2,906 matches
-
Le vom spune pe șleau că astfel se încurajează lenea și arta de a face datorii; e o delapidare făcută în detrimentul bunăstării generale. Va trebui ca acest zid chinezesc să cadă într-o bună zi în fața progresului. Cu o asemenea uimitoare rodnicie a pământului, ne-am aștepta să găsim o compensație în horticultură; să nu ne lăsăm înșelați. În pofida afirmațiilor contrare ale unui povestitor binevoitor care vede grădini peste tot, în București nu există decât trei sere, dintre care una în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lipsa culturii intelectuale, astfel încât e foarte rar să începi cu această frumoasă interlocutoare o conversație de oarecare valoare. La oamenii de lume se observă numeroase calități, o adevărată distincție a atitudinii, o eleganță naturală și simpatică, o inteligență vie, o uimitoare ușurință în a vorbi toate limbile. Când vor să-și dea osteneala, reușesc în cele mai dificile întreprinderi; în Franța, mai ales, plac și au mult succes. Ce se descoperă sub această grațioasă înfățișare? O lene incurabilă, gustul risipei, al
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu face excepție de la regulă) se face o scurtă aluzie la viitorul protagoniștilor. Există un alt tip de diversiune care poate servi la extinderea duratei crizei: un actor secundar poate deveni protagonistul fabulei proprii; astfel este creată sub-fabula. În mod uimitor, minipovestirea despre copilul de șase ani din "tabloul scris" al lui Ken Aptekar ( Am șase ani și mă ascund după mîini) conține două fabule, ambele fiind crize și implicînd o dezvoltare. Povestirea ne prezintă un moment de criză din fabula
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
bună și nu o formă de viață a spiritului și cine eșua aici, practic, nedevenind nimic, nimic era. Nu se cunoșteau pe ei înșiși sau nu prețuiau în mod deosebit acele valori care adesea țâșneau chiar dintre ei, spontan, gândirea uimitoare a unuia (cum era aceea a tatălui meu), puterea credinței, smulgerea din temporal... Nu, reveneau repede pe pământ... vacile, oile, caii, supunerea față de natura, iernile grele, ploile... N-am plecat direct spre Abrud, ci întîi spre București, falsul librar cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acel surâs divin care ți-a furat sufletul, ce poți să mai faci, cum să-ți iei sufletul înapoi, ce faci cu hoțul sau hoața căreîa puțin îi mai pasă de dăruirea ta!? Reveneam cu intenția s-o ironizez pe uimitoarea actriță și ea mă asculta cum râd cu nepăsare, orgolios... O vedeam cum își schimba coloratura glasului, timbrul devenea confesiv și coborât, gândirea inspirată... Nimic teatral, totul era adevărat, trăise ea însăși tot ceea ce îi spuneam... Și îmi povestea... Iubire
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
SĂ PERCEAPĂ UN SUNET. I SE PĂREA CĂ NUMAI UN ZGOMOT NEOBIȘNUIT L-AR FI PUTUT ADUCE ÎNTR-O ASEMENEA STARE DE VEGHE. SENZAȚIA DE MÂNCĂRIME A PIELII CREȘTEA ÎN LOC SĂ DISPARĂ, FĂCÂNDU-L SĂ SE SIMTĂ PROST. APOI, ÎN MOD UIMITOR, AVU UN SENTIMENT AL MORȚII ATÂT DE PUTERNIC, ÎNCÂT FIORI RECI DE GROAZĂ ÎI STRĂBĂTURĂ COLOANA VERTEBRALĂ. ÎNFRICOȘAT, ÎNCERCĂ SĂ-ȘI ÎNDOAIE GÂTUL, RIDICĂ CAPUL ȘI PRIVI SPRE UȘĂ. DUPĂ ACEEA NU MAI SIMȚI NIMIC RAZE CE PROVENEAU DE LA O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CONJUNCTURĂ MAI FAVORABILĂ: ADVERSARUL NOSTRU ESTE O MONARHIE ULTRACONSERVATOARE. FAPTUL CĂ UN ASTFEL DE REGIM A FOST INSTALAT ÎNTR-UN STAT STĂPÂNIT ÎN PREALABIL DE COMUNISM TIMP DE DOUĂ SUTE DE ANI ESTE ÎN MOD SIGUR UNUL DIN REZULTATELE CELE MAI UIMITOARE ALE RĂZBOIULUI." Își scutură capul enervat și încheie: \ În fine, vom vedea. La revedere. IEȘI, ÎNCHIZÂND UȘA DUPĂ EL. ERA ORA MESEI, ADICĂ TIMPUL DE A AFLA PLANURILE DICTATORULUI. 10 Din avion, Marin privea în jos, spre metropolă: o vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
M-AM GÂNDIT?", SLATER, CÂINELE POLIȚIST, ȘI MARELE JUDECĂTOR, TIGRUL CARE STĂPÂNEA PLANETA, ÎȘI DĂDUSERĂ SEAMA ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL CĂ CEVA NU ERA ÎN REGULĂ. AVUSESE ȘI ALTE OCAZII SĂ CONSTATE ACEASTĂ APTITUDINE LA MARELE JUDECĂTOR. UN TALENT UIMITOR DE A SELECTA FACTORII RELEVANȚI DINTR-O MULTITUDINE DE INFORMAȚII CARE AVEAU SAU NU LEGĂTURĂ UNELE CU ALTELE. IAR ACUM NU DĂDUSE GREȘ CÂND SIMȚISE CĂ TRASK ERA UN INDIVID PRIMEJDIOS. PRIMUL ȘOC DISPĂRU LA FEL DE REPEDE PRECUM VENISE. LUI MARIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în care capitulau imediat ce le contestam dreptul la existență, nenumăratele execuții. Și nu trebuie să uităm nici condiția fizică perfectă pe care Excelența sa și-o păstrează de atâta timp... Acum, aș dori să vă ofer o mostră din acel spectacol uimitor. Se îndreptă spre fotoliul în care era instalat Marele Judecător, trase unul din scaunele apropiate, se așeză și spuse: ― Excelență, acum sunteți liber să vorbiți. Vreți să stați de vorbă cu mine? Mă înțelegeți? Dictatorul păru să se îndrepte. ― Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fu explicația care mi se dete! Dacă n-am fi văzut noi întîmplător convoiul, pâinea oamenilor era să fie transportată în care spurcate prin dejecțiile holericilor. Și se mai întrebau unii pentru ce molima se întinsese cu iuțeală într-adevăr uimitoare"...530. Despre eficacitatea asistenței medicale acordate holericilor, Argetoianu notează: "Dacă din punct de vedere profilactic mai puteam face ceva, din punct de vedere curativ nu puteam face absolut nimic. Ne petreceam ziua prin școlile din oraș, transformate toate în spitale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
orașului îi îngreunau comunicarea. Pentru ea, lumea cea mare, departe de sat, era prea mică, o strângea, se sufoca. Nu avea cine să o ghideze, dar era la fel de frumoasă, de înțeleaptă și de pură. Lua deciziile corecte cu o rapiditate uimitoare, rezolva totul cu o simplă vorbă și se mișca sprintenă pentru a termina cât mai repede ce avea de făcut și pentru a se întoarce acasă. O aștepta țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele ei plecări și întoarceri și pentru viitoare apeluri. Toctoc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pieselor de convingere". Apostol, cuprins deodată de o dorință violentă de a-și descărca inima, răspundea grăbit, de-abia stăpînindu-și limba, încercînd la fiecare întrebare să explice pretorului îndemnurile tainice, adânc sufletești. Pretorul însă îl întrerupea mereu cu întrebări noi, uimitoare, adăugând că pe el îl interesează numai faptele precise, clare, nu explicațiile. Vorbind, Apostol se încălzi și i se aprinse fața, iar în ochi i se ivi o strălucire stranie. În cele din urmă întreruperile îl enervară, încît se sculă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încercậnd, descătușată de povara gậndurilor, să înfrunt valurile puternice ale vieții. Mama privise cu indiferență reușita mea și toată studenția avea să rămậnă aceeași ființă inflexibilă și glacială. Uneori îmi vegheam durerea în ceasuri tậrzii și mă miram cum de uimitoarea mea călătorie prin lumi ultraselecte și ultrasecrete o lasa pur și simplu indiferentă. Singurul meu sprijin rămăseseră bunicii, cărora, de altfel, le datorez însăși existența. Cu suta aceea de lei, o pensie simbolică de la C.A.P., bunica mea care nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de suirea și scăderea ideilor în inteligența omenească este o undă numai cugetată, ideală, nu unda unei mișcări aievea *, adecă linia ondolată a unei mișcări mecanice. ["FORMULA ABSOLUTĂ"] 2261 Convertirea unei puteri în alta, transformismul, ne dă rezultate atât de uimitoare încît pururea înclinăm a crede nu în prefacerea unui lucru în altul, ci în transsubstanțiune, ca și când din o substanță, singură și unică, s-ar fi putut naște o altă substanță. Dar, fiindcă substratul 33 {EminescuOpXV 34} stratul convertirii rămâne pururea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
însemnat? Fiindcă într-adevăr în fiece organism omenesc sunt potentia coardele omenirei întregi. Nu vorbim de treaptă - acestea sunt infinite. Poate că de acolo se esplică plăcerea ce oamenii o găsesc în operele poeților, și de acolo coincidința cea ades uimitoare în pasage, ba în cugetări organice întregi, a autorilor celor mari. Este același om care trăiește în toți, și naturi inferioare cred cumcă s-a plagiat unit pe alții, pe când poate nici nu s-au citit. // Și fiindcă fiecare regăsește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
bucurie. Bucuros, de fericire, sânt acun când personalul de Brăila intră în Gara de Nord și nu-i totul pierdut că-i doar 8.45 și dacă accelerez puțin mai pot prinde avionul. Deși ție ți-am povestit de Valeria și de uimitoarea noastră poveste dragoste neconsumată, sau mai bine zis consumată aiurea, nu-mi iese din cap Monica. Pe ea sigur am să o iubesc în paginile care urmează. Cum care Monica? Monica, de la pagina 78... Cea mai directă fată... încă nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Acesta era mereu animalul. Scoteam atunci triumfător din burta lui Mecanismul. Ajunsesem la lucrul în sine. Deși făceam asta de zece ori pe an, eram mereu emoționat. Aveam în mânuțele mele de copil de cinci ani un obiect complex și uimitor. Era obiectul care explica mișcarea. Era primum movens al jalnicei găini. Carcasa, acum aruncată într-un colț, turtită până la nemairecunoaștere, nu fusese decât aparență, iluzie, mimetism căznit și inutil. Adevărul era Mecanismul. Fiecare lucru, începeam să bănuiesc, avea un Afară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
profilează pe cer. în prima, cea aristocratică, Poetul nu prea are ce căuta. Este cetatea faptei, a armelor, și când armele vorbesc... în a doua cetate, stăpânită de o oligarhie plutocratică, artistul va decora sălile de bal, va inventa mecanisme uimitoare pentru ceremonii și carnavaluri (un leu al cărui piept se deschide în fața regelui, lăsând să iasă o jerbă de trandafiri: "o, Lionardo..."), va cânta după un paravan și va închina dulci sonete doamnelor influente. Nu, Poetul nu vrea să fie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și înțelegem de ce nici nu se poate schimba nimic. La fel, dacă-l citim pe Cantemir din "Descriptio Moldaviae" ne dăm seama că sîntem condamnați la marginalitate și labilitate morală. în aceste rânduri mă interesează însă doar starea 166 de uimitoare anarhie a lumii literare românești de la revoluție încoace. Cărui imperiu, cărei ordini i-a urmat starea de lucruri de azi? Nu e greu de răspuns la această întrebare. Lumea literară din ultimele decenii ale perioadei comuniste a fost una a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tot ar solicita serios creierul primatei. Insă el e fluctuant și paradoxal: dușmanii de ieri devin aliații de azi, uneori raporturile de putere colapsează, apar noile generații care provoacă și clatină vechile structuri. Se pare că o bună parte din uimitoarea împătrire a dimensiunii creierului la oameni într-un interval istoric scurt se datorează și abilității de a construi astfel de modele în creier. Rolul lor e de a-1 apăra pe individ în fața pericolelor lumii exterioare și de a permite
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poate să spere până la capăt. Dacă ești săritor în înălțime, nu-ți va contesta nimeni rezultatul concretizat în cifre exacte. însă dacă ești scriitor vei fi întotdeauna contestat, cu atât mai contestat cu cât vei fi mai bun. Performanța ta, uimitoare pentru unii, va fi ridicolă pentru alții. Toți mediocrii speră să dea până la urmă, totuși, prin cine știe ce minune, o carte mare, fie Și la 70, 80 sau 90 de ani. Dar trecerea timpului duce cu sine și puterea, și credința
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai pune niște Chuck Berry." Un scriitor Cel mai enigmatic scriitor din toate vremurile a fost, desigur, Isus. Evanghelia ni-l arată o singură dată scriind ceva, și atunci nu pe hârtie, ci, cu un bețișor, în țărână, în cursul uimitoarei scene a femeii prinse în adulter. Nu vom ști niciodată ce a scris el acolo, sau dacă măcar scria ceva ori doar desena. Trebuie să fi fost însă un lucru important, căci Isus era atât de absorbit, aplecat asupra acelor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spunea: - Tu îl vezi cât e de minunat? Uită-te la el! Și apoi își pironea ochii în apele râului. Râul acesta era în stare singur, cu mâlul adus de apele ce creșteau revărsîndu-se în fiecare an, să îmbogățească valea uimitoare, oprind întinderea ticăloasă a deșertului uscat. Lui Auta îi păru rău că nu s-a putut duce niciodată în țările de sus ale ținutului Ta Kemet, acolo de unde vine Hapi. Unii oameni negri spuneau, fără s-o fi zărit vreodată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aiurează. Zise: - Să mergem m corturile noastre, sa nu-i supărăm șezând aici prea mult. Și slăvitul nostru stăpân e obosit. Marele Preot îl privi mirat. I se păru nefirească această nepăsare, tocmai acum când începeau să afle atâtea lucruri uimitoare. Dar gîndindu-se mai bine, își dădu seama că nu era nepăsare, ci oboseala pe care le-o stârneau toate aceste minuni învălmășite și neașteptate, care năvăleau asupra lor de câteva ceasuri întruna: - În noaptea asta ai să dormi în cortul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]