeni, m-aș dezbrèca în pielea goalè și-aș merge astfel pe mijlocul strèzii prin ploaie, aș putea s-o fac, oricum ei nu m-ar vedea, sunt prea preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ușa și într-adevèr clopoțelul sunè că o melodie uitatè de demult anunțându-mè celui din spate care probabil, în așteptarea clienților, se uitè la televizor, celei! e o farmacistè tânèrè, Bunè seară! Bunè seară! Spuneți, vè rog! Aș vrea, Tot sunteți ud! Da, plouè! Și n-aveți o umbrelè?! Sè nu rèciți! ploaia se scurge de pe hainele mele pe pardoseala curatè a încèperii, e bine aici, măi cè mè furè somnul, De aceea am intrat, sè cumpèr niște aspirine, sè rèmân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
altceva, sè rèmân aici pentru totdeauna, nu existè totdeauna, i-am spus lui Angel, Sè vè dau upsarin sau pur și simplu aspirinè?! Mi-a plècut acest pur și simplu aspirinè și-i rèspund încercând chiar sè zâmbesc cu pèrul ud pe frunte, Pur și simplu aspirinè! Câte sè fie? Pèi?! Dați-mi o cutie! O cutie! Nu-i voie sè mè îmbolnèvesc chiar acum, îi explic eu, Nu-i voie sè ne îmbolnèvim niciodatè! rèspunzându-mi ea cu un zâmbet profesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Matei se închide ușa de sticlè peste viața realè a celorlalți, viațè de care eu nu voi avea parte niciodatè, plouè mereu, dar nu mai am mult, câteva case mai încolo locuiesc eu, cu pâinea în pungè, geantă pe umèr, ud leoarcè, Ce s-ar întâmpla dacè aș intra, pur și simplu aspirinè, dacè aș intra pur și simplu pe poarta din vecini? Bunè seară! primul lucru pe care l-ar face cei din casè ar fi sè cheme poliția, veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
iar eu la parter, în sfârșit, am intrat în casè, aprind lumina pe hol, partea de jos închiriatè de mine are tot ce-i trebuie, o bucètèrie, o baie și o camerè, Prima mea grijè e sè-mi dau jos hainele ude, las pâinea pe masè în bucètèrie și geantă pe un scaun, apoi, intru la baie că mè schimb, trebuie sè fie trecut de miezul nopții, cu mare satisfacție mè las în voia sentimentului real de foame ce-mi roade stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
baie, eu intrând dupè ea în baie, surprinzând-o cum îmi studiazè curioasè puținele obiecte de toaletè, spumă de ras, balsamul, deodorantul, aparatul, loțiunea, pieptenele, eu, nerèbdètor, îmbrèțișând-o, dorind-o din nou, așa cum e, goalè, în halatul mateian, cu pèrul ud, ea cedând dorinței mele, dèruindu-mi-se, eu având-o din nou între pereții bèii mateiene, martorii tècuți din ultimii trei ani ai unor urgente sexuale consumate într-o singurètate zadarnicè și cenușie, oglindă ovalè din baie surprinzându-ne sèrutul, suprafața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
repede, tot mai repede, tot mai repede, gara o simți În spate cum se face, În urma ta, tot mai mică, iar petele roșii, ca sângele proaspăt, palpită pe cărarea Încețoșată pe care Înaintezi cu picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sus mi-a Îngăduit să ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit de cum arătam: stacojiu și transpirat, cu părul lipit de frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-a Însoțit toată călătoria! Să fi fost apa de la toaletele aflate Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată pe formele posesoarei. La Paris, femeile care adoptaseră moda asta erau numite les merveilleuses. Numai că boierii și jupânesele autohtone încă nu apucaseră să vadă așa ceva. Circulau doar zvonuri. Lumea vorbea pe ocolite despre goliciunile modei franțuzești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din opera Orfeu și Euridice de Gluck, vocea cântăreței se ridică deasupra tuturor acestor neajunsuri, vibrând pe toate corzile nefericitei iubiri. Finalul se pierdu într-un delir general. Ovații, aplauze, lacrimi, în timp ce Nanone, cu ochii închiși, neclintită, cu fața încă udă, nu reușea să se mai desprindă de vraja muzicii, de ecoul ei dureros și sublim. Ridicat în picioare, Iancu o privea cu totul răpit, uitând să mai aplaude. Nanone îi apărea dusă, îndepărtată într-o lume inaccesibilă muritorilor de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dreagă jenat glasul. Privi și prințul, însă el uită să mai plece, cu totul magnetizat de imagine. Undeva, la capătul unui șir de odăi, o femeie tocmai se pregătea să iasă dintr-un bazin. Învăluită în aburii băii, cu părul ud, cu mișcări lente, avea ceva dintr-un vis, dintr-o halucinație. Și totuși, pe măsură ce o privea, i se părea că recunoaște trăsăturile Marioritzei. Cel puțin asta crezu în primele momente. Poate că se înșela. Poate că era doar cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i acordă nici o atenție. Ascuns în spatele stâncilor, privea fascinat spre perechea din poiană. Urmărea prin pulberea cascadei cele două trupuri goale, arzătoare, strâns încolăcite; sânii femeii ridicate ca o coloană în brațele bărbatului. Simțea pe propria lui piele șuvițele lor ude, răsucite ca niște liane. Și, ori de câte ori femeia deschidea ochii, îl străfulgerau imagini dintr-un paradis verde-albăstrui. Dante Negro uitase pentru ce venise. Trăia intens fiecare moment, de parcă ar fi fost direct implicat în acea dezlănțuire a împerecherii. Medicul îl cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
refugìt o dată cu noi - ba unii Înaintea noastră - prin Codrul adânc. Și mereu tot verde. Plin de copaci și de glasuri. Mama coboară din vreme-n vreme În râpă, la pârâu, să ude prosopul uscat - m-a lăsat Învelit În cel ud și stropit cu oțet, de țânțari. Sunt mulțumit de refugiu, dar mă frige la inimă Duda. Ibomnica mea cea dulce și-nmiresmată m-a amăgit. Acum, să tot vrea ea: nu mai vreau eu! Uite: În loc să vină la mine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile - și o sărută. Și mirosul. Și femeia - se retrage cu o mișcare bine Învățată la biserică, mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Închide, n-o ajung, i se vede pielea: rozovă. O fi umflată de țânțari, săraca, o Înțeleg: așa am pățit și eu pe timpul refugiului. De asta o fi arătând atât de mare. Bine: obrazul, să zicem; dar trupul? Are părul ud, acum se piaptănă. I-i bine. Râde la noi. Obrazul i-i mare de tot, ochii tot mici, tătărizați; aduce, pe foarte departe (dar cât de aproape!) cu Tecla, draga de ea. Mama Îi pune de mâncare. - Cușite, cușite! Harașo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În mâini și am așezat-o pe umerii trupului și am tipărit-o ușor-ușurel, ca să se bătucească și să se țină, să nu cadă Înapoi chiar tot adausul. Da, bre: prinseseră să i se rotunjească umerii de la trupul ei cel ud și cald și-aromitor și licăritor. După ce am făcut-o În bună măsură pe la spate, s-a răsucit cu fața. Nu mi-a mai zis ce anume să fac, știam. Și am prins a o face și pe față: i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gură, mă Îneca, așa i-am văzut-o bine de tot, era perjulie, cu limbica de mușcată răsărită ca un. Ca o. Tot mai bine ca-un: chicot. De aici, din calidor o văd, o miros, o simt cu pielea udă pe la trup o simt și o aud pe la trup, când ne aveam noi bine pe la trup, În apă - zice, cu ochii mâțați, taman ca Tecla: - Varvarule! Măi varvarule ce ești tu la vrâsta ta...Așa zicea ea, de i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a luat-o la vale, și de-atunci tot curge și se risipește și nu se mai oprește ca să poți să-l atingi. Au trimis-o la căminele studențești din Grozăvești. Femeie de serviciu, Mirelo, trăgeai de teul cu cârpa udă și găleata cu zoaie pe scări și culoare și-n grupurile sanitare. Spălai la closete, păi, dacă nu ți-a plăcut cartea, dacă te-a mâncat în fund să te-ncurci cu idiotu’ de Ticuță... N-avea decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care se legănau, grupuri de băieți care-și croiau drum cu coatele pe străzi, făcând mare tărăboi, adepți ai stilului Goth, cu fețe pictate În alb, cu buze purpurii și straturi de haine cu franjuri negre. Strada era Întunecată și udă de la ploaie, iar semaforul din marea intersecție de lângă stația de metrou, ale cărui lumini verzi, galbene și roșii clipeau În băltoace, nu era băgat de nimeni În seamă cu excepția mașinilor care claxonau. Așa arăta colțul În care locuiam. Iubeam acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
programul pe săptămâna aceea și, când ea vrea să te Întrebe ceva, nu te poți Împotrivi. În timp ce deschideam ușile duble ale sălii, o pală de aer greu și umed venind din interior m-a lovit peste față ca un prosop ud. Șiruri de trupuri care se Învârteau, mai toate aparținând unor femei, se desfășurau dinaintea siluetei Înalte și suple a lui Rachel. Parcă ar fi fost câmpul de paradă al unui nou model de armată. I-a făcut cu mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am Întrebat curioasă. — O, da, minunat... Arăta mai palid și mai slab ca niciodată, Înfofolit În eterna sa canadiană și cu umerii aduși Înainte. Părul castaniu deschis dădea impresia că fusese tăiat cu o forfecuță de unghii cât era Încă ud și lăsat apoi să se usuce. Gropițele de sub pomeți căpătaseră dimensiuni de peșteră, iar pielea Îi era mai plină de coșuri decât În mod obișnuit. Era clar că trebuia să mănânce mai multe legume proaspete. Aveam o vagă bănuială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate, o femeie Însărcinată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]